Evenimentele ultimelor zile

20/23

Capitolul 17 — Cele șapte plăgi finale și cei păcătoși (Timpul marii strâmtorări — partea 1)

Potirele mâniei lui Dumnezeu vor fi vărsate

Evenimente solemne urmează încă să se întâmple. Trâmbiță după trâmbiță urmează să sune. Potir după potir se va vărsa, unul după altul, asupra locuitorilor pământului. — Selected Messages 3:426 (1890). EUZ 238.1

În curând, pământul va fi părăsit de îngerul îndurării și ultimele șapte plăgi urmează să fie revărsate.... Fulgerele mâniei lui Dumnezeu vor cădea curând și, când Dumnezeu va începe să-i pedepsească pe călcătorii de Lege, nu va mai fi nici o clipă de răgaz până la sfârșit. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 182 (1894). EUZ 238.2

Națiunile în conflict

Patru îngeri puternici rețin cele patru vânturi ale pământului, până când servii lui Dumnezeu vor primi sigiliul pe frunte. Națiunile lumii sunt dornice de luptă, dar sunt ținute pe loc de îngeri. Când această forță restrictivă va fi îndepărtată, va veni o vreme de necaz și groază, vor fi inventate arme aducătoare de moarte. Vase de război vor fi scufundate în marele adânc, împreună cu încărcătura lor vie. Toți cei care nu vor avea Duhul Adevărului se vor uni sub conducerea uneltelor satanice, dar vor fi ținuți sub control până când va veni timpul pentru marea bătălie a Armaghedonului. — The S.D.A. Bible Commentary 7:967 (1900). EUZ 238.3

Lumea întreagă va fi condusă la ruină

Acum, îngerii rețin vânturile războaielor, astfel încât să nu poată sufla, până când lumea nu va fi avertizată cu privire la soarta ce o așteaptă, dar o furtună se pregătește, gata să izbucnească asupra pământului, iar, când Dumnezeu le va porunci îngerilor Săi să elibereze vânturile, atunci va fi o asemenea scenă de luptă, încât nici o pană nu o va putea descrie. — Education, 179, 180 (1903). EUZ 239.1

Profeția Mântuitorului cu privire la judecata ce avea să vină asupra Ierusalimului urmează să aibă încă o împlinire, față de care teribila pustiire nu a fost decât o palidă umbră. În soarta cetății alese, putem vedea soarta unei lumi care a respins harul lui Dumnezeu și a călcat în picioare Legea Sa. — The Great Controversy, 36 (1911). EUZ 239.2

Satana îi va arunca atunci pe locuitorii pământului într-un ultim mare necaz. Când îngerii lui Dumnezeu vor înceta să țină în frâu vânturile fierbinți ale patimii omenești, toate elementele conflictului vor fi lăsate libere. Întreaga lume va fi condusă spre o ruină și mai teribilă decât cea care a venit asupra Ierusalimului de odinioară. — Idem, 614 (1911). EUZ 239.3

Dumnezeu este tot atât de drept, pe cât este de îndurător

Gloria lui Dumnezeu este relevată prin faptul că El este îndurător, plin de îndelungă răbdare, bunăvoință, bunătate și adevăr. Dreptatea, arătată prin pedepsirea celui păcătos, face parte din slava Sa, tot atât de mult ca și manifestarea îndurării Sale. — The Review and Herald, 10 martie, 1904. EUZ 240.1

Domnul Dumnezeul lui Israel își va aduce la îndeplinire judecata asupra idolilor acestei lumi, așa cum a făcut și cu zeii Egiptului. Prin foc și inundații, boli și cutremure, El va distruge întregul pământ. Atunci, poporul Său răscumpărat va înălța Numele Său și-I va aduce slavă pe pământ. Oare aceia care trăiesc în ultimele zile ale istoriei acestui pământ nu ar trebui să devină mai înțelepți cu privire la învățăturile Domnului? — Manuscript Releases 10:240, 241 (1899). EUZ 240.2

În curând, Acela care a stat ca Mijlocitor pentru noi, care ascultă toate rugăciunile de pocăință și de mărturisire, care este înfățișat având un curcubeu în jurul capului Său, ca simbol al iertării și al iubirii, își va înceta lucrarea în Sanctuarul ceresc. Iertarea și mila vor coborî atunci de pe tron și dreptatea le va lua locul. Cel spre care a fost ațintită privirea poporului Său își va afirma dreptul, funcția de Judecător Suprem. — The Review and Herald, 1 ianuarie, 1889. EUZ 240.3

