Tragedia veacurilor

38/44

Capitolul 37 — Scripturile, o apărare sigură

“‘La Lege și la mărturie’! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8, 20). Poporul lui Dumnezeu este îndreptat către Scripturi, ca fiind scutul lui împotriva influenței învățătorilor rătăciți și a puterii amăgitoare a duhurilor întunericului. Satana folosește orice plan posibil pentru a-i împiedica pe oameni să câștige o cunoaștere a Bibliei, deoarece declarațiile ei lămurite îi demască amăgirile. Ori de câte ori are loc o redeșteptare a lucrării lui Dumnezeu, prințul răului se trezește la o activitate mai intensă; acum el își adună toate puterile pentru o luptă finală împotriva lui Hristos și a urmașilor Lui. Ultima mare amăgire este pe punctul de a se descoperi înaintea noastră. Antihristul trebuie să-și desfășoare lucrările miraculoase înaintea ochilor noștri. Atât de mult se va asemăna contrafacerea cu adevărul, încât va fi peste putință să se facă deosebirea între ele, cu excepția faptului că avem Sfintele Scripturi. Prin mărturia lor trebuie probate toate declarațiile și orice minune. TV 593.1

Toți aceia care încearcă să asculte de toate poruncile lui Dumnezeu vor întâlni împotriviri și vor fi luați în râs. Ei vor putea să reziste numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru a putea suporta încercarea din fața lor, trebuie să înțeleagă voia lui Dumnezeu așa cum a fost descoperită în Cuvântul Său; ei Îl pot cinsti numai dacă au o concepție corectă cu privire la caracterul Său, la cârmuirea și la planurile Sale și dacă lucrează în armonie cu ele. Numai aceia care și-au întărit mintea cu adevărurile Bibliei vor rezista în ultimul mare conflict. TV 593.2

Fiecărui suflet i se va pune problema cercetătoare: “Să ascult mai mult de Dumnezeu decât de oameni?” Ora hotărâtoare este chiar acum la uși. Sunt picioarele noastre întemeiate pe stânca de neclintit a Cuvântului lui Dumnezeu? Suntem pregătiți să stăm hotărâți în apărarea poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus? TV 594.1

Înainte de răstignirea Sa, Mântuitorul le-a explicat ucenicilor că urma să fie dat la moarte și că va învia din mormânt, iar îngerii au fost de față pentru a imprima cuvintele Lui în minte și în inimă. Dar ucenicii așteptau o eliberare pământească de sub jugul roman și nu puteau suporta gândul ca Acela în care își concentraseră toate nădejdile să sufere o moarte atât de rușinoasă. Cuvintele de care trebuiau să-și amintească au fost alungate din minte; și atunci când a venit timpul încercării, i-a găsit nepregătiți. Moartea lui Isus a distrus atât de mult nădejdile lor, ca și când El nu-i avertizase. Tot astfel în profeții, viitorul ne este descoperit tot așa de clar cum a fost înfățișat ucenicilor prin cuvintele Domnului Hristos. Evenimentele legate de încheierea timpului de har și de lucrarea de pregătire pentru timpul strâmtorării sunt prezentate lămurit. Dar mulțimile nu înțeleg mai bine aceste adevăruri importante și sunt pentru ele ca și când nu le-ar fi fost descoperite. Satana veghează să răpească orice impresie care i-ar putea face înțelepți spre mântuire, iar timpul încercării îi va găsi nepregătiți. TV 594.2

Când Dumnezeu trimite oamenilor avertizări atât de importante, ele fiind reprezentate ca vestite de îngeri sfinți zburând prin mijlocul cerului, El cere fiecărui suflet înzestrat cu puterile rațiunii să ia aminte la solie. Judecățile înfricoșate, pronunțate împotriva închinătorilor fiarei și chipului ei (Apocalipsa 14, 9-11), trebuie să-i conducă la un studiu atent al profețiilor, să-i învețe ce înseamnă semnul fiarei și cum să se ferească de a-l primi. Dar majoritatea oamenilor nu doresc să audă adevărul și se îndreaptă către închipuiri. Apostolul Pavel declara, privind către zilele din urmă: “Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă” (2 Timotei 4, 3). Acel timp a venit. Mulțimile nu doresc adevărul Bibliei, pentru că el vine în conflict cu dorința inimii păcătoase și iubitoare de lume; iar Satana le oferă amăgirile pe care ei le iubesc. TV 594.3

