Gânduri despre cartea Apocalipsei

Ploaia târzie pregătește biserica pentru venirea Fiului omului și desăvârșește lucrarea harului lui Dumnezeu în inimă

“Când voința este supusă ... florile și roadele unei vieți creștine vor înflori și se vor maturiza către desăvârșire.” — (The Signs of the Times, 29 octombrie, 1894.) GA 227.4

“‘Cereți de la Domnul ploaie, ploaia de primăvară! Domnul scoate fulgerele, și vă trimite o ploaie îmbelșugată pentru toată verdeața de pe câmp.’ Zaharia 10, 1. ‘El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și târzie ca odinioară.’ Ioel 2, 23. În Orient, ploaia timpurie cade în timpul semănatului. Ea este necesară pentru ca sămânța să poată încolți. Sub influența ploilor abundente răsare vlăstarul gingaș. Ploaia târzie, ce cade aproape de sfârșitul sezonului, coace grânele și le pregătește pentru seceriș. Domnul folosește aceste ilustrații din natură pentru a reprezenta lucrarea Duhului Sfânt. După cum rouă și ploaia sunt date ca să provoace germinarea seminței și apoi pentru a coace grânele, tot așa Duhul Sfânt este dat pentru a dezvolta de la un stadiu la altul procesul creșterii spirituale. Coacerea grânelor reprezintă lucrarea desăvârșită a harului lui Dumnezeu în inimă. Prin puterea Duhului Sfânt este realizat chipul moral al lui Dumnezeu în caracter. Noi trebuie să fim pe deplin transformați după chipul lui Hristos. GA 227.5

Ploaia târzie, coacerea grânelor pământului, reprezintă harul spiritual care pregătește biserica pentru venirea Fiului omului. Dar dacă ploaia timpurie nu și-a făcut lucrarea, nu va exista viață; firul verde nu va apare. Dacă torentele ploii timpurii nu și-au făcut lucrarea, ploaia târzie nu poate să aducă sămânța la desăvârșire. GA 228.1

Trebuie prima dată să fie ‘un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic’. Marcu 4, 28. Trebuie să existe o dezvoltare permanentă a virtuții creștine, o avansare permanentă în experiența creștină, pe care ar trebui s-o căutăm cu o dorință stârnitoare pentru a putea înfrumuseța învățătura lui Hristos, Mântuitorul nostru. GA 228.2

Mulți au dat greș într-o mare măsură să primească ploaia timpurie. Ei nu au obținut toate avantajele pe care Dumnezeu le-a pus astfel la îndemâna lor. Ei așteaptă ca lipsa lor să fie înlocuită prin ploaia târzie. Când se va revărsa binecuvântarea îmbelșugată a harului, ei intenționează să-și deschidă inimile pentru a o primi. Însă fac o mare greșeală. Lucrarea pe care Dumnezeu a început-o în inima omului, dându-i lumina și cunoștința Sa, trebuie să fie dezvoltată continuu. Fiecare, în mod individual, trebuie să-și dea seama de propriile lui nevoi. Inima trebuie să fie golită de orice pervertire și curățită pentru locuirea Duhului Sfânt. Prin mărturisirea și părăsirea păcatului, prin rugăciune serioasă și consacrare personală față de Dumnezeu s-au pregătit primii ucenici pentru revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii. Aceeași lucrare, însă într-o măsură mai mare, trebuie să aibă loc acum. Apoi, omul trebuie să ceară doar binecuvântarea și să aștepte ca Domnul să-și realizeze partea Lui de lucrare. Dumnezeu este cel care a început lucrarea și El o va termina facându-l pe om desăvârșit în Isus Hristos. Însă nu trebuie să existe nici o neglijență în ceea ce privește darul reprezentat prin ploaia timpurie. Numai cei ce trăiesc lumina pe care au primit-o vor primi o lumină mai mare. Dacă nu avansăm zilnic în exemplificarea virtuților creștine, nu vom recunoaște manifestările Duhului Sfânt în ploaia târzie. Aceasta poate cădea în inimile din jurul nostru și noi să n-o recunoaștem și nici s-o primim. GA 228.3