În toată Biblia, Dumnezeu este prezentat nu numai ca fiind îndurător și binevoitor, ci și ca un Dumnezeu al unei dreptăți stricte și imparțiale. — The Signs of the Times, 24 martie 1881. EUZ 240.4

Certitudinea judecăților lui Dumnezeu

Iubirea lui Dumnezeu este descrisă în zilele noastre, ca fiind de o asemenea natură, încât nu I-ar îngădui să-l pedepsească pe păcătos. Oamenii judecă după standardul lor scăzut cu privire la drept și dreptate. “Ți-ai închipuit că eu sunt ca tine”. (Psalmii 50, 21.) Ei Îl măsoară pe Dumnezeu cu măsura lor. Oamenii își imaginează ce ar face ei în anumite împrejurări și hotărăsc că Dumnezeu va face tot așa cum își închipuie ei că El ar face.... EUZ 240.5

În nici o domnie sau guvernare nu li se acordă infractorilor dreptul de a spune ce pedeapsă trebuie să li se aplice acelora care au călcat legea. Tot ce avem, toate darurile harului Său, pe care le stăpânim, I le datorăm lui Dumnezeu. Caracterul agravant al păcatului împotriva unui asemenea Dumnezeu nu poate fi apreciat, după cum nu poate fi măsurat cerul cu palma. Dumnezeu este în aceeași măsură atât un conducător drept, cât și un Tată. El este Dătătorul Legii. El pronunță și tot El aplică propriile legi. O lege care nu pedepsește nu are nici o putere. EUZ 241.1

S-ar putea obiecta că un Tată iubitor nu ar putea să-Și vadă copiii suferind pedeapsa divină prin foc, când are puterea de a le ușura durerea. Dar, pentru binele supușilor Săi și pentru siguranța lor, Dumnezeu îi va pedepsi pe cei ce calcă Legea. Dumnezeu nu lucrează după planurile omenești. El poate să aplice dreptatea infinită într-un fel pe care omul nu are dreptul să-l urmeze față de semenul său. Noe L-ar fi indignat pe Dumnezeu, dacă i-ar fi înecat pe vreunul dintre batjocoritorii și sfidătorii care îl hărțuiau, dar Dumnezeu a înecat o mulțime imensă. Lot nu ar fi avut dreptul să-i pedepsească pe ginerii săi, dar Dumnezeu a putut s-o facă cu desăvârșită îndreptățire. EUZ 241.2

Cine va putea spune că Dumnezeu nu va face ceea ce El spune că va face? — Manuscript Releases 1:207-209; Manuscript Releases 10:265, (1876). EUZ 241.3

Judecățile vin când Dumnezeu își retrage ocrotirea

Mi s-a arătat că judecățile divine nu vor veni asupra lor direct de la Dumnezeu, ci ei se situează în afara ocrotirii Sale. Dumnezeu îi avertizează, îi pedepsește, îi mustră și le arată singura cale pe care pot merge în siguranță, apoi, dacă aceia care au fost obiectul grijii Sale deosebite vor urma cursul vieții lor, independenți de Duhul lui Dumnezeu, după repetate avertismente, dacă ei își aleg singuri calea, El nu-i mai împuternicește pe îngerii Săi să împiedice atacurile hotărâte de Satana asupra lor. EUZ 242.1

Puterea lui Satana este cea care acționează pe mare și pe uscat, care aduce nenorocire și suferință și care atrage mulțimile, pentru a fi sigur de prada sa. — Manuscript Releases 14:3 (1883). EUZ 242.2

Dumnezeu îi va folosi pe vrăjmașii Săi ca instrumente pentru pedepsirea acelora care au urmat propriile lor căi primejdioase, prin care adevărul Său a fost denaturat, judecat greșit și dezonorat. — The Paulson Collection of Ellen G. White Letters, 136 (1894). EUZ 242.3