Dar Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susțină Biblia și numai Biblia, ca măsură a tuturor învățăturilor și ca temelie a tuturor reformelor. Părerile oamenilor învățați, deducțiile științei, crezurile sau hotărârile consiliilor ecleziastice, atât de numeroase și contradictorii, cum sunt și bisericile pe care ele le reprezintă, glasul majorității — nici una și nici toate acestea laolaltă nu trebuie privite ca dovadă pentru sau împotriva vreunui punct al credinței religioase. Înainte de a primi orice învățătură sau precept, trebuie să cerem un clar “Așa zice Domnul” în sprijinul ei. TV 595.1

Satana încearcă încontinuu să atragă atenția la om, în locul lui Dumnezeu. El îi conduce pe oameni să privească la episcopi, la pastori, la profesori de teologie, ca îndrumători ai lor, în loc să cerceteze Scripturile pentru a-și cunoaște datoria. Atunci, stăpânind mințile acestor conducători, el poate influența mulțimile după voia lui. TV 595.2

Când Hristos a venit să spună cuvintele vieții, oamenii de rând L-au ascultat cu plăcere; și mulți, chiar dintre preoți și dintre conducători, au crezut în El. Dar marele preot și conducătorii poporului s-au hotărât să-L condamne și să respingă învățăturile Lui. Deși dăduseră greș în toate străduințele lor de a găsi acuzații împotriva Lui, cu toate că nu putuseră decât să simtă influența puterii și a înțelepciunii divine, care însoțeau cuvintele Sale, ei s-au închistat în prejudecăți; au respins dovada cea mai lămurită a mesianității Sale, ca nu cumva să fie obligați să devină ucenicii Lui. Acești împotrivitori ai lui Isus erau bărbați pe care oamenii fuseseră învățați din copilărie să-i respecte, în fața autorității cărora fuseseră obișnuiți să se plece. “Cum se face”, au întrebat ei, “că mai marii și cărturarii noștri nu cred în Isus? Nu L-ar primi acești oameni evlavioși dacă ar fi Hristosul?” Influența unor conducători ca aceștia a condus națiunea iudaică să-L respingă pe Răscumpărătorul ei. TV 595.3

Duhul care i-a influențat pe conducătorii și preoții aceia este manifestat și astăzi de mulți care au o înaltă pretenție de evlavie. Ei refuză să cerceteze mărturia Scripturilor cu privire la adevărurile deosebite pentru această vreme. Ei arată la numărul lor, la bogăția și popularitatea lor și îi privesc cu dispreț pe aceia care apără adevărul și care sunt puțini, săraci, nepopulari și au o credință care-i desparte de lume. TV 596.1

Hristos a prevăzut că pretenția nejustificată de autoritate, pe care și-au asumat-o cărturarii și fariseii, nu avea să înceteze o dată cu împrăștierea iudeilor. El a avut o vedere profetică în ceea ce privește înălțarea autorității omenești, care pretindea stăpânire asupra conștiinței, dar care a fost un blestem grozav pentru biserică în toate veacurile. Iar mustrarea aspră a cărturarilor și a fariseilor, precum și avertizările Sale ca poporul să nu-i urmeze pe acești conducători orbi au fost cuprinse în raportul inspirat ca o mustrare pentru generațiile viitoare. TV 596.2

Biserica Romană rezervă clerului dreptul de a interpreta Scripturile. Pe temeiul că numai ecleziasticii sunt competenți să explice Cuvântul lui Dumnezeu, el este ascuns de oamenii de rând. Cu toate că Reforma a dat tuturor oamenilor Scripturile, același principiu care a fost susținut de Roma îi oprește pe credincioșii din bisericile protestante să cerceteze Biblia pentru ei înșiși. Ei sunt instruiți să primească învățăturile așa cum sunt interpretate de biserică; și sunt mii de oameni care nu îndrăznesc să primească nimic, oricât de lămurit ar fi descoperit în Scriptură, care este contrar crezului lor sau învățăturii stabilite de biserica lor. TV 596.3

