Gânduri despre cartea Apocalipsei

6. Ieremia 3, 3 și 5, 21-29

“Domnul a înființat printre noi instituții de mare importanță și ele nu trebuie conduse la fel ca cele lumești, ci conform sfaturilor Lui. Ele trebuie conduse, cu un efort constant pentru slava Sa, astfel ca prin toate mijloacele să poată fi salvate sufletele pieritoare. Mărturiile Duhului au venit la poporul lui Dumnezeu și totuși mulți nu au dat atenție mustrărilor, avertismentelor și sfaturilor. GA 236.4

‘Ascultați lucrul acesta, popor fără minte și fără inimă, care are ochi și nu vede, urechi și n-aude! Nu voiți să vă temeți de Mine, zice Domnul, nu voiți să tremurați înaintea Mea? Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veșnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. Poporul acesta însă are o inimă dârză și răzvrătită; se răscoală, și pleacă, și nu zic în inima lor: — Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie și târzie, și ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriș — Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți ... întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiți. Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?’ Ieremia 5; 21-29. GA 236.5

Va fi Domnul obligat să spună: ‘Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei. Și nu stărui pe lângă Mine; căci nu Te voi asculta.’ Ieremia 7, 16. ‘De aceea ploile au fost oprite, și ploaia de primăvară a lipsit.... Acum, nu-i așa? Strigi la Mine: — Tată! Tu ai fost prietenul tinereții mele’? Ieremia 3, 3.4. GA 237.1

Nu vor lua în considerare cei care au primit comorile adevărului avantajele superioare ale luminii și privilegiul care a fost câștigat pentru noi prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe crucea Golgotei? Noi trebuie să fim judecați de lumina care ne-a fost dată și nu putem găsi nici un motiv prin care să ne scuzăm conduita. Calea, Adevărul și Viața au fost așezate înaintea noastră. Mulți caută să se scuze, spunând: ‘Nu trebuie să mă judeci pentru anumite trăsături slabe de caracter, ci trebuie să iei în considerare caracterul meu ca un întreg.’ Adesea ne simțim profund îndurerați sufletește când păcătosul caută să-și scuze păcatul și să continue să-l facă, și nu realizează pericolul păstrării unei trăsături de caracter necreștinești. Trebuie să ne așezăm voința de partea voinței Domnului și să hotărâm ferm că, prin harul Său, vom fi eliberați de păcat. Păcatul este călcarea legii și nu mărimea faptei săvârșite în nelegiuire este aceea care îl face să fie păcat. Adam și Eva au fost opriți să mănânce din pomul binelui și răului. Testul a fost ușor, dar actul neascultării de Dumnezeu a constituit o încălcare a Legii Sale. GA 237.2

Păcatele mici, despre care oamenii cred că au un caracter atât de neînsemnat, încât, după socoteala lor, ele nu vor fi condamnate, sunt foarte neplăcute în ochii lui Dumnezeu. Cineva a spus: ‘Tu ești prea severă; unui om trebuie să i se îngăduie aceste mici defecte de caracter.’ Să ascultăm cuvintele lui Hristos. El spune: ‘Căci cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate’. Iacov 2, 10. Oamenii își permit să comită păcate care sunt grave în ochii lui Dumnezeu, și cred că ei nu trebuie să fie chemați să dea socoteală pentru ele, deoarece ele se datorează nervozității, temperamentului personal; dar aceasta este o simplă liniștire a conștiinței, este strigătul: ‘Pace, pace, când nu este pace’ Ieremia 6, 14. Păcatul este păcat, și a-l privi într-o lumină binevoitoare ca și cum nu ar fi ceva grav, este o înșelăciune a Satanei. GA 238.1

Noi ne putem flata că suntem liberi de multe lucruri de care alții se fac vinovați; dar dacă avem câteva trăsături puternice de caracter și doar un singur punct slab, există totuși o legătură între păcat și suflet. Inima este împărțită și spune: ‘Ceva pentru mine și ceva pentru tine’. Copilul lui Dumnezeu trebuie să descopere păcatul favorit, cu care este indulgent și să-i permită lui Dumnezeu să-l scoată din inima lui. Trebuie să biruiască acest păcat, pentru că el nu este un lucru neînsemnat înaintea lui Dumnezeu. GA 238.2

Cineva spune: ‘Eu nu sunt deloc gelos, dar când sunt provocat spun cuvinte jignitoare, deși îmi pare rău întotdeauna că am dat frâu liber temperamentului’. Altul spune: ‘Eu am greșeala aceasta sau cealaltă, însă eu disprețuiesc cutare sau cutare greșeală pe care o face una dintre cunoștințele mele.’ Domnul nu ne-a dat o listă a mărimii păcatelor, așa încât să le putem socoti pe unele cu consecințe mici și să spunem că ele produc o vătămare ușoară, în timp ce altele sunt de o amploare mai mare și aduc multă vătămare. Un lanț nu este mai puternic decât cea mai slabă verigă a sa. Noi putem să considerăm că lanțul este bun în întregime, dar dacă o verigă este slabă, lanțul nu poate fi rezistent. Lucrarea de biruință trebuie să fie studiul fiecărui suflet care intră în împărăția lui Dumnezeu. Acel cuvânt nerăbdător, care se află pe buzele tale, trebuie să rămână nerostit. Trebuie să îndepărtezi gândul că nu este bine apreciat caracterul tău, deoarece acesta slăbește influența ta și are ca efect sigur o slabă apreciere din partea altora. Tu ar trebui să biruiești ideea că ești un martir și să ceri împlinirea făgăduinței lui Hristos, care spune: ‘Harul Meu îți este de ajuns’. 2 Corinteni 12, 9.” — (The Review and Herald, 1 august, 1893.) GA 238.3