Sfinţirea vieţii

Măsura sfințeniei

Apostolul însuși se străduia să ajungă aceeași măsură a sfințeniei, pe care el o punea în fața fraților săi. El scria către Filipeni astfel: “Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă, și acum, privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu ... și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți. Nu că am câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitind ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Hristos Isus”. Filipeni 3, 7-14. E o deosebire izbitoare între cuvintele îngâmfate, cu îndreptățirea de sine a acelora ce zic că sunt fără păcat — și vorbirea modestă a apostolului Pavel. În felul acesta curăția și credincioșia propriei, sale vieți îi dădea puterea necesară ca să facă fraților săi astfel de chemări. SV 86.1