Gânduri despre cartea Apocalipsei

D. Caracterul Iui Hristos

În privința caracterului Său omenesc, Hristos a fost fără păcat

“Luând asupra Sa natura omului în condiția ei decăzută, Hristos nu a participat nici în cea mai mică măsură la păcatele ei. El a fost ținta infirmităților și slăbiciunilor cu care este impregnat omul, pentru a se împlini cuvintele spuse prin proorocul Isaia: ‘El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat boalele noastre’. (Matei 8, 17.) El a fost atins de sentimentul infirmităților noastre și a fost ispitit în toate lucrurile, așa cum suntem noi. Totuși, El nu a cunoscut păcatul. El era Mielul fără cusur și fără prihană. (1 Petru 1, 19.) Dacă Satana L-ar fi făcut pe Hristos să păcătuiască în cel mai mic amănunt, el ar fi strivit capul Mântuitorului. Dar el n-a putut decât să-i strivească călcâiul. Dacă ar fi fost strivit capul lui Hristos, ar fi pierit speranța neamului omenesc. Mânia divină ar fi venit asupra Lui, așa cum a venit asupra lui Adam. Hristos și biserica ar fi rămas fără speranță. GA 257.1

Noi nu ar trebui să avem nici un fel de îndoieli cu privire la deplina desăvârșire a naturii omenești a lui Hristos. Credința noastră trebuie să fie o credință inteligentă, privind la Isus cu o încredere totală, cu o credință deplină în Sacrificiul Său ispășitor. Aceasta este esențial pentru ca sufletul să nu poată fi învăluit în întuneric. Acest înlocuitor sfânt este în stare să mântuiască în mod desăvârșit, pentru că El a prezentat universului uimit umilința perfectă și completă din caracterul Său omenesc și ascultarea desăvârșită de toate cerințele lui Dumnezeu. Puterea divină este așezată asupra omului pentru ca el să poată deveni un părtaș al naturii divine, scăpând de corupția care este în lume prin poftă. GA 257.2

Acesta este motivul pentru care omul pocăit și credincios poate fi făcut neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos.” — (Selected Messages 1:256.) GA 258.1

“În mijlocul necurăției, Hristos și-a păstrat puritatea Sa. Satana n-a putut să o păteze sau să o corupă. Caracterul Său a descoperit o totală vrăjmășie față de păcat. Sfințenia Lui era aceea care stârnea împotriva Sa toată mânia lumii; deoarece prin viața Sa desăvârșită El a aruncat asupra lumii un reproș continuu și a făcut vizibil contrastul dintre nelegiuire și curăție — neprihănirea fără pată a Unuia care n-a cunoscut nici un păcat.” — (The S. D. A. Bible Commentary 5:1142.) GA 258.2

“Cu brațul Său omenesc, Hristos a cuprins neamul omenesc, în timp ce, cu brațul Său divin, a prins tronul Celui fără de sfârșit, unind pe omul mărginit cu Dumnezeul nemărginit. El a făcut pod peste prăpastia făcută de păcat și a legat pământul cu cerul. În natura Sa omenească, El a păstrat puritatea caracterului Său divin. GA 258.3

Isus Hristos este exemplul nostru în toate lucrurile. El a început viața, a trecut prin experiențele ei și a încheiat-o cu o voință omenească sfințită. A fost ispitit în toate lucrurile cum suntem și noi, și totuși, deoarece voința Sa era supusă și sfințită, El n-a fost niciodată înclinat, nici în cea mai mică măsură, către săvârșirea răului, sau spre manifestarea răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu.” — (The Signs of the Times, 29 octombrie, 1894.) GA 258.4

“Isus, venind să locuiască printre oameni, n-a primit nici o pângărire.” — (The Desire of Ages, 266.) GA 258.5

