Divina vindecare

Lucrarea în cămin

“Nu există un câmp misionar mai important decât acela încredințat taților și mamelor.”

“Să-i înveți cu stăruință pe copiii tăi” poruncile Domnului. Refacerea și înălțarea oamenilor încep în cămin. Lucrarea părinților este temelia tuturor celorlalte. Societatea este compusă din familii, și ea este ceea ce o fac să fie capii familiilor. Din inimă “ies izvoarele vieții” (Proverbe 4, 23); iar inima comunității, a bisericii și a națiunii este familia. Bunăstarea societății, succesul bisericii, prosperitatea națiunii depind de influențele căminului. DV 349.1

Importanța și ocaziile vieții de cămin sunt ilustrate în viața lui Isus. El, care a venit din cer să ne fie exemplu și învățător, a petrecut treizeci de ani ca membru al familiei din Nazaret. În legătură cu acești ani, raportul biblic este foarte sumar. Nici o minune nemaivăzută nu a atras atenția mulțimii. Oamenii nu-l urmau în număr mare și nici nu ascultau cuvintele Sale. Și totuși, în acești ani, El Își împlinea misiunea divină. El a trăit ca unul dintre noi, participând la viața familială, fiind supus disciplinei ei, îndeplinindu-și sarcinile și purtând poverile ei. La adăpostul grijii unui cămin umil, participând la tot ce este partea noastră în viață, El “creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și față de oameni”. (Luca 2, 52.) DV 349.2

În toți acești ani de viață retrasă, existența Sa a curs în râuri de compasiune și ajutorare. Altruismul, răbdarea Sa neostoită, curajul și credincioșia Sa, împotrivirea înaintea ispitei, pacea necurmată și voioșia Sa liniștită erau o inspirație continuă. El a adus o atmosferă curată, delicată, în cămin, iar viața Sa era asemenea aluatului, lucrând printre membrii societății. Nimeni nu a spus că făcuse vreun miracol; cu toate acestea, puterea — aceea a iubirii vindecătoare, dătătoare de viață — curgea dinspre El către cei ispitiți, bolnavi și deznădăjduiți. Într-un mod discret, încă din copilăria Sa, El a slujit altora și, din această pricină, când și-a început lucrarea publică, mulți L-au ascultat cu bucurie. DV 350.1

Primii ani din viața Mântuitorului sunt mai mult decât un exemplu pentru tineret. Ei constituie o lecție și ar trebui să fie o încurajare pentru fiecare părinte. Cercul familial și îndatoririle față de cei din vecinătate constituie primul câmp de concentrare a eforturilor acelora care doresc să lucreze pentru ridicarea semenilor lor. Nu există un câmp misionar mai important în care să fie nevoie de efort ca acela încredințat întemeietorilor și păzitorilor căminelor. În nici o lucrare încredințată ființelor omenești nu sunt implicate rezultate mai mari sau cu consecințe mai importante decât în cazul lucrării taților și mamelor. DV 350.2

Viitorul societății trebuie să fie hotărât de tineretul și copiii de astăzi, iar ceea ce vor fi acești tineri și acești copii depinde de cămin. Lipsei pregătirii corecte din cămin i se poate atribui cea mai mare parte a bolilor, mizeriei și crimelor cu care este blestemată omenirea. Dacă viața de cămin ar fi curată și deschisă, dacă copiii care au ieșit de sub grija ei ar fi pregătiți să înfrunte răspunderile și primejdiile vieții, ce schimbare s-ar vedea în lume! DV 351.1

Se fac eforturi mari, se cheltuiesc bani, timp și muncă aproape fără limită în cadrul programelor și instituțiilor pentru readaptarea victimelor obiceiurilor rele. Și chiar aceste eforturi sunt nepotrivite pentru întâmpinarea acestei mari nevoi. Cu toate acestea, cât de redus este rezultatul! Cât de puțini sunt cei recuperați sută la sută! DV 351.2

Mulțimi de oameni tânjesc după o viață mai bună, însă le lipsește curajul și hotărârea de a se rupe de puterea obiceiului. Ei se trag înapoi dinaintea efortului, luptei și sacrificiului cerut, iar viețile lor sunt distruse și ruinate. Astfel, chiar și oameni cu minți dintre cele mai strălucite, oameni cu aspirații înalte și puteri nobile, oameni altminteri potriviți din fire și prin educație să ocupe poziții de încredere și răspundere, sunt degradați și pierduți pentru viața aceasta și pentru viața care va veni. DV 351.3

Pentru aceia care își reformează viețile, cât de amară este lupta de a-și recâștiga bărbăția! Și în tot restul vieții, într-o constituție ruinată, o voință șovăielnică, un intelect redus și o putere slăbită a sufletului, mulți culeg recolta răului pe care l-au semănat. Cu cât mai mult s-ar putea realiza dacă s-ar trata răul de la început! DV 351.4

