Lucrarea de binefacere

Secțiunea 5 — Alinarea omenirii suferinde

Gând prețios

Ce viață activă a trăit Hristos! Zi de zi putea fi văzut intrând în locuințele umile ale lipsei și tristeții spunând cuvinte de speranță celor abătuți și de pace celor neliniștiți. Săracii și suferinzii primeau cea mai mare atenție din partea Sa. Copiii îl iubeau. Ei erau atrași la El datorită simpatiei Lui binevoitoare. Prin cuvintele Sale simple și iubitoare, El a rezolvat multe dificultăți ce apăreau între ei. Adeseori îi lua pe genunchi și le vorbea într-un fel care le câștiga inimile. LB 116.1

Aceasta este lucrarea misionară pe care o cere poporului Său s-o facă astăzi. Umil, binevoitor, blând și milos, El mergea peste tot făcând bine, hrănind pe cei flămânzi, ridicându-i pe cei copleșiți și mângâindu-i pe întristați. Nimeni din cei care veneau la El pentru ajutor nu pleca nealinat. Nici un fir de egoism nu era țesut în modelul pe care l-a lăsat copiilor Săi să-l urmeze. El a trăit viața pe care ar vrea s-o trăiască toți cei care cred în El. Hrana și băutura Lui erau să facă voia Tatălui Său. Tuturor celor care veneau la El pentru ajutor le aducea credință, speranță și viață. Oriunde mergea, ducea binecuvântare. LB 116.2

Mesajul lui Hristos pentru noi este: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” — Manuscript 115, 1902. LB 116.3