Cu toate că Biblia este plină de avertizări împotriva învățătorilor rătăciți, mulți sunt gata să-și încredințeze sufletele spre păstrare clerului. Există astăzi mii de susținători ai religiei care nu pot prezenta nici un alt motiv pentru punctele de credință pe care le susțin decât că așa au fost învățați de conducătorii lor religioși. Ei trec pe lângă învățăturile Mântuitorului ca și când nu-L observă și acordă o încredere deplină cuvintelor slujitorilor. Dar sunt slujitorii infailibili? Cum ne putem încredința sufletele călăuzirii lor, dacă nu știm din Cuvântul lui Dumnezeu că ei sunt purtătorii de lumină? Lipsa de curaj moral pentru a păși alături de urmele trasate de lume îi conduce pe mulți să-i urmeze pe cei învățați; și prin împotrivirea lor de a cerceta pentru ei înșiși, ajung legați fără nădejde în lanțurile rătăcirii. Ei văd că adevărul pentru vremea aceasta este lămurit prezentat în Biblie; și simt puterea Duhului Sfânt care însoțește vestirea lui; cu toate acestea, îngăduie ca împotrivirea clerului să-i îndepărteze de la lumină. Cu toate că rațiunea și conștiința sunt convinse, aceste suflete amăgite nu îndrăznesc să gândească altfel decât slujitorul lor; iar judecata lor personală, interesele lor veșnice sunt jertfite necredinței, mândriei și prejudecății altuia. TV 596.4

Multe sunt căile prin care Satana lucrează prin influența omenească pentru a-și aduna captivii. El își asigură mulțimile prinzându-le cu funiile de mătase ale iubirii față de aceia care sunt vrăjmași ai crucii lui Hristos. Oricare ar fi această legătură, părintească, filială, conjugală sau socială, urmarea este aceeași; împotrivitorii adevărului își folosesc puterea pentru a stăpâni conștiința, iar sufletele ținute sub stăpânirea lui nu au destul curaj sau independență ca să asculte de propriile convingeri cu privire la datorie. TV 597.1

Adevărul și slava lui Dumnezeu sunt de nedespărțit; este imposibil, cu Biblia la îndemână, să-L cinstim pe Dumnezeu prin păreri rătăcite. Mulți susțin că nu contează ce crede cineva, numai viața lui să fie corectă. Dar viața este modelată de credință. Dacă adevărul — lumina — este la îndemâna noastră, iar noi neglijăm să folosim prilejul de a-l asculta și a-l vedea, în realitate îl respingem; alegem mai degrabă întunericul decât lumina. TV 597.2

“Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte” (Proverbe 16, 25). Neștiința nu este o scuză pentru rătăcire sau pentru păcat, atunci când există toate posibilitățile de a cunoaște voia lui Dumnezeu. Un om călătorește și ajunge la o răscruce cu indicatoare pentru fiecare direcție. Dacă cineva nu ține seama de indicator și apucă pe o cale care i se pare lui corectă, s-ar putea să fie foarte sincer, dar se va găsi probabil pe o cale greșită. TV 597.3

Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său pentru a ne familiariza cu învățăturile lui și să știm ce anume cere El de la noi. Când învățătorul legii a venit la Isus cu întrebarea: “Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”, Mântuitorul l-a trimis la Scripturi, spunând: “Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” Neștiința nu va scuza nici pe tânăr și nici pe bătrân și nu-i va scuti de pedeapsa datorată pentru călcarea Legii lui Dumnezeu; deoarece în mâna lor se află o prezentare corectă a acelei Legi, a principiilor și cerințelor ei. Nu este suficient să avem intenții bune; nu este suficient să facă cineva ce crede că este drept sau ceea ce un slujitor îi spune că este drept. Mântuirea sufletului său este în joc și trebuie să cerceteze Scripturile pentru el însuși. Oricât de puternice i-ar fi convingerile, oricât de convins ar fi că slujitorul Evangheliei știe care este adevărul, acestea nu pot constitui pentru el o temelie. El are o hartă care-i arată fiecare semn pe calea lui către cer și n-ar trebui să meargă pe ghicite. TV 598.1

Prima și cea mai înaltă datorie a oricărei ființe raționale este să învețe din Scripturi ce este adevărul și apoi să meargă în lumină, încurajându-i și pe alții să-i urmeze exemplul. Trebuie să studiem Biblia zi de zi, cu sârguință, cântărind fiecare gând și comparând verset cu verset. Cu ajutorul divin trebuie să ne formăm păreri personale, pentru că trebuie să răspundem personal înaintea lui Dumnezeu. TV 598.2

