Gânduri despre cartea Apocalipsei

Pergam

Învățătura lui Balaam, care l-a învățat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor și să se dedea la curvie, și aplicațiile ei pentru zilele noastre. GA 11.3

“Balaam a știut că prosperitatea lui Israel depindea de ascultarea lor de Dumnezeu și că nu exista alt mod de a-i nimici decât prin a-i conduce în păcat.” — (Patriarchs and Prophets, 451.) GA 11.4

“Am fost dusă înainte pe timpul în care păgânii idolatri îi persecutau și ucideau pe creștini. Sângele curgea în torente. Nobili, învățați și oameni de rând erau uciși fără milă. Familiile bogate erau aduse la sărăcie pentru că nu vroiau să-și părăsească credința. Cu toate prigonirile și suferințele la care acești creștini erau supuși, ei nu vroiau să coboare standardul. Ei și-au păstrat credința curată. Am văzut că Satana tresaltă de bucurie și triumfa în fața suferințele lor. Dar Dumnezeu privea cu deplină aprobare la martirii Săi credincioși. Creștinii care au trăit în vremea aceea de groază au fost nespus de prețioși pentru El, deoarece erau gata să sufere de dragul Lui. Fiecare suferință îndurată le sporea răsplata în ceruri. GA 12.1

Deși Satana se bucura de suferințele sfinților, el tot nu era mulțumit. El dorea să stăpânească mintea tot așa cum stăpânea trupul. Suferințele îndurate de ei au avut ca efect doar apropierea lor de Domnul conducându-i să se iubească unul pe altul și determinându-i să se teamă mai mult ca oricând să nu-L întristeze. Satana dorea să-i facă să-L nemulțumească pe Dumnezeu; în felul acesta ei și-ar fi pierdut puterea, forța și fermitatea. Deși erau uciși cu miile, în locul celor căzuți apăreau alții. Satana vedea că-și pierde supușii; căci, cu toate că sufereau prigoniri și moarte, ei erau protejați de Isus Hristos pentru a fi supuși ai împărăției Lui. Din acest motiv Satana și-a făcut în așa fel planurile încât să lupte mai cu succes împotriva guvernării lui Dumnezeu și să înfrângă Biserica. El i-a condus pe păgânii idolatri să îmbrățișeze o parte din credința creștină. Ei susțineau că cred în răstignirea și învierea Domnului Hristos, și au propus să se unească cu urmașii lui Isus, fără însă să-și schimbe inima. Oh, ce primejdie grozavă pentru Biserică! Era un timp de chin psihic. Unii gândeau că dacă se vor coborî și se vor uni cu idolatrii care primiseră o parte din credința creștină, acesta ar fi fost mijlocul pentru deplina lor convertire. Satana căuta să corupă învățăturile Scripturii. GA 12.2

Am văzut în cele din urmă că standardele au fost coborâte, și că păgânii se uneau cu creștinii. Cu toate că acești închinători la idoli pretindeau că sunt convertiți, ei au adus idolatria în Biserică, schimbând doar obiectele cărora li se închinau cu chipurile sfinților și chiar cu al Domnului Hristos și al mamei Sale, Maria. Pe măsură ce urmașii lui Hristos s-au unit cu ei, religia creștină a devenit coruptă iar Biserica și-a pierdut curăția și puterea. Unii au refuzat să se unească cu ei. Astfel și-au păstrat curăția și s-au închinat doar lui Dumnezeu. Ei nu s-au plecat înaintea vreunui chip al celor ce sunt în ceruri sau în apele mai de jos decât pământul. GA 12.3

Satana tresaltă de bucurie văzând cât de mulți au decăzut; și apoi el a determinat Biserica decăzută să constrângă pe cei ce vroiau să-și păstreze curăția credinței lor, sau să accepte ceremoniile lor și închinarea la chipuri cioplite sau să fie omorâți. Focul persecuției s-a aprins din nou împotriva adevăratei Biserici a lui Hristos și milioane de oameni au fost uciși fără milă.” — (Early Writings, 210-211.) GA 13.1

“Convertirea cu numele a lui Constantin în prima parte a secolului al IV-lea a produs o mare bucurie, iar lumea, îmbrăcată cu o formă a neprihănirii, a pătruns în Biserică. Acum lucrarea de corupție a progresat repede. Păgânismul, deși părea că fusese învins, a devenit biruitor. Spiritul lui stăpânea Biserica. Învățăturile, ceremoniile și superstițiile lui au fost introduse în credința și închinarea pretinșilor urmași ai lui Hristos. GA 13.2

Acest compromis între creștinism și păgânism a dezvăluit ‘omul fărădelegii’ prezis în profeție ca unul care se împotrivește și se înalță pe sine mai presus de Dumnezeu. Acest sistem uriaș de religie falsă este o capodoperă a puterii Diavolului — un monument al eforturilor lui de a se așeza pe tron pentru a conduce pământul după propriul plac.” — (The Great Controversy, 50.) GA 13.3