Fii atent, deosebit de atent, la felul în care studiezi natura omenească a lui Hristos. Să nu-L prezinți înaintea oamenilor ca un om cu înclinații spre păcat. El este cel de-al doilea Adam. Primul Adam a fost creat o ființă curată, fără de păcat, fără vreo mânjitură a păcatului asupra lui; el a fost creat după chipul lui Dumnezeu. El putea să cadă, și a căzut prin neascultare. Datorită păcatului, urmașii lui au fost născuți cu înclinații inerente spre neascultare. Dar Isus Hristos a fost singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. El a luat asupra Sa natura omenească și a fost ispitit în toate lucrurile, cum este ispitită natura omenească. El ar fi putut păcătui; putea să cadă, dar nici măcar pentru un moment nu s-a găsit în El o înclinație păcătoasă. A fost asaltat cu ispitele din pustie, așa cum Adam a fost asaltat cu ispitele din Eden. GA 258.6

Evită orice aspect în legătură cu umanitatea lui Hristos, care poate fi înțeles greșit. Adevărul stă aproape de calea presupunerii, în tratarea umanității lui Hristos, trebuie să verifici energic orice afirmație, ca nu cumva să se înțeleagă mai mult decât implică cuvintele tale, și astfel, tu să pierzi sau să umbrești înțelegerea clară a umanității Sale, combinată cu divinitatea. Nașterea Sa a fost o minune a lui Dumnezeu, pentru că îngerul a spus: ‘Iată că vei rămânea însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele ISUS. El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui Prea înalt; și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărați peste casa lui Iacov în veci, și împărăția lui nu va avea sfârșit. Maria a zis îngerului: Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat? Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu’. (Luca 1, 31-35.) GA 259.1

Aceste cuvinte nu se referă la vreo altă ființă omenească, cu excepția Fiului Dumnezeului Celui nesfârșit. Niciodată, în nici un fel, să nu lași nici cea mai mică impresie asupra minților omenești că vreun păcat, vreo înclinație spre el sau spre corupție a fost asupra lui Hristos, sau că El ar fi cedat în vreun fel corupției. El a fost ispitit în toate lucrurile, așa cum este ispitit un om, totuși, El este numit sfânt. Este un mister care rămâne de neexplicat pentru cei muritori, cum a putut Hristos să fie ispitit în toate lucrurile, așa cum suntem și noi, și totuși să fie fără păcat. Întruparea lui Hristos a fost dintotdeauna și va rămâne pentru totdeauna un mister. Ceea ce este descoperit, este pentru noi și pentru copiii noștri, dar să avertizăm orice ființă omenească să nu-L numească pe Hristos om deplin, așa cum suntem noi înșine; pentru că acest lucru nu este posibil. Nu este necesar pentru noi să știm exact momentul când omenescul s-a unit cu divinul. Noi trebuie să ne ținem picioarele pe Stânca Isus Hristos, ca Dumnezeu descoperit în omenire. GA 259.2

Eu îmi dau seama că este periculoasă abordarea subiectelor care se ocupă cu umanitatea Fiului lui Dumnezeu Cel nemărginit. El S-a umilit pe Sine atunci când a luat chipul unui om, pentru a putea înțelege forța ispitelor cu care este asaltat omul. GA 260.1

Primul Adam a căzut; al doilea Adam a rămas devotat lui Dumnezeu și Cuvântului Său, în cele mai grele circumstanțe, și credința Sa în bunătatea, mila și iubirea Tatălui Său nu a șovăit nici un moment. ‘Stă scris’ a fost arma rezistenței Sale și aceasta este sabia Duhului, pe care trebuie să o folosească orice ființă omenească. ‘Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine’, nimic care să răspundă ispitelor. În nici o ocazie nu a existat vreun răspuns la diferitele lui ispite. Niciodată Hristos nu a pășit pe terenul Satanei, ca să-i dea vreun avantaj. Satana n-a găsit nimic în El pentru a încuraja propunerile lui.” — (Letter 8, 1895; The S. D. A. Bible Commentary 5:1128-1129.) GA 260.2