Gânduri despre cartea Apocalipsei

Prin decretul duminical, păcatele ajung până la cer

“După aceea am văzut pogorându-se din cer un alt înger care avea o mare putere, și pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, și a zis: ‘A căzut, a căzut Babilonul cel mare!’ GA 225.3

.... Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: ‘Ieșiți din mijlocul ei poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.” — Apocalipsa 18, 1-5. Când ajung păcatele ei până la cer? Când Legea Lui Dumnezeu este în cele din urmă anulată prin legislație.” — (The Signs of the Times, 12 iunie, 1893.) GA 225.4

“Păcatele lumii vor ajunge până la cer atunci când Legea lui Dumnezeu este anulată, când Sabatul Domnului este călcat în picioare și oamenii sunt constrânși să accepte în locul lui o instituție a papalității, prin mâna puternică a legii pământești. În înălțarea unei instituții care n-a fost stabilită de Dumnezeu, ei arată dispreț pentru marele Legiuitor și refuză semnul sau sigiliul Lui. Întrebarea de cea mai mare importanță în acest timp este: ‘Cine este de partea Domnului? Cine se va uni cu îngerul pentru a da mesajul adevărului lumii? Cine va primi lumina care va umple întregul pământ cu slava ei?’ Cei care urmează cu bucurie lumina pe care o au, vor primi și mai multă. Lumina crescândă va străluci asupra sufletelor care caută harul alinător și liniștitor al lui Hristos, și cei care iubesc lumina vor fi scăpați de înșelăciunile Satanei. El se va strădui, cu o deosebită energie, să realizeze prin puterea lui făcătoare de minuni, semne și minuni care vor părea că eclipsează lucrarea pe care Dumnezeu o va face pe pământ. Și toți vor fi înșelați, cu excepția celor ale căror nume sunt scrise în cartea vieții Mielului. Noi avem acum nevoie de lumină la fiecare pas, ca nu cumva să fim înșelați de înșelăciunile celui rău.” — (The Review and Herald, 5 noiembrie, 1889.) GA 226.1