Gânduri despre cartea Apocalipsei

Solia îngerului al doilea — căderea Babilonului — a fost predicată cu putere după ce a strălucit mai multă lumină din Daniel 8, 14

“În vara anului 1844, adică la mijlocul timpului dintre data fixată prima dată pentru sfârșitul celor 2300 zile și toamna aceluiași an, timp hotărât ulterior ca împlinire a perioadei, solia a fost vestită chiar cu cuvintele Scripturii: ‘Iată, mirele vine!’ GA 138.4

Faptul care a dus la această mișcare a fost descoperirea că decretul lui Artaxerxe pentru rezidirea Ierusalimului, care forma punctul de plecare pentru perioada de 2300 de zile, a intrat în vigoare în toamna anului 457 î. Hr. Și nu la începutul anului, așa cum se crezuse prima dată. Începând din toamna anului 457, cei 2300 de ani se încheiau în toamna anului 1844. GA 138.5

Argumentele scoase din tipurile Vechiului Testament arătau și ele spre toamnă, ca timp când trebuia să aibă loc evenimentul reprezentat prin ‘curățirea sanctuarului’. Acest lucru a devenit foarte clar atunci când atenția a fost îndreptată asupra modului în care simbolurile care avuseseră legătură cu prima venire a lui Hristos, se împliniseră.... GA 139.1

Aceste simboluri s-au împlinit nu numai în ceea ce privește evenimentul, ci și în ceea ce privește timpul.... GA 139.2

Astfel, ziua a zecea a lunii a șaptea, Ziua cea mare a Ispășirii, timpul curățirii sanctuarului, care în anul 1844 cădea la 22 octombrie, a fost fixată ca timp al venirii Domnului. Acest lucru era în armonie cu dovezile prezentate mai înainte că cele 2300 de zile urmau să se încheie în toamnă, iar concluzia părea bine fondată.... GA 139.3

Dintre marile mișcări religioase, începând din zilele apostolilor, nici una n-a fost mai liberă de nedesăvârșirea omenească și de cursele lui Satana, așa cum a fost aceea din toamna anului 1844. Chiar și acum, după trecerea multor ani, toți cei care au luat parte la mișcarea aceea și care au stat hotărâți pe platforma adevărului simt încă influența sfântă a acelei lucrări binecuvântate și dau mărturie că a fost de la Dumnezeu. GA 139.4

La strigătul: ‘Iată, Mirele vine, ieșiți-I în întâmpinare!’, aceia care așteptau ‘s-au ridicat și și-au aprins candelele’; ei au studiat Cuvântul lui Dumnezeu cu un interes extrem de intens, necunoscut mai înainte. Îngeri din cer au fost trimiși să trezească pe aceia care se descurajaseră și să-i pregătească pentru a primi solia. Lucrarea nu s-a întemeiat pe înțelepciunea și pe pregătirea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Nu cei mai talentați, ci cei mai umili și devotați au fost printre primii care au auzit și au ascultat chemarea. Fermierii și-au lăsat recoltele pe câmp, meseriașii și-au lăsat sculele și, cu lacrimi de bucurie, au ieșit să vestească avertizarea. Aceia care mai înainte fuseseră în fruntea lucrării, au fost printre cei din urmă care s-au alăturat lor. Bisericile în general și-au închis ușile față de această solie, și o mare grupă dintre aceia care o primiseră au rupt legăturile lor cu ele. În providența lui Dumnezeu această proclamație s-a unit cu cea de a doua solie îngerească, și a dat putere acelei lucrări.... GA 139.5

În timpul acela se vedea o credință care aducea răspuns la rugăciune — credința care aștepta răsplătirea. Asemenea ploii care cade peste pământul însetat, Duhul harului cobora peste cercetătorii sinceri. Aceia care așteptau ca în curând să stea față în față cu Răscumpărătorul lor, simțeau o bucurie solemnă, care nu se putea descrie. Puterea înnobilatoare, convingătoare, a Duhului Sfânt, mișca inimile, atunci când binecuvântările Sale erau revărsate în măsură bogată peste cei credincioși. GA 140.1

Cu grijă și solemnitate, aceia care primiseră solia au ajuns la timpul în care sperau să se întâlnească cu Domnul lor. În fiecare dimineață simțeau că prima lor datorie era să-și asigure dovada că sunt primiți de Dumnezeu. Inimile lor erau strâns unite și se rugau mult unul cu altul și unul pentru altul. Adesea se adunau în locuri izolate pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu și glasul rugăciunii se înălța spre cer de pe câmpii și din crânguri. Asigurarea aprobării Mântuitorului le era mai necesară decât hrana zilnică; iar dacă vreun nor le întuneca mintea, nu se odihneau până ce nu-l îndepărtau. Și atunci când simțeau dovada harului iertător, doreau să-L vadă pe Acela pe care-L iubea sufletul lor. GA 140.2

Dar aveau să cadă din nou pradă descurajării. Timpul de așteptare a trecut și Mântuitorul lor nu S-a arătat.” — (The Great Controversy, 398-403.) GA 140.3

“Isus a însărcinat alți îngeri să zboare repede și să învioreze și să întărească credința slăbită a poporului Său și să-l pregătească să înțeleagă solia celui de al doilea înger și mișcarea însemnată ce urma să aibă loc în curând în cer. Am văzut cum acești îngeri primesc putere și lumină mare de la Isus și zboară repede către pământ pentru a-și îndeplini însărcinarea și pentru a ajuta pe îngerul al doilea în lucrarea lui. O lumină mare strălucea asupra poporului lui Dumnezeu, când îngerii strigau: ‘Iată, Mirele vine, ieșiți-I în întâmpinare!’ Am văzut atunci pe cei dezamăgiți ridicându-se și, în armonie cu îngerul al doilea, vestind: ‘Iată, Mirele vine, ieșiți-I în întâmpinare!’ Lumina, pornită de la îngeri, străbătea pretutindeni întunericul.” — (Early Writings, 248.) GA 140.4