Această lucrare le revine într-o mare măsură părinților. În eforturile depuse în scopul de a stăvili înaintarea alcoolismului și a altor rele care rod ca un cancer în corpul social, dacă s-ar da mai multă atenție instruirii părinților în ce privește modul în care să formeze obiceiurile și caracterul copiilor lor, binele care ar rezulta ar fi însutit. Ei pot face dintr-un obicei, care este o forță atât de îngrozitoare pentru rău, o forță pentru bine. Ei au de-a face cu râul chiar de acolo de unde izvorăște și depinde de ei ca acesta să curgă în matca potrivită. DV 352.1

Părinții pot pune pentru copiii lor temelia pentru o viață sănătoasă, fericită. Ei îi pot trimite din căminele lor cu rezistența morală cu care să se poată împotrivi ispitei și cu tărie și curaj pentru a lupta cu succes cu problemele vieții. Ei le pot inspira scopul și pot dezvolta în ei puterea de a face ca viețile lor să fie spre onoarea lui Dumnezeu și spre binecuvântarea lumii. Pot face cărări drepte pentru picioarele lor, fie vreme bună, fie vreme rea, către lucrurile slăvite de sus. DV 352.2

Misiunea căminului se întinde mai departe de membrii lui. Căminul creștin trebuie să constituie o pildă spre învățătură, care să ilustreze perfecțiunea strălucită a adevăratelor principii ale vieții. O asemenea ilustrație va fi o putere pentru bine în lume. Influența unui adevărat cămin asupra inimilor și vieților omenești este mai puternică decât orice predică. Când tineretul se desprinde dintr-un astfel de cămin, lecțiile pe care le-au învățat sunt împărtășite și altora. Principii de viață cu mult mai nobile sunt introduse și în alte familii, iar în comunitate lucrează o influență înălțătoare. DV 352.3

Sunt mulți cei pentru care am putea face în așa fel, încât căminele noastre să fie o binecuvântare. Momentele noastre de destindere socială¹ nu ar trebui să fie guvernate de prescripțiile de obicei lumesc, ci de Duhul lui Hristos și de învățătura din Cuvântul Său. Israeliții îi includeau în toate sărbătorile lor pe cei săraci, pe străin și pe levit, care era atât ajutorul preotului în Sanctuar, cât și învățător și misionar religios. Aceștia erau priviți ca oaspeți ai poporului, cărora să le ofere ospitalitatea în toate ocaziile de bucurie socială (Idem) și religioasă și care să fie îngrijiți cu tandrețe în caz de boală sau de nevoie. Asemenea persoane ar trebui să fie binevenite în căminele noastre. Cât de mult ar însemna o asemenea ospitalitate pentru infirmiera misionară sau pentru învățător, pentru mama muncitoare împovărată de griji sau pentru cei slabi și în vârstă, deseori lipsiți de cămin și luptându-se cu sărăcia și multe descurajări. DV 352.4

“Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați”, spune Hristos, “ca nu cumva să te cheme și ei, la rândul lor, pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți.” (Luca 14, 12-14.) DV 353.1

Aceștia sunt oaspeți a căror primire nu te va împovăra mult. Nu vei fi nevoit să pregătești un “tratament” sofisticat sau costisitor pentru ei. Nu va trebui să faci nici un efort pentru “a ieși bine”. Căldura unei întâmpinări pline de amabilitate, un loc în fața căminului tău, un scaun la masa ta, privilegiul părtășiei la binecuvântarea orei de rugăciune ar fi pentru mulți dintre aceștia ca o sclipire venită din ceruri. DV 354.1

Afecțiunea noastră trebuie să depășească granițele eului și ale cercului reprezentat de zidurile căminului. Există ocazii prețioase pentru aceia care vor dori să facă din căminele lor o binecuvântare pentru alții. Influența socială este o putere minunată. O putem folosi, dacă dorim, ca un mijloc de a-i ajuta pe cei din jurul nostru. DV 354.2

Căminele noastre ar trebui să fie un loc de refugiu pentru tineretul asaltat de ispite. Sunt mulți aceia care stau la răscruce de drumuri. Fiecare influență, fiecare impresie duce la luarea hotărârii care va modela atât destinul acestei vieți, cât și pe cel viitor. Răul îi curtează. Lucrurile la care recurge acesta sunt făcute strălucitoare și atrăgătoare. Ele îmbie pe fiecare oaspete. Pretutindeni în jurul nostru sunt tineri care nu au un cămin și mulți ale căror cămine nu au nici o putere de ridicare și ajutorare, iar tinerii alunecă înspre rău. Ei se prăbușesc în ruină chiar la umbra propriilor noastre uși. DV 354.3

Acești tineri au nevoie de o mână care să le fie întinsă cu simpatie. Cuvinte pline de bunătate, rostite cu simplitate, și mici atenții, acordate cu aceeași simplitate, vor risipi norii ispitei care se adună deasupra sufletului. Adevărata expresie a simpatiei de sorginte cerească are puterea de a deschide ușa inimilor care au nevoie de mirosul plăcut al cuvintelor creștinești și de atingerea simplă și delicată a spiritului iubirii lui Hristos. Dacă doriți să arătați interes pentru tineri, invitați-i în căminele voastre și înconjurați-i cu influențe înviorătoare, care le vor fi de ajutor, și vor fi mulți care își vor întoarce cu bucurie pașii către cărarea care duce sus. DV 354.4