Lucrarea de binefacere

Capitolul 31 — Lucrarea pentru cei lepădați ai societății

“Aveți milă de unii, făcând o diferență; căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne.” Iuda 22, 23.

Invitația Evangheliei pentru toate clasele — Hristos a ilustrat binecuvântările spirituale ale Evangheliei printr-un ospăț și invitația oferită. El a prezentat bunăvoința minunată a lui Dumnezeu prin invitația stăruitoare a stăpânului casei către toți cei care doreau să vină. De asemenea este prezentată chemarea specială a Evangheliei care trebuie să fie dată aproape de încheierea istoriei acestui pământ. LB 245.1

Invitația trebuia dată mai întâi la piețele și ulițele cetății îndemnându-i pe toți să vină la masa nunții Mielului. Solia dată poporului atât de favorizat a fost respinsă. LB 245.2

Următoarea chemare a fost făcută claselor sărace — nevoiașii, șchiopii, ciungii și orbii. Aceștia nu erau exaltați de proiecte ambițioase. Dacă vor să accepte invitația, pot să vină. Această solie a fost dată, iar slujitorii au adus următorul raport: “Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.” LB 245.3

Atunci stăpânul le-a spus lucrătorilor Săi: “Mergeți și căutați-i la drumuri pe cei mai degradați și mai neajutorați și siliți-i să intre ca să mi se umple casa.” — Manuscript 81, 1899. LB 245.4

“Siliți-i să intre”, ne îndeamnă Hristos…. În ascultare de acest cuvânt trebuie să mergem la păgânii de lângă noi și la cei de departe. “Vameșii și desfrânatele” trebuie să audă invitația Mântuitorului. Prin bunătatea și îndelunga răbdare a solilor Săi, invitația devine o putere constrângătoare pentru ridicarea celor care sunt scufundați în cele mai joase adâncimi ale păcatului. — Ministry of Healing, 164. LB 245.5

Hristos dorește să reformeze caracterul — Oricât de decăzuți, degradați și dezonorați pot fi alții, nu trebuie să-i disprețuim și să-i trecem indiferenți cu vederea. Să ne gândim la faptul că Hristos a murit pentru ei…. Hristos dorește cu înfocare să reformeze caracterul omenesc și să restaureze chipul moral al lui Dumnezeu în om. — The Review and Herald, 15 octombrie, 1895. LB 246.1

El îi privește ca prețioși — Fiecare suflet este obiectul interesului plin de iubire al Celui care și-a dat viața ca să-i poată întoarce la Dumnezeu. Acest interes perseverent arătat de Tatăl nostru ceresc ne învață că cei neajutorați și lepădați nu trebuie trecuți cu vederea cu indiferență. Ei aparțin Domnului prin creațiune și prin mântuire. Dacă am fi lăsați să judecăm singuri, i-am privi pe mulți degradați ca imposibil de ajutat. Dar Domnul vede valoarea argintului din ei. Deși ei nu caută ajutor, El îi privește ca prețioși. Cel care vede dincolo de suprafață știe cum să lucreze cu mințile omenești și cum să-i aducă pe oameni la pocăință. El știe că dacă ei ajung să se vadă ca păcătoși, se vor pocăi și vor fi convertiți la adevăr. Aceasta este lucrarea în care să ne angajăm. — Letter 80, 1898. LB 246.2

Să nu se pună întrebarea: “Sunt ei vrednici?” — La apelul celor greșiți, al celor ispitiți, al victimelor nenorocite ale lipsei și păcatului, creștinul nu întreabă: Sunt ei vrednici? ci: Cum le pot face bine? În cei mai nenorociți și mai decăzuți el vede suflete pentru care Hristos a murit ca să le salveze și pentru care Dumnezeu a dat copiilor Săi slujba împăcării. — Thoughts from the Mount of Blessing, 22. LB 246.3

Descoperiți de lucrarea medicală misionară — Mi s-a făcut cunoscut faptul că lucrarea medicală misionară va descoperi, în adâncimile degradării, oameni care, deși s-au dedat la obiceiuri de necumpătare și desfrânare, vor răspunde la felul corect de lucrare. Dar ei trebuie să fie recunoscuți și încurajați. Se va cere efort hotărât, răbdător și stăruitor pentru a-i ridica. Ei nu se pot restabili singuri. S-ar putea să audă chemarea lui Hristos dar urechile le sunt prea tocite ca să-i înțeleagă însemnătatea. Ochii le sunt prea orbiți ca să poată vedea că este ceva bun păstrat pentru ei. Ei sunt morți în fărădelegi și păcate. Totuși chiar și aceștia nu ar trebui să fie excluși de la ospățul Evangheliei. Ei trebuie să primească invitația: “Vino.” Deși ei se simt nevrednici, Domnul spune: “Siliți-i să intre.” Nu ascultați nici o scuză. Cuceriți-i în mod corect prin iubire și bunătate…. Această lucrare, făcută în mod corect, va salva mulți bieți păcătoși care au fost neglijați de biserici. — Testimonies 6:279, 280. LB 247.1