Adevărurile cele mai clare descoperite în Biblie au fost învăluite în îndoială și în întuneric de către oameni învățați, care, având pretenția că au înțelepciune, învață că Scripturile au un înțeles mistic, ascuns, spiritual și care nu iese la iveală în limbajul folosit în ea. Acești oameni sunt învățători rătăciți. Unei asemenea categorii i-a spus Isus: “Nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Marcu 12, 24). Limbajul Bibliei trebuie să fie explicat după înțelesul lui evident, afară de faptul că se folosește un simbol sau o figură de stil. Hristos a dat făgăduința: “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască învățătura” (Ioan 7, 17). Dacă oamenii ar lua Biblia așa cum stă scris, dacă n-ar fi fost învățători neadevărați, care să-i rătăcească și să le încurce mințile, s-ar fi îndeplinit o lucrare care ar fi produs bucurie îngerilor și ar fi adus la staulul lui Hristos mii și mii de oameni care acum pribegesc în rătăcire. TV 598.3

Trebuie să folosim toate puterile minții în studiul Scripturilor și să punem la lucru priceperea pentru a înțelege, atât cât pot muritorii, lucrurile adânci ale lui Dumnezeu; totuși să nu uităm că ascultarea și supunerea asemenea unui copil constituie adevăratul spirit al celui care vrea să învețe. Dificultățile din Scriptură nu pot fi niciodată rezolvate prin aceleași metode care sunt folosite în lupta cu problemele filozofice. Nu trebuie să ne angajăm în studiul Bibliei cu acea încredere în sine cu care atât de mulți pășesc în domeniile științei, ci cu o dependență de Dumnezeu prin rugăciune și cu o dorință sinceră de a cunoaște voia Sa. Trebuie să venim cu un spirit umil și gata de a învăța pentru a primi cunoștințe de la marele EU SUNT. Altfel, îngerii cei răi ne vor orbi atât de mult mințile și ne vor învârtoșa atât de mult inimile, încă nu vom mai fi impresionați de adevăr. TV 599.1

Multe părți din Scriptură, pe care oamenii învățați le declară a fi o taină sau pe lângă care trec ca fiind lipsite de importanță, sunt pline de mângâiere și de îndrumare pentru acela care a fost învățat în școala lui Hristos. Un motiv pentru care mulți teologi nu au o înțelegere mai lămurită a Cuvântului lui Dumnezeu este acela că își închid ochii în fața adevărurilor pe care nu doresc să le practice. Înțelegerea adevărului biblic depinde nu atât de mult de puterea intelectului celui care studiază, cât de sinceritatea scopului, de dorința stăruitoare de neprihănire. TV 599.2

Biblia n-ar trebui să fie niciodată studiată fără rugăciune. Numai Duhul Sfânt poate să ne facă în stare să simțim importanța acelor lucruri ușor de înțeles sau să ne ferească de interpretarea tendențioasă a adevărurilor greu de înțeles. Lucrarea îngerilor cerești este aceea de a pregăti inima pentru a înțelege astfel Cuvântul lui Dumnezeu, încât să fim încântați de frumusețea lui, mustrați de adevărurile lui sau însuflețiți și întăriți de făgăduințele lui. Trebuie să facem ca cererea psalmistului să fie și a noastră: “Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmii 119, 18). Ispitele par adesea irezistibile pentru că, prin neglijarea rugăciunii și a studiului Bibliei, cel ispitit nu-și poate aminti cu ușurință făgăduințele lui Dumnezeu și nu-l poate întâmpina pe Satana cu armele Scripturii. Dar îngerii sunt în jurul acelora care sunt gata să se lase învățați în lucrurile dumnezeiești; și în timp de mare nevoie, ei își vor aminti chiar acele adevăruri de care au trebuință. În felul acesta, “când vrăjmașul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă” (Isaia 59, 19). TV 599.3

Isus le-a făgăduit ucenicilor Săi: “Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26). Dar învățăturile lui Hristos trebuie ca mai înainte să fi fost depozitate în minte, pentru ca Duhul lui Dumnezeu să ni le aducă aminte în vreme de primejdie. “Strâng Cuvântul Tău în inima mea”, spunea David, “ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmii 119, 11). TV 600.1