Duhul lui Dumnezeu, deja insultat, respins, ponegrit, a fost retras de pe pământ. Lucrarea nemiloasă a lui Satana va fi îndeplinită pe mare și pe uscat, cu aceeași rapiditate cu care este retras Duhul lui Dumnezeu. — Manuscript 134, 1898. EUZ 242.4

Nelegiuiții au depășit granițele încercării lor. Duhul lui Dumnezeu, refuzat continuu, a fost în cele din urmă retras. Nemaifiind la adăpostul harului divin, ei nu mai au nici o ocrotire împotriva celui rău. — The Great Controversy, 614 (1911). EUZ 242.5

Din când în când, îngerii sfinți exercită o putere distrugătoare

[Păcătosul trebuie să poarte deplina răspundere pentru pedeapsa care vine asupra lui. Ellen White declară, “Dumnezeu nu nimicește pe nimeni. Păcătosul se nimicește pe sine prin lipsa lui de căință.” Testimonies for the Church 5:120. Vezi și The Great Controversy, 25-37.] Judecățile lui Dumnezeu urmau să vină asupra Ierihonului. Ea era o cetate întărită. Dar însuși Comandantul oștirii Domnului venise din cer, să conducă armatele cerului la atac împotriva cetății. Îngerii lui Dumnezeu s-au prins de zidurile masive și le-au dărâmat. — Testimonies for the Church 3:264, 1873. EUZ 243.1

Sub comanda lui Dumnezeu, îngerii sunt atotputernici. Cu un prilej, ascultând de porunca Lui Hristos, ei au ucis într-o singură noapte o sută optzeci și cinci de mii de bărbați din armata asiriană. — The Desire of Ages, 700 (1898). EUZ 243.2

Același înger care a venit din curțile cerești să-l salveze pe Petru a fost solul mâniei și al pedepsirii lui Irod. Îngerul l-a lovit pe Petru ca să-l trezească din somn, dar lovitura dată regelui nelegiuit a fost cu totul diferită, căci i-a înfrânt mândria și a adus asupra lui pedeapsa Celui Atotputernic. Supus judecății Lui Dumnezeu, Irod a murit în chinuri groaznice, atât trupești, cât și sufletești. — The Acts of the Apostles, 152 (1911). EUZ 243.3

Un singur înger i-a nimicit pe toți întâii născuți ai egiptenilor și a umplut țara de jale. Când David L-a mâniat pe Dumnezeu, prin numărătoarea poporului, un înger a pricinuit acea teribilă nimicire, prin care a fost pedepsit păcatul său. Aceeași putere nimicitoare, exercitată de îngerii sfinți atunci când le poruncește Dumnezeu va fi exercitată de către îngerii răi atunci când le va îngădui El. Acum, există puteri pregătite, care așteaptă doar permisiunea divină pentru a răspândi pustiirea pretutindeni. — The Great Controversy, 614 (1911). EUZ 243.4

Primele două plăgi

Când Domnul Hristos își încetează lucrarea de mijlocire în Sanctuar, prezisă mânie, neamestecată cu milă, va fi revărsată asupra acelora care se închină fiarei și chipului ei și primesc semnul ei. (Apocalipsa 14, 9-10.) Plăgile aduse asupra Egiptului, atunci când Dumnezeu era pe punctul de a elibera poporul Israel, au avut un caracter asemănător judecăților mai teribile și mai extinse, care urmează să cadă peste lume, exact înainte de eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu. Profetul descrie aceste nenorociri îngrozitoare, spunând: “Și o rană rea și dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei”. “Și marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare”. (Apocalipsa 16, 2.3.) — Idem, 627, 628 (1911). EUZ 244.1

Plăgile cădeau asupra locuitorilor pământului. Unii îl acuzau pe Dumnezeu și Îl blestemau. Alții alergau la poporul lui Dumnezeu și-i rugau să-i învețe cum să scape de judecățile Lui, dar sfinții nu mai aveau nimic pentru ei. Ultima lacrimă pentru păcătoși fusese vărsată, ultima rugăciune îndurerată fusese înălțată, ultima povară fusese purtată, ultima avertizare fusese dată. — Early Writings, 281 (1858). EUZ 244.2

