Gânduri despre cartea Apocalipsei

Prin respingerea Sabatului, oamenii resping Legea și lumea se pregătește pentru propria ei distrugere finală

“Dar unde trebuie găsită cauza necredinței larg răspândite, a lepădării Legii lui Dumnezeu și a stricăciunii care este legată de acestea, în strălucirea deplină a luminii Evangheliei, într-un veac al libertății religioase? Acum, pentru că Satana nu mai poate ține lumea sub stăpânirea lui prin interzicerea Scripturilor, el recurge la alte mijloace pentru a-și atinge același scop. Distrugerea credinței în Biblie slujește scopului său tot atât de bine ca și distrugerea Bibliei însăși. Prin introducerea convingerii că Legea lui Dumnezeu nu este obligatorie, el conduce, în realitate, pe oameni să o calce ca și când ar fi cu totul necunoscători ai cerințelor ei. Și acum, ca și în veacurile trecute, el a lucrat prin biserică pentru a-și realiza planurile. Organizațiile religioase din zilele noastre au refuzat să asculte adevărurile nepopulare descoperite clar în Scripturi și combătându-le, au adoptat interpretări și au luat poziții care au semănat pe o scară largă semințele scepticismului. Acceptând rătăcirea papală despre nemurirea naturală a sufletului și conștiența omului în moarte, ei au lepădat singura apărare împotriva amăgirilor spiritismului. Doctrina cu privire la chinurile veșnice a condus pe mulți să nu mai creadă în Biblie. Și când pretențiile poruncii a patra sunt susținute înaintea oamenilor, se descoperă că este poruncită păzirea Sabatului zilei a șaptea; și ca singura cale de a se elibera de o datorie pe care nu sunt gata să o îndeplinească, mulți învățători populari declară că Legea lui Dumnezeu nu mai este obligatorie. În felul acesta ei leapădă Legea și odată cu ea și Sabatul. Când lucrarea pentru reforma Sabatului se extinde, această lepădare a Legii divine, pentru a evita cerințele poruncii a patra, va deveni aproape generală. Învățăturile conducătorilor religioși au deschis ușa către necredință, spiritism și disprețuirea Legii sfinte a lui Dumnezeu; asupra acestor conducători stă o răspundere grozavă pentru nelegiuirea care există în lumea creștină.” — (The Great Controversy, 586-587.) GA 88.2