Gânduri despre cartea Apocalipsei

Judecata

Judecata celor vii este ultimul mijloc al lui Dumnezeu pentru a distruge autoînșelarea noastră. Dar cei ce nu vor fi corectați prin Cuvântul lui Dumnezeu și mărturia Spiritului Său vor fi nimiciți ca o povară a pământului. GA 24.1

Să ne pregătim pentru judecată și să ascultăm Cuvântul Său și mărturiile Sale. Această mărturie poate fi comparată cu mărturia despre zguduire din “Scrieri timpurii”. Este cutremurător faptul că Domnul este obligat să ne scuture și să ne facă “palizi”. GA 24.2

“În dimineața zilei de 23 octombrie 1879, pe la ora două, Spiritul Domnului a venit asupra mea și am văzut scenele judecății viitoare. Nu am cuvinte ca să dau o descriere exactă a lucrurilor care au trecut prin fața privirii mele și despre efectul pe care l-au avut asupra sufletului meu. GA 24.3

Marea zi a judecății lui Dumnezeu părea că sosise. Mii de mii de zeci de mii erau adunați înaintea unui tron mare, pe care ședea o Persoană cu o înfățișare maiestuoasă. Câteva cărți erau înaintea Sa, și pe coperta fiecăreia din ele era scris cu litere de aur, care păreau ca focul arzător, ‘Registrul Cerului’. Una din aceste cărți, ce conținea numele acelora care pretind a crede adevărul, a fost deschisă. Am pierdut imediat din vedere milioanele din jurul tronului și atenția mea a fost îndreptată numai asupra acelora care mărturisesc a fi copii ai luminii și ai adevărului. Când aceste persoane au fost strigate pe nume, una câte una, și faptele lor bune au fost amintite, fețele lor erau luminate de o bucurie sfântă ce se reflecta în toate direcțiile. Dar nu aceasta m-a impresionat în mod deosebit. GA 24.4

O altă carte a fost deschisă, în care erau înregistrate păcatele celor ce mărturisesc adevărul. Orice păcat avea ca titlu general egoismul. Existau de asemenea, titluri deasupra fiecărei coloane și sub acestea, în dreptul fiecărui nume erau înregistrate, în coloanele respective, păcatele mai mici. GA 24.5

Sub lăcomie urma minciuna, hoția, jefuirea, frauda, iubirea de bani; sub ambiție erau scrise mândria și extravaganța; gelozia sta în fruntea răutății, invidiei și urii; necumpătarea era în fruntea unei liste lungi de crime grozave, cum sunt desfrânarea, adulterul, satisfacerea patimilor animalice etc. Când am văzut toate acestea m-a cuprins o groază nespusă și am exclamat: ‘Cine va putea fi mântuit? Cine va sta neprihănit înaintea lui Dumnezeu? Ale cui haine sunt nepătate? Cine este fără greșeală în ochii unui Dumnezeu curat și sfânt?’ În timp ce Cel Prea sfânt ședea pe tronul cel înalt și întorcea foile registrului, iar ochii Săi se opreau pentru o clipă asupra unor persoane, privirea Sa părea a pătrunde ca o sabie de foc în sufletele lor, și în aceeași clipă, orice cuvânt și faptă din viață le trecea prin minte tot atât de lămurit ca și când ar fi fost scrise cu litere de foc. Au început să tremure și fețele li s-au îngălbenit. Înfățișarea lor inițială, când erau adunați în jurul tronului, părea a fi de o indiferență nepăsătoare. Dar cât de schimbată era înfățișarea lor acum! Sentimentul lor de siguranță dispăruse, și în locul acestuia apăruse o groază nespusă. Fiecare suflet era cuprins de spaimă, ca nu cumva să fie printre cei găsiți prea ușori. Orice ochi era îndreptat către fața Celui ce ședea pe tron; și ochii Săi solemni și cercetători erau îndreptați asupra acestei grupe ale căror inimi erau cuprinse de cutremur, pentru că se osândeau pe ei înșiși, fără să se rostească vreun cuvânt. Cu sufletul înspăimântat, fiecare își mărturisește propria sa vinovăție, și vede cu o claritate cutremurătoare că, prin păcătuire, el a respins prețiosul dar al vieții veșnice. GA 25.1

O grupă de oameni era înregistrată ca ocupând locul pe pământ degeaba. Când ochii pătrunzători ai Judecătorului s-au oprit asupra acestora, li s-au descoperit păcatele făcute din neglijență. Cu buze palide și tremurânde, ei au recunoscut că fuseseră trădători ai responsabilității lor sfinte. Ei au primit avertismente și privilegii, dar nu le-au dat atenție și nu le-au folosit. Ei puteau acum să vadă că s-au încrezut prea mult în mila lui Dumnezeu. Într-adevăr, ei nu aveau de făcut o mărturisire ca a celor josnici și stricați; dar, asemenea smochinului, ei au fost blestemați din cauză că nu au adus rod, deoarece n-au folosit talanții încredințați lor. GA 25.2