Plaga a treia

Am văzut că cei patru îngeri aveau să țină cele patru vânturi până când Domnul Isus urma să-Și încheie lucrarea din Sanctuar, apoi vor veni cele șapte plăgi din urmă. Aceste plăgi îi înfuriau pe cei nelegiuiți împotriva celor drepți. Ei credeau că noi am adus judecățile lui Dumnezeu asupra lor și că, dacă ar putea să ne șteargă de pe fața pământului, plăgile ar înceta. S-a emis un decret de ucidere a sfinților, care-i făcea să strige zi și noapte pentru eliberare. — Early Writings, 36, 37 (1851). EUZ 245.1

“Râurile și izvoarele apelor ... s-au făcut sânge”. (Apocalipsa 16, 4.) Cât de teribile sunt aceste suferințe, dar sunt pe deplin îndreptățite de dreptatea lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu declară: “Drept ești Tu, Doamne, care ești și care erai! Tu ești sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceștia au vărsat sângele sfinților și al proorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge. Și sunt vrednici”. (Apocalipsa 16, 5.6.) Prin condamnarea la moarte a poporului lui Dumnezeu, ei s-au făcut tot atât de vinovați de sângele lor, ca și cum l-ar fi vărsat cu propriile mâini. — The Great Controversy, 628 (1911). EUZ 245.2

Plaga a patra

În plaga care urmează, soarelui îi este dată puterea să “dogorească pe oameni cu focul lui”. (Apocalipsa 16, 8.) Profeții descriu situația pământului, în acest timp înspăimântător, astfel: “Pământul este întristat ... căci bucatele de pe câmp sunt pierdute.... Toți pomii de pe câmp s-au uscat.... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor! S-au uscat semințele sub bulgări, grânarele stau goale.... Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune.... Căci a secat pâraiele și a mâncat focul izvoarele pustiei. În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte”. (Ioel 1, 10.12.17.18.20; Amos 8, 3.) EUZ 245.3

Acest plăgi nu vor fi generale, căci locuitorii pământului ar pieri toți odată. Totuși, ele vor fi cele mai îngrozitoare nenorociri pe care le-au cunoscut vreodată muritorii. — Idem, 628, 629 (1911). EUZ 246.1

Plaga a cincea

Cu strigăte de triumf, batjocură și blestem, mulțimile de oameni răi sunt gata să se repeadă asupra prăzii lor, când, iată, un întuneric dens, mai profund decât bezna nopții, cade asupra pământului. Apoi, un curcubeu, strălucind de slava de la tronul lui Dumnezeu, acoperă cerurile și pare să înconjoare fiecare grup care se roagă. Mulțimile înfuriate sunt orbite brusc. Strigătele lor batjocoritoare amuțesc. Motivele furiei lor ucigătoare sunt uitate. Cu presimțiri înspăimântătoare, ei privesc simbolul legământului lui Dumnezeu și doresc să fie la adăpost de strălucirea lui copleșitoare. EUZ 246.2

Când Dumnezeu își va arăta puterea pentru eliberarea poporului Său, va fi miezul nopții. Soarele va apărea, strălucind cu toată puterea lui. Semne și minuni vor urma într-o succesiune rapidă. Nelegiuiții se vor uita îngroziți și uluiți la scena din fața lor, în timp ce drepții vor privi cu bucurie solemnă semnele eliberării lor. — Idem, 635, 636 (1911). EUZ 246.3

Legea lui Dumnezeu apare pe cer

Atunci, pe cer apare o mână care ține două table de piatră așezate una peste alta. Profetul spune: “Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă”. (Psalmii 50, 6.) Acea Lege sfântă, dreptatea lui Dumnezeu, care a fost proclamată pe Sinai în mijlocul flăcărilor și al tunetelor pentru a fi călăuză în viață, este acum descoperită oamenilor ca normă de judecată. Mâna deschide tablele și pe ele sunt văzute poruncile Decalogului, scrise parcă de un condei de foc. Cuvintele sunt atât de clare, încât oricine poate să le citească. Amintirile se trezesc, întunericul superstițiilor și al ereziilor este alungat din fiecare cuget, și Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu, scurte, cuprinzătoare și autoritare, sunt prezentate în văzul tuturor locuitorilor pământului. — Idem, 639 (1911). EUZ 247.1

