Lucrarea de binefacere

Capitolul 30 — Responsabilitatea noastră față de orbi

Tratați-i pe orbi cu compasiune — Domnul dorește ca cei implicați în lucrarea medicală misionară să fie misionari adevărați. Ei să fie asemenea lui Hristos în cuvinte și fapte. Să nu fie miloși numai când simt un impuls de a arăta milă, nici să nu acționeze în mod egoist față de cei care merită cel mai mult lucrare medicală misionara. De exemplu, orbii trebuie tratați cu compasiune. Misionarii medicali să reflecteze la faptele lor față de orbi și să vadă dacă ei, ca adevărați misionari medicali pentru Dumnezeu, ar fi putut face pentru această categorie de oameni nenorociți multe lucruri pe care le-au lăsat nefăcute. Din ceea ce mi-a fost prezentat, știu că multe cazuri nu au primit încurajarea pe care Hristos le-ar fi dat-o dacă ar fi fost în locul misionarilor noștri medicali. LB 239.1

Domnul este Dumnezeu. El observă aceste situații de neglijență. Orice acțiune de felul acesta este o reprezentare greșită a harului, a iubirii Sale binevoitoare și a mărinimiei Lui. LB 239.2

Sunt instruită să spun: “Vegheați cu grijă, cu rugăciune și conștiinciozitate ca mintea să nu fie atât de absorbită de multe tranzacții importante de afaceri încât adevărata evlavie să fie trecută cu vederea și iubirea din suflet să fie stinsă, fără a ține seama de cât de mare nevoie este de voi să fiți mâna de ajutor a lui Dumnezeu pentru orbi și pentru toți nenorociții.” Cei mai lipsiți de prieteni solicită cel mai mult atenția. Folosiți-vă timpul și tăria pentru a învăța să fiți “plini de râvnă cu duhul, să faceți dreptate, să iubiți mila și să ‘slujiți Domnului.’ Amintiți-vă că Hristos spune: ‘Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.’” — Manuscript 109, 1902. LB 239.3

În timp ce Dumnezeu este prietenul orbilor și nenorociților, El nu le scuză păcatele. El le cere să biruiască și să-și perfecționeze caractere creștine în numele lui Isus care a biruit în locul lor. Isus are milă de slăbiciunile noastre și este gata să dea tărie pentru a suporta încercarea și a rezista ispitele lui Satana, dacă ne aruncăm povara asupra Lui. LB 240.1

Îngerii îi călăuzesc pe orbi — Îngeri sunt trimiși pentru a sluji copiilor lui Dumnezeu care sunt orbi din punct de vedere fizic. Îngerii le păzesc pașii și îi salvează dintr-o mie de pericole necunoscute lor care le împresoară calea. Dar Duhul Lui nu-i va însoți decât dacă ei cultivă un spirit de bunătate și caută cu seriozitate să aibă control asupra naturii lor și să-și aducă pasiunile și orice putere în supunere față de Dumnezeu. Ei trebuie să cultive un spirit de iubire și să-și controleze cuvintele și faptele. LB 240.2

Mi s-a arătat că Dumnezeu cere ca poporul Lui să aibă mai multă milă și înțelegere față de nenorociți. “Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.” Aici este definită religia veritabilă. Dumnezeu cere ca același respect ce trebuie arătat față de văduve și orfani să fie arătat și față de orbi și de cei care sunt în suferință din cauza durerii sau a altor infirmități fizice. Generozitatea dezinteresată este foarte rară în acest veac al lumii. — Testimonies for the Church 3:516. LB 240.3

Păzitorii nenorociților — Dacă există în biserică din cei care îi fac pe orbi să se împiedice, să fie aduși la disciplină, căci Dumnezeu ne-a făcut păzitorii orbilor, nenorociților, văduvelor și orfanilor. Piatra de poticnire la care se referă Cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă un bloc de lemn așezat înaintea picioarelor orbului pentru a-l face să se împiedice, ci înseamnă mult mai mult decât atât. Înseamnă orice metodă folosită pentru a diminua influența fratelui lor orb, a lucra împotriva intereselor lui sau a-i împiedica prosperitatea. LB 240.4

Un frate care este orb, sărac și bolnav și care face orice sforțare să se ajute singur, ca să nu depindă de alții, ar trebui să fie încurajat de frații lui pe orice cale posibilă. Dar cei care mărturisesc a-i fi frați, care își pot folosi toate facultățile și care nu sunt dependenți de alții, dar care își uită datoria față de orb până acolo încât să-i încurce, să-i primejduiască și să-i închidă calea, fac o lucrare ce va cere pocăință și restabilire înainte ca Dumnezeu să le accepte rugăciunile. Biserica lui Dumnezeu care a permis ca fratele nenorocit să fie nedreptățit va fi vinovată de păcat până când va face tot ce-i stă în putere pentru a îndrepta răul. — Ibid., 519, 520. LB 241.1

Punctul de vedere al milei — Doresc să putem vedea toți așa cum vede Dumnezeu. Doresc ca toți să-și poată da seama de felul în care îi privește Dumnezeu pe acei oameni care mărturisesc a fi urmașii lui Hristos, care au binecuvântarea vederii și avantajul mijloacelor materiale în favoarea lor și care totuși invidiază mica prosperitate de care se bucură un biet om orb și ar dori să beneficieze și să-și mărească stocul de mijloace în dezavantajul fratelui lor nenorocit. Acest lucru este privit de Dumnezeu ca egoismul și jaful cel mai criminal și este un păcat supărător pe care El îl va pedepsi cu siguranță. Dumnezeu nu uită niciodată. El nu privește la aceste lucruri cu ochi omenești și cu judecată omenească rece și insensibilă. El nu vede lucrurile dintr-un punct de vedere lumesc, ci din punctul de vedere al harului, milei și iubirii infinite. — Ibid., 514, 515. LB 241.2

Orbii tratați rău adeseori — Dumnezeu se va purta fără milă cu cei care îndrăznesc să se poarte fără milă față de cei care i-au rugat fierbinte pentru ajutor. Mi s-a făcut cunoscut faptul că orbii au fost tratați adesea fără milă. LB 242.1

Adevărata simpatie între un om și semenul lui trebuie să fie semnul care îi deosebește pe cei care îl iubesc și se tem de Dumnezeu de cei cărora nu le pasă de legea Lui. — Manuscript 117, 1903. LB 242.2

Îndepliniți-vă responsabilitatea față de nenorociți — Este ciudat faptul că pretinși creștini desconsideră învățăturile clare și categorice ale Cuvântului lui Dumnezeu și nu simt nici o mustrare de conștiință. Dumnezeu așază asupra lor responsabilitatea îngrijirii de nenorociți, orbi, șchiopi, văduve și orfani, dar mulți nu fac nici un efort în privința aceasta. Pentru a-i salva pe unii ca aceștia, Dumnezeu îi aduce adeseori, sub nuiaua suferinței și îi pune în situații asemănătoare cu acelea ale persoanelor care au avut nevoie de ajutor și compasiune, dar nu le-au primit din mâna lor. — Testimonies for the Church 3:517. LB 242.3