Gânduri despre cartea Apocalipsei

Capitolul 35 — Apocalipsa 20

Mileniul

“Acum are loc evenimentul prefigurat în ultimul serviciu solemn al zilei ispășirii. Când lucrarea din sfânta sfintelor se încheia iar păcatele lui Israel erau îndepărtate din sanctuar în virtutea sângelui jertfei pentru păcat, atunci era adus înaintea Domnului țapul cel viu; și în fața adunării, marele preot mărturisea pe capul lui ‘toate nelegiuirile copiilor lui Israel, și toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul țapului.’ Leviticul 16, 21. Tot astfel, când lucrarea de ispășire din Sanctuarul ceresc se va încheia, în prezența lui Dumnezeu, a îngerilor cerești și a oștilor celor răscumpărați, păcatele poporului lui Dumnezeu vor fi puse asupra Satanei; el va fi declarat vinovat de toate relele pe care i-a provocat să le făptuiască. Și după cum țapul era trimis departe într-un ținut nelocuit, tot așa și Satana va fi alungat pe pământul pustiit, o pustietate nelocuită și stearpă. GA 279.1

Apocalipsul prezice alungarea Satanei precum și starea de haos și pustiire la care va fi adus pământul, și declară că această stare va dăinui timp de o mie de ani. După ce prezintă scenele celei dea doua veniri a Domnului și distrugerea celor nelegiuiți, profeția continuă: ‘Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ținea în mână cheia Adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi care este Diavolul și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele neamurile până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțină vreme.’ Apocalipsa 20, 1-3. GA 279.2

Faptul că expresia ‘fântâna adâncului’ reprezintă pământul într-o stare de confuzie și de întunecime, se poate vedea și din alte texte biblice. Cu privire la starea pământului ‘la început’, raportul Bibliei spune că ‘era pustiu și gol; și întunericul era peste fața adâncului.’ Geneza 1, 2. Profeția ne arată că va fi readus, parțial, aproape la aceeași stare. Privind înainte la ziua cea mare a lui Dumnezeu, profetul Ieremia declară: ‘Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri și lumina lor a pierit! Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină! Mă uit, și iată că nu este nici un om; și toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit, și iată, locul roditor este un pustiu; și toate cetățile sale sunt nimicite’. Ieremia 4, 23-26. GA 279.3

Aici trebuie să fie locuința Satanei și a îngerilor răi timp de o mie de ani. Mărginit la pământ, el nu va mai avea intrare în alte lumi pentru a ispiti și a supăra pe aceia care n-au căzut niciodată. În acest sens este el legat; n-a mai rămas nimeni asupra căruia să-și poată exercita puterea. Este oprit cu totul de la lucrarea de amăgire și distrugere, care timp de atâtea secole a fost singura lui desfătare. GA 280.1

Profetul Isaia, privind în viitor la vremea distrugerii Satanei, exclamă: “Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi fi ca Cel Prea Înalt’. Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adâncimile mormântului! Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’” Isaia 14, 12-17. GA 280.2

Timp de șase mii de ani lucrarea de răzvrătire a Satanei ‘a făcut pământul să tremure’. El ‘a făcut lumea ca un pustiu și a nimicit cetățile de pe el’ și ‘n-a deschis închisoarea captivilor’. Timp de șase mii de ani temnița lui a primit pe poporul lui Dumnezeu, și l-ar fi ținut pentru totdeauna în robie, dar Hristos a sfărâmat lanțurile și a eliberat pe prizonieri. GA 280.3

Chiar și cei nelegiuiți sunt acum în afara puterii Satanei; iar el, singur, înconjurat doar de îngerii săi, rămâne să-și dea seama de efectele blestemului pe care l-a adus păcatul. ‘Toți împărații neamurilor, da, toți se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. GA 280.4

Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită. Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara, și ți-ai prăpădit poporul.’ Isaia 14, 18-20. GA 281.1

Timp de o mie de ani, Satana va rătăci încoace și încolo pe pământul pustiit, pentru a vedea urmările răzvrătirii lui împotriva Legii lui Dumnezeu. În această vreme suferințele lui vor fi profunde. De la cădere, activitatea neîncetată nu i-a dat timp să reflecteze; dar acum este lipsit de putere și lăsat să contemple partea pe care a avut-o de când s-a răzvrătit pentru prima oară împotriva guvernării divine, să privească înainte tremurând cu groază spre viitorul înfricoșător, când va trebui să sufere pentru tot răul pe care l-a făcut și să fie pedepsit pentru păcatele pe care le-a determinat. GA 281.2

Captivitatea Satanei va aduce poporului lui Dumnezeu bucurie și veselie. Profetul spune: “Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului, (reprezentând aici pe Satana), și vei zice: ‘Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare.’” Isaia 14, 3-6. GA 281.3

În timpul celor o mie de ani, între prima și a doua înviere, are loc judecata nelegiuiților. Apostolul Pavel arată către această judecată ca spre un eveniment care urmează celei de a doua veniri. ‘De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor.’ 1 Corinteni 4, 5. Daniel declară că atunci când a venit Cel îmbătrânit de zile judecata a fost dată sfinților Celui Prea Înalt. Daniel 7, 22. La data aceasta cei neprihăniți domnesc ca regi și preoți pentru Dumnezeu. Ioan, în Apocalipsa, spune: ‘Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata; ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărați cu El o mie de ani.’ Apocalipsa 20, 4-6. Acum este timpul când, așa cum a prezis apostolul Pavel, ‘Sfinții vor judeca lumea’. 1 Corinteni 6; 2. GA 281.4

Împreună cu Hristos ei judecă pe cei nelegiuiți, comparând faptele lor cu cartea statutară. Biblia, hotărând fiecare caz după faptele făcute în trup. Apoi, partea pe care cei nelegiuiți trebuie să o suporte este măsurată după faptele lor și este scrisă în dreptul numelui lor în cartea morții. GA 282.1

Și Satana și îngerii lui sunt judecați de Hristos și de poporul Său. Pavel spune: ‘Nu știți că noi vom judeca pe îngeri?’ (1 Corinteni 6, 3), iar Iuda declară că: ‘El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința’. Iuda 6. GA 282.2

La încheierea celor o mie de ani, va avea loc a doua înviere. Atunci cei nelegiuiți vor învia din morți și se vor prezenta înaintea lui Dumnezeu pentru a duce la îndeplinire ‘judecata scrisă’. Astfel, Apocalipsa, după ce descrie învierea celor drepți, spune: ‘Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani’. Apocalipsa 20, 5. Iar Isaia declară cu privire la cei nelegiuiți: ‘Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle, și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți’. Isaia 24, 22.” — (The Great Controversy, 658-661.) GA 282.3