În această lucrare de restabilire se cere mult efort sârguincios. Acestor suflete nu trebuie să li se comunice doctrine ciudate și uimitoare, ci pe măsură ce sunt ajutate din punct de vedere fizic, să li se prezinte adevărul pentru acest timp. Bărbați, femei și tineri au nevoie să vadă legea lui Dumnezeu cu cerințele sale cuprinzătoare. Nu greutățile, truda sau sărăcia degradează omenirea, ci păcatul, călcarea legii lui Dumnezeu. Eforturile depuse pentru salvarea celor lepădați și degradați nu vor avea nici un folos dacă mintea nu le este impresionată cu cerințele legii lui Dumnezeu și cu necesitatea loialității față de El. Dumnezeu nu a poruncit nimic care nu este necesar pentru a uni omenirea cu El. “Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul.… Poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.” Psalmistul spune: “După cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori.” Psalmii 19:7, 8; Psalmii 17:4. LB 247.2

Îngerii ajută în această lucrare de restaurare și întoarcere a celor căzuți la Cel care și-a dat viața ca să-i mântuiască. Duhul Sfânt cooperează cu agenții omenești în slujire, lucrând asupra inimii, mustrând în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata, pentru a trezi puterile morale. — Ibid., 259, 260. LB 248.1

Lucrând pentru cei necumpătați — [Mai multe detalii și sfaturi în privința acestui subiect pot fi găsite în The Ministry of Healing, 171-182, și în mai recenta compilație cuprinzătoare intitulată Temperance.] Ar trebui să se depună efort stăruitor pentru cei care sunt în robia obiceiurilor rele. Pretutindeni este o lucrare de făcut pentru cei care au căzut din pricina necumpătării. În mijlocul bisericilor, instituțiilor religioase și a familiilor ce mărturisesc a fi creștine, mulți tineri aleg calea distrugerii. Prin obiceiuri de necumpătare aduc asupra lor boală, iar prin aviditatea de a obține bani pentru îngăduințe păcătoase, cad în practici necinstite. Sănătatea și caracterul sunt ruinate. Înstrăinate de Dumnezeu și lepădate de societate, aceste biete suflete se simt fără speranță atât pentru viața aceasta cât și pentru viața viitoare. Inimile părinților sunt zdrobite. Oamenii vorbesc despre acești rătăciți ca fiind fără nici o speranță, dar Dumnezeu nu-i privește astfel. El înțelege toate circumstanțele care i-au făcut ceea ce sunt și privește la ei cu milă. Această categorie de oameni cere ajutor. Să nu le dați vreodată ocazia să spună: “Nimănui nu-i pasa de sufletul meu.” LB 248.2

Printre victimele necumpătării sunt oameni de toate clasele și profesiile. Oameni cu poziție înaltă, cu talente remarcabile și cu realizări mărețe au cedat indulgenței față de apetit până când au ajuns neputincioși să reziste ispitei. Unii dintre ei, care altădată posedau avere, sunt fără locuință, fără prieteni, în suferință, mizerie, boală și degradare. Ei și-au pierdut controlul de sine. Dacă nu li se întinde o mână de ajutor, se vor scufunda tot mai jos și mai jos. — The Ministry of Healing, 171, 172. LB 249.1

O bătălie purtată iar și iar — Să nu se facă lucrare întâmplătoare și neorganizată. A ține cu fermitate sufletele gata să piară înseamnă mai mult decât a te ruga pentru un bețiv și apoi, pentru că plânge și-și mărturisește stricăciunea sufletului, să-l declari mântuit. Bătălia trebuie dusă iar și iar. — Testimonies for the Church 8:196. LB 249.2

Trebuie să-i țineți cu tărie pe cei pe care încercați să-i ajutați, altfel nu veți obține niciodată biruința. Ei vor fi în continuu ispitiți la rău. De repetate ori vor fi aproape învinși de pofta după băutură tare. S-ar putea ca ei să cadă iar și iar, dar nu vă încetați eforturile din cauza aceasta. — The Ministry of Healing, 173. LB 249.3

Lucrarea nu este zadarnică — Când unii își vor uni eforturile omenești cu cele divine și vor încerca să ajungă în adâncimile cele mai mari ale suferinței și mizeriei umane, binecuvântarea bogată a lui Dumnezeu va veni asupra lor. Lucrarea lor nu va fi zadarnică, deși doar puțini acceptă harul Domnului Isus Hristos; căci un suflet este foarte prețios în ochii lui Dumnezeu. Hristos ar fi murit pentru un singur suflet ca acela să poată trăi de-a lungul veacurilor veșnice…. LB 249.4