Cei pierduți îi condamnă pe falșii lor păstori

Membrii care au văzut lumina și au fost convinși, dar au încredințat mântuirea sufletului lor în mâinile pastorului, vor afla în ziua Domnului că nici un alt suflet nu poate plăti răscumpărarea pentru greșelile lor. Un strigăt teribil va fi auzit: “Sunt pierdut, pentru veșnicie pierdut”. Oamenii vor simți că ar dori să-i rupă în bucăți pe păstorii lor, care le-au predicat minciuni și care au condamnat adevărul. — The S.D.A. Bible Commentary 4:1157 (1900). EUZ 247.2

Toți se unesc să rostească cele mai înverșunate condamnări împotriva slujitorilor bisericii. Păstorii necredincioși au profetizat lucruri liniștitoare. Ei i-au îndemnat pe ascultătorii lor să nesocotească Legea lui Dumnezeu și să-i persecute pe aceia care voiau s-o respecte cu sfințenie. Acum, în disperarea lor, acești învățători mărturisesc înaintea lumii lucrarea lor de amăgire. Mulțimile sunt pline de furie. “Suntem pierduți”, strigă ei “și voi sunteți pricina nimicirii noastre!” Și se întorc împotriva foștilor lor păstori. Cei care cândva i-au admirat cel mai mult vor pronunța cele mai groaznice blesteme împotriva lor. Aceleași mâini care îi încununaseră cu lauri se vor ridica să-i nimicească. Săbiile pregătite să-i ucidă pe copiii lui Dumnezeu sunt folosite acum la nimicirea dușmanilor lor. — The Great Controversy, 655, 656 (1911). EUZ 247.3

Aici vedem că biserica, Templul Domnului, urma să fie cea dintâi care va simți lovitura mâniei lui Dumnezeu. Bătrânii (Ezechiel 9, 6), aceia cărora Dumnezeu le dăduse mare lumină și care au stat ca păzitori ai intereselor spirituale ale poporului, le trădaseră încrederea. — Testimonies for the Church 5:211 (1882). EUZ 248.1

Cuvântul Domnului este făcut fără efect de către păstorii falși.... În curând, propria lor lucrare se va întoarce împotriva lor. Atunci, se vor vedea scenele descrise în Apocalipsa 18, când judecățile lui Dumnezeu vor cădea asupra Babilonului mistic. — Manuscript 60, 1900. EUZ 248.2

Plaga a șasea

Duhurile demonilor vor merge la împărații pământului și la întreaga lume, ca să-i întărească în amăgire și să-i îndemne să i se alăture lui Satana în ultima sa bătălie împotriva guvernării cerului. — The Great Controversy, 624 (1911). EUZ 248.3

Duhul lui Dumnezeu este retras treptat de pe pământ. Satana își adună toate forțele răului pentru a le trimite “la împărații pământului întreg”, ca să-i strângă sub stindardul său și să-i pregătească “pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic”. (Apocalipsa 16, 14.) — The S.D.A. Bible Commentary 7:983 (1890). EUZ 249.1

După ce Ioan a descris în Apocalipsa 16 această putere făcătoare de minuni, care urma să adune lumea pentru ultimul mare conflict, simbolurile sunt îndepărtate și glasul trâmbiței vestește încă o dată un sunet clar: “Iată Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” (Apocalipsa 16, 15.) După ce au păcătuit, Adam și Eva au văzut că erau goi, pentru că veșmântul de lumină și de siguranță se îndepărtase de la ei. EUZ 249.2

Lumea a uitat avertismentele și mustrările lui Dumnezeu, așa cum au făcut Și locuitorii pământului de pe vremea lui Noe și așa cum au făcut locuitorii Sodomei. Ei s-au trezit la viață cu toate planurile și invențiile nelegiuirii lor, dar, deodată, o ploaie de foc a venit din cer și i-a mistuit pe locuitorii nelegiuiți. “Tot așa va fi și în ziua când se va arăta Fiul omului”. (Luca 17, 30.) — Manuscript Releases 14:96, 97 (1896). EUZ 249.3

Ultima mare luptă între bine și rău

În ultima mare luptă, se vor evidenția două mari puteri opuse. De o parte, se află Creatorul cerului și al pământului, iar cei ce stau alături de El poartă sigiliul Său și ascultă de poruncile Sale. De partea cealaltă, stă prințul întunericului împreună cu aceia care au ales apostazia și răzvrătirea. — The S.D.A. Bible Commentary 7:982, 983 (1901). EUZ 249.4

