Divina vindecare

Lucrarea vânzătorului de băuturi alcoolice

Acest text din Scriptură descrie lucrarea celor care produc și vând băuturi îmbătătoare. Afacerea lor înseamnă jaf. Pentru banii pe care îi primesc, ei nu oferă nimic de pe urma căruia se poate câștiga ceva. Fiecare dolar pe care îl adaugă la câștigul lor a adus un blestem asupra celui care l-a cheltuit. DV 337.2

Dumnezeu și-a revărsat cu mână liberă binecuvântările asupra oamenilor. Dacă darurile Sale ar fi folosite cu înțelepciune, cât de puțin ar cunoaște lumea sărăcia și nenorocirea! Ticăloșia oamenilor face ca binecuvântările Sale să se preschimbe într-un blestem. Prin foamea de câștig și pofta pătimașă, cerealele și fructele, ce au fost date pentru alimentația noastră, sunt schimbate în otrăvuri care aduc nenorocire și ruină. DV 337.3

În fiecare an sunt consumate milioane și milioane de galoane¹ de băuturi amețitoare. Milioane și milioane de dolari sunt cheltuiți pentru a cumpăra nenorocire, sărăcie, boală, degradare, lascivitate, crimă și moarte. De dragul câștigului, vânzătorul de băutură oferă victimelor sale ceea ce corupe și distruge mintea și trupul. El aduce sărăcia și nenorocirea asupra familiei bețivului. DV 338.1

Când victima lui este moartă, stoarcerea de bani nu încetează. El o jefuiește pe văduvă și îi face pe copii să cerșească. Nu ezită să lipsească familia nevoiașă chiar de cele trebuincioase traiului, pentru a achita creditul pentru băutură acordat soțului și tatălui. Plânsul copiilor care suferă și lacrimile mamei chinuite nu reușesc decât să-l enerveze. Și ce-l privește pe el dacă acești bieți suferinzi sunt lihniți de foame? Ce-l privește pe el dacă și ei sunt aduși la ruină și degradare? El se îmbogățește de pe urma venitului mizer al celor pe care îi duce la pierzare. DV 338.2

Casele de prostituție, bârlogurile viciului, tribunalele, închisorile, azilurile pentru săraci, azilurile de nebuni, spitalele, toate sunt pline într-o mare măsură din cauza lucrării vânzătorului de alcool. Asemenea Babilonului misterios al Apocalipsei, el face comerț cu “sclavi și cu sufletele oamenilor”. În spatele vânzătorului de alcool stă puternicul nimicitor al sufletelor și este folosită fiecare viclenie pe care o poate născoci pământul sau iadul pentru a atrage ființele omenești sub puterea sa. Capcanele sale sunt așezate la oraș și la țară, în trenuri, pe marile vapoare, acolo unde se încheie afaceri, în budoarele plăcerii, în dispensarul medical și chiar în biserică, pe masa Sfintei Cine. Nimic nu rămâne nefăcut pentru a stârni și nutri dorința după băuturi amețitoare. Aproape la fiecare colț se înalță o cârciumă, cu luminile ei strălucitoare, cu urarea de bun venit și voioșia ei, invitându-l pe muncitor, pe cel trândav și bogat și pe tinerii încrezători. DV 338.3

La bufetele particulare și în stațiuni de odihnă mondene, doamnele sunt servite cu băuturi la modă, care poartă vreun nume atrăgător — de fapt, băuturi amețitoare. Pentru cei bolnavi și epuizați, există mult trâmbițatele “bitters”², constând în cea mai mare măsură din alcool. DV 338.4

Pentru a naște pofta pentru alcool la copiii mici, el este introdus în produsele de cofetărie. Aceste produse sunt vândute în magazine. Iar prin darul care constă în aceste bomboane, vânzătorul de băutură îi ademenește pe copii în elementul său. DV 339.1

Zi după zi, lună după lună, an după an, lucrarea aceasta continuă. Tații, soții și frații, sprijinul, nădejdea și mândria națiunii, intră cu consecvență în bârlogul de hoți al comerciantului de băuturi spirtoase, pentru ca mai apoi să fie trimiși înapoi, nenorociți și ruinați. DV 339.2

Și mai teribil încă, blestemul lovește chiar în inima căminului. Tot mai multe femei își formează obiceiul de a bea alcool. În multe gospodării, copiii mici, chiar și cei aflați în nevinovăția și neajutorarea prunciei, sunt în primejdie în fiecare zi din pricina neglijenței, brutalității și ticăloșiei mamelor bețive. Fii și fiice cresc în umbra acestui teribil rău. Ce perspectivă să fie pentru viitorul lor, dacă nu aceea de a se scufunda și mai mult decât părinții lor? DV 339.3

Din țările așa-numite creștine, blestemul este purtat în teritoriile idolatre. Bieții sălbatici neștiutori sunt învățați să folosească alcoolul. Chiar și printre păgâni, oameni inteligenți îl recunosc ca fiind o otravă mortală și protestează împotriva lui; însă, în zadar au căutat ei să-și protejeze țările de ravagiile produse de acesta. Tutunul, băutura și opiul sunt aduse cu forța de popoarele civilizate în națiunile păgâne. Patimile nestăpânite ale sălbaticilor, stimulate de băutură, îi târăsc într-o degradare nemaicunoscută până atunci, iar a trimite misionari către aceste ținuturi devine o acțiune aproape lipsită de orice speranță. DV 339.4

Prin contactul pe care l-au stabilit cu popoare care ar fi trebuit să li-L prezinte pe Dumnezeu, păgânii sunt conduși să fie stăpâniți de vicii care se dovedesc a fi spre distrugerea unor triburi și rase întregi. Iar în locurile întunecate ale pământului, oamenii din națiunile civilizate sunt urâți din această pricină. DV 339.5