În nici un moment al experienței noastre nu ne putem lipsi de acel ajutor care ne-a făcut în stare să facem primii pași. Binecuvântările primite în timpul ploii timpurii ne sunt necesare până la sfârșit. Totuși, singure, acestea nu ne vor fi suficiente. În timp ce păstrăm binecuvântarea ploii timpurii, noi nu trebuie, pe de altă parte, să pierdem din vedere că fără ploaia târzie, pentru a da în spic și a coace grâul, lanul nu va fi gata pentru seceriș și lucrarea semănătorului va fi în zadar. Harul divin este necesar la început, la fiecare pas înainte, și doar el poate să termine lucrarea. Nu este loc pentru a sta într-o atitudine nepăsătoare. Nu trebuie să uităm niciodată avertizările lui Hristos: ‘Vegheați și rugați-vă’ ‘Vegheați ... și rugați-vă neîncetat’. Este esențială pentru progresul nostru o legătură permanentă cu puterea divină. Noi poate am avut o măsură a Duhului lui Dumnezeu, dar prin rugăciune și credință trebuie să căutăm permanent o mai mare măsură a Duhului. Aceasta va face ca eforturile noastre să nu înceteze niciodată. Dacă nu progresăm și nu ne așezăm într-o atitudine corespunzătoare pentru a primi atât ploaia timpurie cât și ploaia târzie, ne vom pierde sufletele și vina va fi a noastră. GA 229.1

‘Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară’. Zaharia 10, 1. Nu vă bazați pe faptul că în cursul normal al anotimpurilor ploaia va cădea. Cereți-o. Creșterea și coacerea seminței nu depind de gospodar. Doar Dumnezeu poate coace lanul. Însă este necesară colaborarea omului. Lucrarea lui Dumnezeu pentru noi cere implicarea minții și exercitarea credinței. Noi trebuie să cerem din toată inima darurile Lui, dacă dorim să le primim. Ar trebui să folosim orice ocazie pentru a ne așeza în calea binecuvântării. Hristos a spus: ‘Oriunde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor’. Întrunirile bisericii, atât în corturi cât și în adunările din familie și în toate ocaziile unde există o lucrare personală pentru suflete, sunt ocaziile stabilite de Dumnezeu pentru revărsarea ploii timpurii și târzii. GA 229.2

Dar să nu credem că prin participarea la aceste întâlniri, datoria noastră este îndeplinită. Numai prezența la toate întâlnirile care se țin, nu va aduce prin ea însăși o binecuvântare sufletului. Nu este o lege de neschimbat aceea că toți care iau parte la întâlnirile generale sau locale vor primi mari binecuvântări cerești. Circumstanțele pot să pară favorabile pentru o bogată revărsare a binecuvântărilor spirituale. Dar însuși Dumnezeu trebuie să comande căderea ploii. De aceea noi nu ar trebui să fim neglijenți în rugăciune. Noi nu trebuie să ne încredem în lucrarea obișnuită a providenței. Trebuie să ne rugăm și Dumnezeu va deschide fântâna apei vieții. Și noi înșine trebuie să primim apa vieții. Cu inimile zdrobite și rugăciuni mult mai serioase decât până acum, faceți ca binecuvântările spirituale din timpul ploii târzii să poată veni asupra noastră. La fiecare întâlnire la care participăm ar trebui să înălțăm rugăciunile noastre, deoarece chiar în această vreme Dumnezeu ne va oferi entuziasm și prospețime pentru suflet. Când cerem de la Dumnezeu Duhul Sfânt, aceasta va lucra în noi blândețea și smerenia sufletului, o dependență conștientă de Dumnezeu pentru revărsarea ploii târzii. Dacă ne rugăm cu credință pentru binecuvântare o vom primi, așa cum a promis Dumnezeu. GA 230.1

Legătura continuă a Duhului Sfânt cu biserica este reprezentată de profetul Zaharia printr-o altă ilustrație, care conține o lecție minunată și încurajatoare pentru noi. Profetul spune: ‘Îngerul, care vorbea cu mine, s-a întors și m-a trezit ca pe un om pe care-l trezești din somnul lui. El m-a întrebat: — Ce vezi? — Eu am răspuns: — M-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur și deasupra lui un vas cu untdelemn și pe el șapte candele cu șapte țevi pentru canalele care sunt în vârful sfeșnicului. Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului și altul la stânga lui. — Și, luând iarăși cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: — Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu? ... Atunci el a luat din nou cuvântul și mi-a zis: — Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel și sună astfel: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor!... Eu am luat cuvântul și am zis: — Ce înseamnă acești doi măslini la dreapta sfeșnicului și la stânga lui? — ... El mi-a răspuns: — Aceștia sunt cei doi unși, care stau înaintea Domnului întregului pământ. — ’ Zaharia 4, 1-14. GA 230.2