Toți aceia care își prețuiesc interesele veșnice ar trebui să fie în gardă față de năvălirile scepticismului. Vor fi atacați chiar stâlpii adevărului. Este imposibil să ne păstrăm în afara batjocurii, a sofismelor, a învățăturilor subtile și otrăvitoare, ale necredinței moderne. Satana își potrivește ispitele pentru toate clasele de oameni. El îl atacă pe cel neinstruit cu ironie sau batjocură, în timp ce pe cel instruit îl întâmpină cu obiecții științifice și cu raționamente filozofice, ambele calculate să provoace neîncrederea sau disprețuirea Scripturilor. Chiar și tineretul cu experiență puțină își ia libertatea să insinueze îndoieli cu privire la principiile fundamentale ale creștinismului. Și această necredință tinerească, oricât este ea de superficială, își are influența ei. Mulți sunt conduși în felul acesta să își bată joc de credința părinților lor și să aducă întristare Duhului harului (Evrei 10, 29). Multe vieți care promiteau să fie o cinste pentru Dumnezeu și o binecuvântare pentru lume au fost nimicite de suflul nebunesc al necredinței. Toți aceia care se încred în hotărârile înfumurate ale rațiunii omenești și își închipuie că pot explica tainele divine, ca să ajungă la adevăr fără ajutorul înțelepciunii lui Dumnezeu, sunt încurcați în plasa lui Satana. TV 600.2

Trăim în cea mai solemnă perioadă a istoriei acestei lumi. Viitorul mulțimilor care suprapopulează pământul este gata să se hotărască. Buna noastră stare viitoare și chiar mântuirea altor suflete depinde de calea pe care o alegem acum. Avem nevoie să fim călăuziți de Duhul adevărului. Orice urmaș al lui Hristos trebuie să întrebe cu sinceritate: “Doamne, ce vrei să fac?” Avem nevoie să ne umilim înaintea Domnului, cu post și cu rugăciune, și să cugetăm mult la Cuvântul Său, în mod deosebit la scenele judecății. Ar trebui să căutăm acum o experiență vie și profundă în lucrurile lui Dumnezeu. Nu avem nici o clipă de pierdut. Evenimente de importanță vitală au loc în jurul nostru; ne găsim pe terenul fermecat al lui Satana. Nu dormiți, străjeri ai lui Dumnezeu; vrăjmașul vă pândește de aproape, fiind gata în orice clipă, dacă slăbiți vegherea și ațipiți, să sară asupra voastră și să vă facă prada lui. TV 601.1

Mulți sunt amăgiți în ceea ce privește starea lor adevărată înaintea lui Dumnezeu. Ei se felicită pentru faptele rele pe care nu le fac și uită să le amintească pe cele bune și nobile pe care Dumnezeu le cere de la ei, dar pe care au neglijat să le facă. Nu este suficient ca ei să fie pomi în grădina lui Dumnezeu. Ei trebuie să răspundă așteptărilor Sale aducând roadă. El îi face răspunzători pentru că n-au împlinit tot binele pe care-l puteau face, prin harul Său care i-ar fi întărit. În cărțile cerului, ei sunt trecuți ca unii care încurcă locul. Cu toate acestea, nici cazul acestei categorii nu este fără nici o nădejde. Inima iubirii, îndelung răbdătoare, încă mijlocește pe lângă aceia care au disprețuit mila lui Dumnezeu și au călcat în picioare harul Său. “De aceea zice: ‘Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina’. Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele” (Efeseni 5, 14-16.). TV 601.2

Când va veni timpul de încercare, vor fi văzuți aceia care au făcut din Cuvântul lui Dumnezeu regula lor de viață. Vara nu este nici o deosebire vizibilă între brad și alți copaci; dar când vine crivățul iernii, bradul rămâne neschimbat, în timp ce alți copaci sunt desfrunziți. Tot așa cel nesincer nu poate fi deosebit acum de creștinul adevărat, dar vremea este chiar la uși când deosebirea se va vedea. Să se ridice împotrivirea, să capete putere bigotismul și intoleranța, să se aprindă prigoana și cei cu inima împărțită și fățarnicii se vor clătina și vor părăsi credința; dar creștinul adevărat va sta tare ca o stâncă, iar credința lui va fi mai puternică, nădejdea lui mai strălucitoare decât în zilele de prosperitate. TV 602.1

Psalmistul spune: “Mă gândesc la învățăturile Tale. Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deoarece urăsc orice cale a minciunii” (Psalmii 119, 99.104). TV 602.2

“Ferice de omul care găsește înțelepciunea.” “Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă.” (Proverbe 3, 13; Ieremia 17, 8) TV 602.3