Gânduri despre cartea Apocalipsei

Natura omenească a lui Hristos și legile eredității

“Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilință aproape fără margini ca să ia natura omului, chiar și atunci când Adam se afla inocent în Eden. Dar Isus a luat corp omenesc, atunci când rasa umană fusese slăbită de patru mii de ani de păcat. Ca oricare copil al lui Adam, El a primit urmările lucrării marii legi a eredității. Care erau urmările acestea, se poate vedea în istoria strămoșilor Săi pământești. El a venit cu o ereditate ca aceasta ca să împartă cu noi grijile și ispitele și să ne dea pilda unei vieți lipsite de păcat. GA 251.3

În cer, Satana urâse pe Hristos pentru poziția Sa la tronul lui Dumnezeu. L-a urât și mai mult atunci când el însuși a fost înlăturat. A urât pe Acela care Se legase să răscumpere pe păcătoși. Cu toate acestea, în lumea în care Satana pretindea stăpânirea, Dumnezeu a îngăduit Fiului Său să vină ca un prunc slab, supus slăbiciunii omenești. El I-a îngăduit să dea piept cu primejdiile vieții, la fel ca oricare suflet omenesc, să ducă lupta vieții, așa cum trebuie să o ducă oricare vlăstar omenesc, cu riscul de a da greș și a pierde viața veșnică. GA 252.1

Inima tatălui pământesc veghează asupra fiului său. El privește la fața copilașului și tremură la gândul primejdiei vieții. El dorește din toată inima să ferească scumpa lui odraslă de puterea lui Satana, să-l țină departe de ispită și luptă. Pentru a înfrunta o luptă și mai înverșunată și un risc mult mai înfricoșător, Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu născut, ca în felul acesta cărarea vieții să poată fi sigură pentru copilașii noștri. Aici este iubirea! Minunează-te cerule și rămâi încremenit pământule!” — (The Desire of Ages, 49.) GA 252.2

“Adam a fost avantajat față de Hristos prin faptul că nici unul din efectele păcatului nu erau asupra lui, atunci când a fost asaltat de ispititor. El a stat în puterea bărbăției lui desăvârșite, posedând vigoarea deplină a trupului și a minții. El era înconjurat de slava Edenului și era într-o comuniune zilnică cu ființele cerești. Nu tot așa era cu Isus atunci când a intrat în pustie pentru a se lupta cu Satana. Timp de patru mii de ani, omenirea a pierdut din puterea psihică, din tăria mentală și din valoarea morală; și Hristos a luat asupra Lui infirmitățile și degenerarea omenirii. Numai așa a putut El să-l salveze pe om din cele mai mari adâncimi ale degradării.” — (The Signs of the Times, 3 decembrie, 1902.) GA 252.3