Gânduri despre cartea Apocalipsei

Laodicea

Primirea soliei către Laodicea va avea ca rezultat o nouă Cinzecime. GA 20.1

“Într-o zi la amiază, scriam despre lucrarea ce s-ar fi putut face la ultima Conferință Generală, dacă oamenii din locurile de răspundere ar fi urmat voia și calea lui Dumnezeu. Cei ce au avut o mare lumină, n-au umblat în lumină. Adunarea s-a încheiat și spărtura nu a fost reparată. Oamenii nu s-au smerit înaintea Domnului, așa cum ar fi trebuit s-o facă, și Spiritul Sfânt nu a fost revărsat.” GA 20.2

“Am scris până când mi-am pierdut cunoștința, și mi se părea că asist la o scenă în Battle Creek.” GA 20.3

“Eram adunați în auditoriul tabernacolului. S-a înălțat o rugăciune, s-a cântat un imn și din nou s-a înălțat o rugăciune. Se adresa lui Dumnezeu cea mai serioasă implorare. Adunarea era marcată de prezența Duhului Sfânt. Lucrarea devenea tot mai serioasă, și unii din cei prezenți plângeau în hohote.” GA 20.4

“Cineva s-a ridicat din locul unde stătea îngenuncheat și a mărturisit că în trecut el nu era în bună înțelegere cu anumite persoane și că nu a simțit iubire pentru ele, dar că acum se vede în adevărata lumină. Cu multă solemnitate el repetă solia către Laodicea: ‘Pentru că spui, sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic’. În îngâmfarea mea mă simțeam chiar așa, a zis el. ‘Și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol’. Acum văd că aceasta este adevărata mea stare. Ochii mei s-au deschis. Spiritul meu fusese nedrept, m-am crezut neprihănit, dar acum, inima mea e zdrobită și eu simt nevoia după sfatul Celui ce m-a cercetat până în adâncul meu. Oh, cât de îndurătoare și pline de milă sunt cuvintele acestea: ‘Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi pentru ca să-ți ungi ochii și să vezi.’” Apocalipsa 3, 17.18. GA 20.5

“Cel ce vorbea s-a întors către cei care se rugaseră, și a spus: ‘Noi avem ceva de făcut. Trebuie să ne mărturisim păcatele, și să ne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu’. El a făcut mărturisiri din toată inima și apoi s-a îndreptat către anumiți frați, și fiecăruia i-a întins mâna cerându-i iertare. Cei cărora le vorbea se ridicau în picioare, mărturisind și cerând iertare, și cădeau unul pe umărul celuilalt plângând. Spiritul mărturisirii s-a întins peste întreaga adunare. Era un moment al Cincizecimii. Ei cântau și lăudau pe Dumnezeu și până noaptea târziu, aproape până dimineața, s-a continuat această lucrare. GA 21.1

Cu o distincție clară, erau repetate adesea următoarele cuvinte: ‘Eu mustru și pedepsesc pe cei pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te. Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.’ Apocalipsa 3,19.20. Niciunul nu părea prea mândru pentru a face mărturisiri cu o inimă zdrobită, iar cei ce conduceau această lucrare erau cei cu influență, dar care nu avuseseră înainte curajul să-și mărturisească păcatele. GA 21.2

Era așa o bucurie cum niciodată înainte nu fusese simțită în tabernacol. Apoi m-am trezit din starea mea de inconștiență, și pentru un timp nu mi-am dat seama unde mă aflam. Aveam încă în mână creionul. Mi-au fost spuse cuvintele: ‘Aceasta ar fi putut să aibă loc. Toate acestea le aștepta Domnul din partea poporului Său. Tot cerul a așteptat să-și reverse îndurarea’. M-am întrebat: unde am fi ajuns dacă la ultima Conferință Generală s-ar fi făcut această lucrare? Și a venit asupra mea o groaznică dezamăgire când mi-am dat seama că ceea ce am văzut nu avusese loc în realitate.” — (Testimonies for the Church 8:104-106.) GA 21.3

Solia Martorului Credincios este adusă mai aproape de noi prin mărturiile Spiritului Profetic. GA 21.4

“În ultima mea viziune mi s-a arătat că nici chiar această solie a Martorului Credincios nu și-a împlinit scopul ei rânduit de Dumnezeu. Poporul doarme încă în păcatele lui. Credincioșii continuă să declare că sunt bogați și nu au nevoie de nimic. Mulți întreabă: Pentru ce sunt date toate aceste mustrări? Pentru ce ne acuză mereu Mărturiile de apostazie și de păcate grave? Noi iubim adevărul; noi prosperăm; noi nu avem nevoie de aceste mărturii de mustrare și avertizare. Lăsați însă ca acești murmurători să-și vadă propriile lor inimi și să compare viața lor cu învățăturile practice ale Bibliei, să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu și harul Lui să lumineze întunericul lor spiritual și atunci solzii vor cădea de pe ochii lor și vor înțelege adevărata lor sărăcie și nenorocire spirituală. Vor simți necesitatea de a cumpăra aurul, care reprezintă credința și dragostea; veșmintele albe care reprezintă un caracter nepătat, curățit prin sângele scumpului Mântuitor; și alifia pentru ochi care este harul lui Dumnezeu, ce va da un discernământ spiritual clar, pentru a descoperi păcatul. Aceste daruri sunt mult mai prețioase decât aurul din Ofir. GA 21.5

Mi s-a arătat că principala cauză pentru care poporul lui Dumnezeu se află acum în această stare de orbire spirituală este pentru că ei nu vor să primească mustrarea. Mulți au disprețuit avertismentele și mustrările ce le-au fost date. Martorul Credincios condamnă starea de încropire a poporului lui Dumnezeu, care oferă Satanei o mare putere în acest timp de așteptare și veghere”. — (Testimonies for the Church 3:254-255.) GA 22.1