Un conflict teribil se află în fața noastră. Ne apropiem de bătălia zilei celei mari a Atotputernicului Dumnezeu. Tot ce a fost ținut sub control va fi lăsat să se dezlănțuie. Îngerul îndurării își va strânge aripile, pregătindu-se să coboare de pe tron și să lase lumea sub stăpânirea lui Satana. Cei mari și puternici de pe pământ sunt cuprinși de o puternică revoltă împotriva Dumnezeului cerului. Ei sunt plini de ură împotriva acelora care-L slujesc și, curând, foarte curând, va avea loc ultima mare bătălie dintre bine și rău. Pământul urmează să fie câmpul de bătălie, scena ultimului conflict și al biruinței finale. Aici, unde Satana i-a condus atât de mult timp pe oameni împotriva lui Dumnezeu, răzvrătirea va fi reprimată pentru totdeauna. — The Review and Herald, 13 mai, 1902. EUZ 250.1

Luptele dintre cele două armate sunt tot atât de adevărate ca și cele purtate de armatele acestei lumi, iar de rezultatul conflictului spiritual depind destinele veșnice. — Prophets and Kings, 176 (c.1914). EUZ 250.2

Întreaga lume va fi adunată, fie de o parte, fie de alta

Întreaga lume se va afla fie de o parte, fie de cealaltă a conflictului. Războiul Armaghedonului va avea loc. Acea zi nu trebuie să ne găsească pe nici unul dormind. Să fim prevăzători, asemenea fecioarelor înțelepte, având untdelemn în vasele de rezervă ale candelelor noastre. Puterea Duhului Sfânt trebuie să fie peste noi, iar Comandantul oștirii Domnului va sta în fruntea îngerilor din cer, ca să conducă lupta. — Selected Messages 3:426 (1890). EUZ 250.3

Vrăjmășia lui Satana împotriva binelui se va manifesta din ce în ce mai mult, pe măsură ce își va pune în mișcare puterile, în ultima lui lucrare de răzvrătire, iar fiecare suflet care nu este pe deplin predat lui Dumnezeu și nu este menținut prin putere divină se va alia cu Satana împotriva cerului și i se va alătura în lupta împotriva Conducătorului universului. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 465 (1892). EUZ 251.1

În curând, toți locuitorii pământului vor lua atitudine fie pentru, fie împotriva guvernării cerești. — Testimonies for the Church 1:141 (1902). EUZ 251.2

Plaga a șaptea

Trebuie să studiem revărsarea celui de-al șaptelea potir. (Apocalipsa 16, 17-21.) Puterile răului nu vor ceda fără luptă, dar Providența are o lucrare de făcut în bătălia Armaghedonului. Când pământul va fi luminat de slava îngerului din Apocalipsa 18, elementele religioase, bune și rele, se vor trezi din somn, iar armatele viului Dumnezeu vor lua poziție. — The S.D.A. Bible Commentary 7:983 (1899). EUZ 251.3

În curând, se va da bătălia Armaghedonului. Acela pe al cărui veșmânt este scris numele “împăratul împăraților și Domnul domnilor” conduce oștirile cerului “pe cai albi, îmbrăcate în in subțire, alb și curat”. (Apocalipsa 19, 11-16.) — The S.D.A. Bible Commentary 7:982 (1899). EUZ 251.4

Pământul întreg se ridică și se umflă ca valurile mării. Scoarța lui se rupe în bucăți. Chiar și temeliile lui par să cedeze. Lanțuri de munți se scufundă. Insule locuite dispar. Porturile mărilor, care au devenit asemenea Sodomei prin nelegiuirea lor, sunt înghițite de apele înfuriate.... Cele mai mândre orașe ale lumii sunt la pământ. Palatele trufașe, pentru care oamenii mari ai pământului și-au risipit averile, clădindu-le pentru propria slavă, se prăbușesc la pământ în fața ochilor lor. Zidurile închisorilor sunt dărâmate, iar copiii lui Dumnezeu, care au fost ținuți închiși pentru credința lor, sunt puși în libertate. — The Great Controversy, 637 (1911). EUZ 251.5