Gânduri despre cartea Apocalipsei

Învățăturile Nicolaiților

“Legea și Evanghelia nu pot fi separate. În Hristos, mila și dreptatea se întâlnesc; dreptatea și pacea se sărută. Evanghelia este nici mai mult nici mai puțin decât Legea dezvăluită. Ea nu oferă mai multă libertate păcatului decât o face Legea. Legea arată spre Hristos; Hristos arată spre Lege. Evanghelia îi cheamă pe oameni la pocăință. Pocăință pentru păcat. Și ce este păcatul? — Este încălcarea Legii. De aceea Evanghelia îi cheamă pe oameni, din păcatele lor, înapoi la ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Isus, prin viața și moartea Sa, ne-a învățat ascultarea desăvârșită. El a murit, Cel drept pentru cel nedrept, Nevinovatul pentru vinovat, pentru ca onoarea Legii lui Dumnezeu să poată fi păstrată, și totuși omul să nu fie complet distrus. Lucrarea mântuirii, atât în dispensațiunea Vechiului cât și a Noului Testament, este aceeași. Hristos a fost temelia întregului sistem evreisc. Ceremoniile și umbrele sub care se închinau evreii, toate indicau către Mântuitorul lumii. Închinarea se făcea prin credința într-un Mântuitor ce va veni și-i va salva pe păcătoși. Astăzi, prin credința în Hristos, ci sunt îndreptățiți. GA 8.3

Oferind pe Fiul Său, Dumnezeu s-a dat pe Sine însuși, pentru ca omul să poată avea încă o ocazie de probă. Dacă Dumnezeu ar fi putut să schimbe Legea Sa pentru a întâlni pe om în condiția sa căzută, n-ar fi făcut El aceasta și să își păstreze pe singurul Fiu în cer? — Cu siguranță că da. Dar din cauză că Legea Sa era la fel de neschimbătoare ca și caracterul Său, El a dat pe preaiubitul Său Fiu, care e mai presus de Lege și una cu El însuși, pentru a primi pedeapsa care o pretindea dreptatea Sa. GA 9.1

Moartea Fiului preaiubit al lui Dumnezeu pe cruce ne arată imuabilitatea Legii lui Dumnezeu. Moartea Sa preamărește Legea și o face slăvită, oferind omului dovada caracterului ei de neschimbat. De pe buzele Lui divine s-au auzit cuvintele: ‘Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric ci să împlinesc’, Moartea lui Hristos a împlinit cerințele Legii. GA 9.2

Dar doctrina ce se învață acum arată că Evanghelia lui Hristos a făcut Legea Iui Dumnezeu fără efect; că prin ‘credință’ noi suntem scutiți de cerința de a fi împlinitori ai Cuvântului. Aceasta este doctrina Nicolaiților, pe care Hristos a condamnat-o atât de vehement. El spune Bisericii din Efes: ‘Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta, și că nu poți suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși. Știu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu și că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți dar aminte de unde ai căzut; pocăiește-te, și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești. Ai însă lucrul acesta bun: că urăști faptele Nicolaiților, pe care și Eu le urăsc.’ Apocalipsa 2, 2-6. GA 9.3

Cei ce învață astăzi această doctrină au multe de spus în legătură cu credința și neprihănirea lui Hristos, dar ei pervertesc adevărul și îl fac servul erorii. Ei susțin că noi trebuie doar să credem în Isus Hristos și că credința este atotsuficientă, că neprihănirea lui Hristos trebuie să fie scrisoarea de acreditare a păcătosului, că această neprihănire imaculată împlinește legea pentru noi și că noi nu suntem obligați să ascultăm de Legea lui Dumnezeu. Acest grup pretinde că Hristos a venit să salveze pe păcătoși și că El i-a mântuit. ‘Sunt mântuit’, vor repeta ei mereu și mereu. Dar sunt ei mântuiți cât timp calcă Legea lui Iehova? — Nu. Pentru că haina neprihănirii lui Hristos nu e o mantie pentru nelegiuire. O asemenea învățătură este o eroare evidentă și Hristos devine pentru aceste persoane o piatră de poticnire așa cum a fost pentru evrei; pentru evrei din cauză că nu L-au primit pe El ca Mântuitor personal, pentru acești pretinși credincioși în Hristos, din cauză că ei îl despart pe Isus de Lege și privesc credința ca pe un înlocuitor al ascultării. Ei îl despart pe Tatăl de Fiul, Mântuitorul lumii. Într-adevăr, ei susțin prin învățătură și exemplu că Hristos, prin moartea Sa, îi salvează pe oameni în nelegiuirile lor.” — (The Signs of the Times, 25 februarie, 1897.) GA 9.4