Multe suflete sunt salvate, smulse din mâna lui Satana de către lucrători credincioși. Cineva trebuie să aibă o povară pe suflet de a căuta pe cei care au fost pierduți de la Hristos. Salvarea unui suflet asupra căruia Satana a triumfat produce bucurie printre îngerii cerești. Sunt unii care au distrus chipul moral al lui Dumnezeu din ei. Plasa Evangheliei trebuie să-i adune pe acești lepădați de societate. Îngerii lui Dumnezeu vor coopera cu cei care sunt angajați în această lucrare, care fac orice efort pentru a salva sufletele care pier și pentru a le da ocazii pe care aceștia poate că nu le-au avut niciodată. Nu există nici o cale de a ajunge la ei decât calea lui Hristos. El a lucrat întotdeauna ca să ușureze suferința și să învețe neprihănirea. Numai în felul acesta pot fi ridicați păcătoșii din adâncimile degradării. — Testimonies for the Church 8:72, 73. LB 249.5

Să lucreze cu iubire — Lucrătorii trebuie să lucreze cu iubire, hrănind, curățind și îmbrăcând pe cei care au nevoie de ajutorul lor. Astfel, acești lepădați sunt pregătiți să știe că cineva se îngrijește de sufletele lor. Domnul mi-a arătat că mulți dintre acești bieți lepădați ai societății, prin slujirea agenților omenești vor coopera cu puterea divină și vor căuta să restaureze chipul moral al lui Dumnezeu în alții pentru care Hristos a plătit prețul cu propriu-I sânge. Ei vor fi numiți aleșii lui Dumnezeu, prețioși și vor sta alături de tronul Său…. LB 250.1

Domnul lucrează ca să ajungă la cei mai stricați. Mulți vor ști ce înseamnă să fie atrași către Hristos, dar nu vor avea curajul moral să lupte împotriva apetitului și patimii. Lucrătorii nu trebuie să fie descurajați de aceasta, deoarece este scris: “În vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile demonilor.” 1 Timotei 4:1. Numai cei salvați din cele mai mari adâncimi alunecă înapoi? În lucrarea de slujire există unii care au avut lumină și cunoștința adevărului și care nu vor fi biruitori. Ei nu-și stăpânesc apetitul și patimile, nici nu se leapădă de sine de dragul lui Hristos. Mulți bieți lepădați ai societății, chiar vameși și păcătoși, vor prinde speranța așezată înaintea lor în Evanghelie și vor merge în împărăția cerului înaintea celor care au avut ocazii și lumină mare, dar care au umblat în întuneric…. Frații și surorile mele, ocupați-vă poziția de partea lui Hristos și fiți conlucrători cu Hristos serioși, activi și curajoși, lucrând împreună cu El pentru a-i căuta și salva pe cei pierduți. — Ibid., 5:74, 75. LB 250.2

Nu folosiți metodele Armatei Salvării — Domnul ne-a trasat calea de lucru. Ca popor, nu trebuie să imităm metodele Armatei Salvării. Aceasta nu este lucrarea pe care Domnul ne-a dat-o nouă s-o facem. Nici să nu-i condamnăm și să spunem cuvinte aspre împotriva lor. În Armata Salvării există suflete prețioase și jertfitoare de sine. Trebuie să le tratăm cu bunătate. Există suflete cinstite care servesc Domnului cu sinceritate și care, înaintând în acceptarea întregului adevăr, vor vedea mai multă lumină. Lucrătorii din Armata Salvării încearcă să-i salveze pe cei neglijați și asupriți. Nu-i descurajați. Lăsați-i să facă acel fel de lucrare după metodele și căile lor. Dar Domnul a arătat clar lucrarea pe care trebuie s-o facă adventiștii de ziua a șaptea. — Ibid., 8:184, 185. LB 251.1

Ajutați-i pe cei lepădați să-și găsească o carieră — Pe măsură ce copiii lui Dumnezeu se dedică acestei lucrări {de restaurare a celor căzuți}, mulți vor apuca mâna întinsă ca să-i salveze. Ei sunt constrânși să se întoarcă de la căile lor rele. S-ar putea ca unii din cei salvați să se ridice, prin credință în Hristos, la locuri înalte de slujire și să li se încredințeze responsabilități în lucrarea de salvare a sufletelor. Ei cunosc din experiență nevoile celor pentru care lucrează și știu în ce fel să-i ajute și ce mijloace să folosească pentru a-i recupera pe cei care pier. Ei sunt plini de recunoștință față de Dumnezeu pentru binecuvântările ce le-au primit. Inimile le sunt însuflețite de iubire și energiile întărite pentru a-i ridica pe alții care nu se pot ridica niciodată fără ajutor. Luând Biblia drept călăuză și Duhul Sfânt ca ajutor și mângâietor, ei găsesc o nouă carieră deschizându-se înaintea lor. Fiecare din aceste suflete care este adăugat la forța lucrătorilor, asigurat cu mijloace și instrucțiuni cu privire la felul în care să-i salveze pe alții la Hristos, devine colaborator cu cei care i-au adus lumina adevărului. Astfel Dumnezeu este onorat, iar adevărul Lui înaintează. — Ibid., 6:260. LB 251.2