Această grupă a făcut din eul personal ținta supremă în viață, lucrând doar pentru interese egoiste. Ei nu erau bogați în Dumnezeu, nu au răspuns la cerințele Sale adresate lor. Deși mărturiseau că sunt slujitori ai lui Hristos, ei nu aduceau sufletele la El. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar fi depins de străduințele lor, atunci ar fi lâncezit; căci ei nu numai că au reținut mijloacele împrumutate lor de Dumnezeu, ci s-au reținut și pe ei înșiși. Dar aceștia puteau acum vedea și înțelege că tratând cu iresponsabilitate lucrarea și cauza lui Dumnezeu, au trecut de partea cea rea. Ei au avut ocazia, dar nu au vrut să facă lucrarea pe care ar fi putut și-ar fi trebuit s-o facă. GA 26.1

Au fost menționate numele tuturor acelora care mărturisesc adevărul. Unii erau mustrați pentru necredința lor, alții pentru că au fost slujitori leneși. Ei au lăsat pe alții să facă lucrarea în via Stăpânului și să poarte cele mai grele răspunderi, în timp ce ei se ocupau în mod egoist cu interesele lor vremelnice. Dacă ei ar fi cultivat talentele date lor de Dumnezeu, atunci ar fi fost niște purtători de sarcini de încredere și ar fi lucrat pentru interesele Stăpânului lor. Judecătorul a zis: ‘Fiecare va fi îndreptățit prin credință și va fi judecat după faptele sale’. Cât de clar apăreau acum neglijențele lor și cât de înțeleaptă fusese rânduiala lui Dumnezeu, că a dat fiecărui om o lucrare de făcut pentru a propăși cauza și mântuirea semenilor săi. Fiecare trebuie să demonstreze o credință vie în familia sa și între vecinii săi, arătând bunătate față de săraci, simpatizând cu cei suferinzi, luând parte la lucrarea misionară și sprijinind cauza lui Dumnezeu cu mijloacele sale. Dar ca și asupra Merozei, blestemul lui Dumnezeu a planat asupra lor din cauza a ceea ce nu au făcut. Ei au iubit acea lucrare care le aducea cel mai mare câștig în viața aceasta; și în dreptul numelui lor, în registrul cerului, unde trebuiau să fie trecute faptele lor bune, era un loc liber vrednic de plâns. GA 26.2

Cuvintele rostite către fiecare dintre aceștia au fost deosebit de solemne: ‘Ai fost cântărit și găsit prea ușor. Ai neglijat răspunderile spirituale pentru că ai fost prea ocupat cu problemele pământești, în timp ce chiar poziția ta de încredere făcea necesar ca tu să ai mai mult decât o înțelepciune omenească și mai mult decât o judecată mărginită. Aveai nevoie de acestea chiar și pentru a îndeplini partea materială a muncii tale; și atunci când tu L-ai îndepărtat pe Dumnezeu și slava Sa de ocupația ta, ai fugit de binecuvântarea Sa.’ Apoi s-a pus întrebarea: ‘De ce nu v-ați spălat hainele caracterului și de ce nu le-ați albit în sângele Mielului? Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume nu pentru a osândi lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin El. Dragostea Mea pentru voi a fost mai jertfitoare decât dragostea unei mame. Pentru a șterge raportul întunecat al nelegiuirii voastre și a duce la buzele voastre cupa mântuirii, am suferit Eu moartea pe cruce și am purtat povara și blestemul vinovăției voastre. Am suferit spaimele morții și ororile întunericului mormântului, pentru ca să biruiesc pe acela care are puterea morții, să descui închisorile morții și să deschid porțile vieții. M-am supus ocării și agoniei morții pentru că te-am iubit cu o iubire nemărginită, și pentru ca să aduc oile Mele rătăcite înapoi la Paradisul lui Dumnezeu, la pomul vieții. Acea viață de binecuvântare pe care Eu am răscumpărat-o pentru voi pe un preț atât de mare, voi ați nesocotit-o. Rușinea, ocara și mârșăvia pe care Maestrul vostru le-a suferit pentru mântuirea voastră, voi le-ați ocolit. Privilegiile pentru care El a murit, ca să vi le pună la îndemână, voi nu le-ați prețuit. Voi nu ați vrut să fiți părtași la suferințele Sale și de aceea nu veți putea fi acum părtași cu El la slava Sa.’ Apoi au fost rostite aceste cuvinte solemne: ‘Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este fără prihană, să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe.’ Apoi cartea s-a închis, și mantia a căzut de pe Persoana ce ședea pe tron, descoperind gloria înfricoșată a Fiului lui Dumnezeu. GA 26.3

Scena a trecut și eu mi-am dat seama că sunt încă pe pământ, plină de recunoștință că ziua lui Dumnezeu nu a venit încă și că ni se mai acordă încă un timp prețios în care să ne pregătim pentru veșnicie”. — (Testimonies for the Church 4:384-386.) GA 27.1