Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă

Chemați de la ocupațiile obișnuite ale vieții

Oamenii simpli trebuie să-și ocupe locul lor ca slujitori ai lui Dumnezeu. Împărtășind necazurile semenilor lor, așa cum a împărtășit Mântuitorul necazurile omenirii, prin credință, ei Îl vor vedea pe Domnul lucrând alături de ei. — Slujitorii evangheliei, 38. SCE 24.2

În toate câmpurile, în apropiere și în depărtare, oamenii vor fi chemați de la plug și de la ocupațiile lor comerciale mai obișnuite, care, în mare măsură, ocupă mintea, și vor fi educați de către oameni cu experiență. Când vor învăța să lucreze eficient, vor proclama adevărul cu putere. Prin cele mai minunate lucrări ale Providenței, munți de dificultăți vor fi înlăturați și aruncați în mare. Solia care înseamnă atât de mult pentru locuitorii de pe pământ va fi auzită și înțeleasă. Oamenii vor ști ce este adevărul. Înainte și tot înainte, lucrarea va înainta, până când întregul pământ va fi avertizat; și atunci va veni sfârșitul. — Testimonies for the Church 9:96. SCE 24.3

Dumnezeu poate și îi va folosi pe cei care nu au beneficiat de o educație cuprinzătoare în școlile omenești. O îndoială cu privire la puterea Sa de a face aceasta este o necredință evidentă și limitează lucrarea atotputerniciei lui Dumnezeu, pentru care nimic nu este imposibil. Fiți atenți la această precauție necuvenită și lipsită de încredere! Ea lasă nefolosite multe puteri nevăzute ale bisericii și închide calea Duhului Sfânt, așa încât să nu-i poată folosi pe oameni. Ea îi lasă în inactivitate pe cei care sunt doritori și nerăbdători să lucreze pentru Domnul Hristos și descurajează implicarea în lucrare a multora care, dacă li s-ar acorda o șansă corectă, ar fi niște colaboratori eficienți ai lui Dumnezeu. — Slujitorii evangheliei, 488, 489. SCE 24.4

Este privilegiul fiecărui suflet de a progresa. Aceia care sunt în legătură cu Hristos vor crește în har și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, până la statura deplină de bărbați și de femei. Dacă toți aceia care pretind a crede adevărul ar fi întrebuințat în modul cel mai eficient capacitățile și ocaziile lor pentru a învăța și lucra, ei ar fi devenit puternici în Hristos. Oricare le-ar fi fost ocupația — fie că ar fi fost fermieri, mecanici, învățători sau pastori —, dacă s-ar fi consacrat pe deplin lui Dumnezeu, ei ar fi devenit lucrători cu succes pentru Învățătorul ceresc. — Testimonies for the Church 6:423. SCE 25.1

Cei care se află în biserică și au suficient talent pentru a se angaja în oricare dintre ocupațiile vieții, cum ar fi: învățământul, construcțiile, manufactura, creșterea animalelor, trebuie să fie pregătiți să lucreze pentru consolidarea bisericii, slujind în comitete, sau ca instructori la școala de Sabat, angajându-se în lucrarea misionară, sau ocupând diferite poziții în cadrul bisericii. — The Review and Herald, 15 februarie, 1887. SCE 25.2

Pentru a duce mai departe lucrarea Sa, Hristos nu i-a ales pe învățații și elocvenții membri ai Sinedriului iudaic și nici puterea romană. Trecând pe lângă învățătorii iudei, care aveau o mare doză de îndreptățire de sine, Maestrul a ales oameni umili și neînvățați, ca să vestească adevărurile care aveau să miște lumea. Pe acești oameni și-a propus El să-i instruiască și să-i educe spre a fi conducătorii bisericii Sale. La rândul lor, ei aveau să-i învețe pe alții și să-i trimită cu solia Evangheliei. Pentru a avea succes în lucrarea lor, urma să le fie dată puterea Duhului Sfânt. Nu prin putere sau înțelepciune omenească avea să fie vestită Evanghelia, ci prin puterea lui Dumnezeu. — Faptele Apostolilor, 17. SCE 25.3

Printre cei cărora Mântuitorul le-a dat însărcinarea: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile” (Matei 28, 19), mulți erau în poziții sociale umile — bărbați și femei care au învățat să-L iubească pe Domnul lor și care erau hotărâți să urmeze exemplul Său de slujire neegoistă. Acestor oameni simpli, cât și ucenicilor care fuseseră cu Mântuitorul în timpul lucrării Sale pământești, le fusese încredințat un lucru prețios. Ei trebuia să ducă lumii vestea cea bună a mântuirii prin Hristos. — Idem, 105, 106. SCE 25.4