Gânduri despre cartea Apocalipsei

Nu există nici un motiv pentru existența păcatului

“Îngerii au fost creați plini de bunătate și iubire. Ei se iubeau imparțial unul pe altul și pe Dumnezeu în mod suprem și erau gata, prin această dragoste, să facă voia Sa. Legea lui Dumnezeu nu era ca un jug chinuitor pentru ei, ci desfătarea lor era aceea de a împlini poruncile Lui, de a se supune vocii cuvântului Său. Însă în această stare de pace și curăție păcatul a început cu cel care era desăvârșit în toate căile lui. Profetul scrie despre el: ‘Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta’. Păcatul este un lucru misterios, inexplicabil, Nu a fost nici un motiv pentru existența lui; a căuta să-l explici înseamnă a încerca să găsești un motiv existenței lui, și aceasta ar însemna a-l îndreptăți. Păcatul a apărut într-un univers perfect, un lucru care s-a dovedit a fi nescuzabil și extrem de păcătos. Motivul începutului său sau a dezvoltării lui nu a fost și nici nu va fi explicat vreodată, nici chiar în ziua cea mare, când va avea loc judecata și cărțile vor fi deschise, când orice om va fi judecat conform faptelor săvârșite în trup, când păcatele poporului pocăit și sfințit al lui Dumnezeu vor fi așezate pe capul țapului ispășitor, inițiatorul păcatului. În acea zi va fi evident pentru toți că n-a existat și niciodată nu va exista vreun motiv pentru păcat. În condamnarea finală a lui Satana, a îngerilor lui și a oamenilor care în cele din urmă s-au identificat pe ei înșiși cu el drept călcători ai legii lui Dumnezeu, fiecare gură va fi închisă. Când ostile răzvrătirii, de la primul mare rebel până la ultimul nelegiuit, vor fi întrebați din ce motiv au stricat Legea lui Dumnezeu, ei vor rămâne fără cuvinte. Nu va fi nici un răspuns de dat, nici un mijloc pentru a susține cea mai neînsemnată motivație.” — (The Signs of the Times, 28 aprilie, 1890.) GA 284.2