Lucrarea de binefacere

Capitolul 33 — Chemarea pentru o lucrare echilibrată

Mențineți o perspectivă corespunzătoare — Pe măsură ce lucrarea înaintează, se ridica pericole de care trebuie să ne păzim. Când se încep proiecte noi, există tendința de a fi captivați de una din ramuri, iar ceea ce ar trebui să aibă primul loc, devine de importanță secundară. Biserica are nevoie de putere și vitalitate nouă, dar există pericolul de a începe ramuri noi ale lucrării, ce va duce la risipă de energie în loc să aducă viață în biserică. — General Conference Daily Bulletin, 2 martie, 1899. LB 256.1

Marea problemă a datoriei noastre față de omenire este serioasă și este nevoie de mult har din partea lui Dumnezeu pentru a decide cum să lucrăm așa încât să îndeplinim cel mai mult bine. Nu toți sunt chemați să-și înceapă lucrarea trudind printre clasele cele mai de jos. Dumnezeu nu le cere lucrătorilor Săi să-și obțină educația și pregătirea pentru a se dedica în mod exclusiv acestor clase. Felul lui Dumnezeu de a lucra este manifestat pe o cale ce va statornici încrederea că lucrarea este planificată de El și că principii sănătoase stau la baza fiecărei acțiuni. Eu am primit învățătură de la Dumnezeu că există primejdia de a plănui pentru cei lepădați într-un fel ce va duce la acțiuni spasmodice și pripite. Acestea nu vor produce rezultate cu adevărat benefice. O categorie de persoane va fi încurajată la un fel de activitate ce va întări cel mai puțin toate părțile lucrării prin acțiune armonioasă. LB 256.2

Invitația Evangheliei trebuie dată celor bogați și celor săraci, celor de sus și celor de jos, iar noi trebuie să inventăm mijloace pentru a duce adevărul în locuri noi și la toate categoriile de oameni. Domnul ne îndeamnă: “Ieși la drumuri și la garduri și pe cei ce-i vei găsi silește-i să intre, ca să Mi se umple casa.” El spune: “Începeți la drumuri; lucrați cu minuțiozitate la drumuri. Pregătiți o grupă care unită cu voi poate merge înainte ca să facă exact lucrarea pe care a făcut-o Hristos, căutând și salvând pe cei pierduți.” LB 257.1

Hristos a predicat Evanghelia săracilor, dar nu și-a restrâns lucrarea la această clasa. El a lucrat pentru toți cei care voiau să asculte cuvântul Lui — nu numai vameșii și lepădații, dar și fariseul bogat și educat, nobilul iudeu, sutașul și conducătorul roman. Acesta este tipul de lucrare pe care l-am văzut întotdeauna că trebuie făcut. Să nu ne încordăm fiecare mușchi și nerv spiritual ca să lucrăm pentru clasele cele mai de jos și să facem din această lucrare totul în tot. Mai sunt și alții pe care trebuie să-i aducem la Maestru, suflete care au nevoie de adevăr, care poartă răspunderi și care vor lucra cu toată puterea lor sfințită atât pentru locurile de sus cât și pentru cele de jos. LB 257.2

Lucrarea pentru clasele mai sărace nu are limită. Nu poate fi încheiată niciodată și trebuie tratată ca o parte a marelui întreg. A acorda prima noastră atenție acestei lucrări, în timp ce porțiuni întinse ale viei Domnului, deschise pentru cultivat, stau încă neatinse, înseamnă a începe într-un loc greșit. Cum este brațul drept pentru corp așa este lucrarea misionară medicală pentru solia îngerului al treilea. Dar brațul drept nu trebuie să devină întregul corp. Lucrarea de căutare a celor lepădați este importantă, dar nu trebuie să devină o povară mare a misiunii noastre. — Manuscript 3, 1899. LB 258.1

Nu suntem chemați să ridicăm case pentru femei sau prunci abandonați — Trebuie să vorbesc clar cu privire la câteva lucruri ce trebuie păzite. Noi nu ar trebui să începem lucrarea de întreținere a caselor pentru femei sau prunci abandonați. Această responsabilitate ar fi purtată mai bine de familii care să îngrijească de cei care au nevoie de ajutor în această privință. — Letter 11, 1900. LB 258.2

Domnul nu ne dă instrucțiuni să construim clădiri pentru îngrijirea pruncilor, deși aceasta este o lucrare bună, dar nu este lucrarea pentru timpul prezent. Lumea să facă tot ce vrea în acest domeniu. Timpul și mijloacele noastre trebuie investite într-o altă ramură a lucrării. Noi trebuie să ducem ultima solie a harului pe cea mai bună cale pentru a ajunge la cei din biserici care flămânzesc și se roagă pentru lumină. — Letter 232, 1899. LB 258.3

