Gânduri despre cartea Apocalipsei

Capitolul 13 — Apocalipsa 12

Război în cer și pe pământ

“Dumnezeu a dat poruncă omului ca niciodată să nu-și piardă inocența: ‘Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăția. țin să-mi scot dreptatea, și nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele. Vrăjmașul meu să fie ca cel rău, și potrivnicul meu ca cel nelegiuit’” (Iov 27, 5-7.) GA 63.1

“Aceste cuvinte ale Scripturii se aplică celor ce sunt jigniți fără motiv: ‘Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii’. Eșecurile lor de a trăi în pace cu toți oamenii nu sunt urmarea atitudinii pe care au avut-o ei, ci se datorează invidiei, geloziei și preocupărilor rele ale celor ce sunt de partea cea rea. S-a produs o separare. Cum se poate vindeca aceasta? Poate fi chemat omul împotriva căruia s-a păcătuit, care a fost judecat greșit și calomniat să dea socoteală? Să caute el să se umilească singur? Să recunoască el că este greșit doar de dragul păcii? Nu. Dacă a încercat să-și facă datoria și a îndurat răbdător sub abuzuri, nu trebuie să se umilească pe sine pentru a recunoaște că este vinovat. El face celor ce l-au ofensat un mare rău dacă ia vinovăția asupra sa, recunoscând că el le-a dat ocazia pentru o asemenea purtare. Aceasta este o plăcere pentru cei ce fac lucrarea celui rău; dar în cărțile din cer faptele sunt înregistrate exact așa cum sunt. Concesiile care nu sunt adevărate, din partea celui ce a fost tratat cu răutate, satisfac inima firească. Cei ce fac răul interpretează atitudinea lor ca zei pentru Dumnezeu, când de fapt este zel de a face lucrarea dușmanului sufletelor. Ei nu smulg din inimile lor rădăcinile amărăciunii, ci lasă lăstarii să răsară atunci când Satana îi incită din nou să acționeze.” — (The Review and Herald, 16 ianuarie, 1900.) GA 63.2