Din cei doi măslini, untdelemnul trecea prin intermediul țevilor în vasul candelei și, de acolo, în lămpile de aur care luminau sanctuarul. Astfel, de la unșii care stau înaintea Domnului, Duhul Sfânt este oferit uneltelor omenești, care sunt consacrate în serviciul Său. Misiunea celor doi unși este de a oferi lumină și putere poporului Iui Dumnezeu. Ei stau în prezența Iui Dumnezeu pentru ca noi să primim binecuvântare. După cum uleiul măslinilor se scurge prin țevile de aur, tot așa mesagerii cerești caută să transmită tot ceea ce ei primesc de la Dumnezeu. Toată comoara cerului așteaptă să fie cerută și primită de noi, și, pe măsură ce primim binecuvântarea, la rândul nostru, trebuie s-o împărtim. Astfel sunt alimentate lămpile sfinte și astfel devine biserica purtătoare de lumină în lume. GA 231.1

Aceasta este lucrarea pe care Domnul ar vrea ca orice suflet să o facă în această vreme când cei patru îngeri țin cele patru vânturi, ca ele să nu sufle pe pământ până când servii lui Dumnezeu vor fi sigilați pe frunte. Nu este timp acum pentru mulțumire de sine. Lămpile sufletului trebuie să fie în stare bună. Ele trebuie aprovizionate cu uleiul harului. Trebuie luată orice precauție pentru a preveni degradarea spirituală, ca nu cumva marea zi a Domnului să vină asupra noastră ca un hoț în noapte. Orice martor pentru Dumnezeu să lucreze acum cu înțelepciune, în conformitate cu cerințele pe care le-a stabilit Dumnezeu. Noi ar trebui să avem zilnic o experiență profundă și vie în lucrarea de formare a unui caracter creștin. Ar trebui să primim zilnic uleiul sfânt, pentru a-l putea împărți și altora. Dacă doresc, toți pot să devină purtători de lumină în lume. Privind la Isus noi trebuie să renunțăm la eul personal. Trebuie să primim cuvântul Domnului din sfaturi și îndemnuri și să le comunicăm cu plăcere. Acum este nevoie de mai multă rugăciune. Hristos spune: ‘Rugați-vă neîncetat’; aceasta înseamnă să vă țineți mintea înălțată către Dumnezeu, sursa întregii puteri și priceperi. GA 231.2

Noi poate am urmat mult pe cărarea îngustă, dar nu suntem în siguranță dacă considerăm aceasta o dovadă sigură că o vom urma până la sfârșit. Dacă am umblat cu Dumnezeu în părtășie cu Duhul Sfânt, aceasta se datorează faptului că L-am căutat zilnic prin credință. Din cei doi măslini, uleiul auriu curgea prin țevile de aur ajungând până la noi. Dar cei ce nu au cultivat spiritul și obiceiul rugăciunii nu se pot aștepta să primească uleiul auriu al bunătății, răbdării, îndelungii răbdări, blândeții și al dragostei. GA 232.1

Fiecare trebuie să se păstreze separat de lume, care este plină de nelegiuire. Noi nu trebuie să umblăm cu Dumnezeu pentru o vreme și apoi să ne depărtăm de prezența Sa și să umblăm în lăudăroșia propriilor noastre firi. Trebuie să fie o continuitate hotărâtă, o perseverență în faptele credinței. Noi trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu, să prezentăm slava Sa printr-un caracter neprihănit. Nici unul dintre noi nu va obține victoria fără perseverență, eforturi susținute, proporționale cu valoarea țintei pe care vrem s-o atingem — viața veșnică. GA 232.2

Dispensațiunea în care noi trăim trebuie să fie, pentru cei care o cer, dispensațiunea Duhului Sfânt. Cereți binecuvântarea Sa. Este timpul să fim mult mai hotărâți în consacrarea noastră. Nouă ni s-a încredințat lucrarea dificilă, însă fericită și plină de slavă, a descoperirii lui Hristos celor ce sunt în întuneric. Noi am fost chemați să proclamăm adevăruri speciale pentru această vreme. Revărsarea Duhului Sfânt este esențială pentru toți. Ar trebui să ne rugăm pentru ea. Domnul așteaptă să i-o cerem. În această privință, nu am lucrat încă cu toată inima. GA 232.3

Ce pot spune eu fraților mei în numele Domnului? Ce proporție a eforturilor noastre a fost făcută, în comparație cu lumina pe care Domnul era gata să o dea? Noi nu putem depinde de forme sau slujbe exterioare. Ceea ce avem nevoie este influența însuflețitoare a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. ‘Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu — spune Domnul oștirilor’. Rugați-vă neîncetat și vegheați, lucrând în conformitate cu rugăciunile voastre. Când vă rugați, credeți, încredeți-vă în Dumnezeu. Este vremea ploii târzii, când Domnul va da din abundență Spiritul Său. Fiți zeloși în rugăciune și vegheați în Duhul.” — (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 506-512; The Review and Herald, 2 martie, 1897.) GA 232.4