Holde gata pentru seceriș — Această lucrare este lăsată să ne captiveze cu totul, dar acest lucru nu este în planul Lui Dumnezeu. Este o lucrare ce nu se termină niciodată și dacă este continuată așa ca în trecut, va fi nevoie de toată puterea poporului lui Dumnezeu pentru a o contrabalansa, iar lucrarea de pregătire a unui popor care să stea în mijlocul primejdiilor ultimelor zile nu va fi făcută niciodată. LB 258.4

Lucrarea noastră este de a ne pune armătura și a duce un război agresiv. Lucrătorii nu trebuie încurajați să lucreze în mahalalele și murdăria orașelor unde doar vor asigura convertiți care au nevoie să fie vegheați mereu. Există câmpuri coapte pentru seceriș și nu trebuie ca tot timpul și toți banii să fie dedicați pentru aducerea în biserică a celor care, prin îngăduirea apetitului, și-au format obiceiuri stricate. Unii din aceștia pot fi salvați. și sunt din cei care pot munci în locurile cele mai decăzute ale pământului fără a-și deteriora caracterul. Dar tinerii și tinerele nu sunt în siguranță dacă li se dă de făcut această categorie de lucrare. Acest experiment ar fi costisitor. În felul acesta cei care ar putea lucra la garduri ar fi descalificați pentru orice alt fel de lucrare…. LB 259.1

Simțămintele oamenilor ar putea fi mișcate profund când văd ființe omenești suferind ca rezultat al acțiunilor lor. Unii sunt impresionați în mod deosebit să vină în legătură cu această clasă și Domnul le dă însărcinarea să lucreze în cele mai rele locuri de pe pământ, făcând tot ce pot pentru a-i salva pe cei lepădați și a-i așeza sub îngrijirea bisericii. Dar Domnul nu i-a chemat pe adventiștii de ziua a șaptea să facă din această lucrare ceva special. El nu dorește ca ei să angajeze mulți lucrători în această lucrare sau să secătuiască finanțele. — Manuscript 16, 1900. LB 259.2

Sprijin de la lume, nu de la biserici — Pentru cei lepădați trebuie să se lucreze mereu, dar această lucrare să nu ne captiveze cu totul…. Nimeni nu ar trebui să viziteze acum bisericile noastre și, în presiunea prezentă, să obțină de la ele mijloace pentru susținerea lucrării de salvare a celor lepădați. Mijloacele pentru a susține acea lucrare ar trebui să vină și vor veni, în mare măsură, de la cei care nu sunt de credința noastră. Bisericile să se ocupe de lucrarea ce le-a fost dată de a prezenta la drumuri adevărul din oracolele lui Dumnezeu. — Letter 138, 1898. LB 259.3

Domnul nu așează asupra poporului Său întreaga povară de a trudi pentru o clasă atât de împietrită de păcat încât mulți dintre ei nici nu vor beneficia, nici nu vor aduce vreun beneficiu altora. Dacă există oameni care pot lucra pentru cei mai degradați, dacă Dumnezeu a pus asupra lor povara de a trudi pentru mulțimi pe diferite căi, aceștia să meargă și să adune de la lume mijloacele necesare pentru împlinirea acestei lucrări. Ei să nu depindă de mijloacele pe care Dumnezeu le-a intenționat pentru susținerea lucrării soliei îngerului al treilea. — Testimonies for the Church 6:246. LB 260.1

Națiuni așteaptă lumina — Pe cei care presupun că Domnul le-a dat lucrarea de a îngriji de mulțimile de lepădați care trăiesc în promiscuitate, care s-au autodistrus și din care mulți vor continua să facă ceea ce au făcut în trecut în timp ce se întrețin din mijloacele date de adventiștii de ziua a șaptea, Domnul îi întreabă: Cine v-a dat această lucrare? Încă mai există popoare și națiuni care să primească lumina adevărului pentru acest timp. Solia Evangheliei trebuie să fie înălțată și să ajungă departe. LB 260.2

În fiecare loc unde este proclamată solia, lucrătorii misionari să meargă înainte cu Biblia în mână. Suflete trebuie convertite și consolidate în adevăr. Trebuie construită o casă de adunare. Lumina să strălucească de la credincioși care trebuie să fie ca o cetate așezată pe un munte. Biserica să fie în acel loc martoră la ceea ce poate face adevărul. — Letter 41, 1900. LB 260.3