Divina vindecare
Extreme în dietă
“Cumpătarea voastră să fie cunoscută de toți oamenii.”
Nu toți cei care mărturisesc credința în reforma alimentară sunt cu adevărat reformatori. Pentru multe persoane, reforma constă numai în renunțarea la anumite alimente nehrănitoare. Ei nu înțeleg clar principiile sănătății, iar mesele lor, încă pline de delicatese1 rafinate dăunătoare, sunt departe de a fi un exemplu de cumpătare și înfrânare creștină. DV 318.1
Alții, în dorința lor de a da un exemplu bun, merg în extrema cealaltă. Unii nu pot să obțină cele mai de dorit alimente și, în loc să folosească acele lucruri care ar suplini cel mai bine lipsa acestora, adoptă o dietă sărăcăcioasă. Hrana lor nu furnizează elementele necesare pentru generarea unui sânge bun. Sănătatea lor suferă, eficiența lor este redusă și exemplul pe care-l reprezintă vorbește mai degrabă împotriva reformei în alimentație decât în favoarea ei. DV 318.2
Alții cred că, de vreme ce sănătatea reclamă o dietă simplă, nu trebuie să-și facă prea multe griji în privința selectării sau pregătirii alimentelor. Unii se mărginesc la o dietă foarte săracă, neavând o varietate suficient de mare pentru a acoperi nevoile organismului, și suferă în consecință. DV 318.3
Aceia care nu au decât o înțelegere parțială a principiilor reformei sunt adesea cei mai rigizi, nu numai în împlinirea punctelor lor de vedere în ce-i privește, dar și în impunerea lor asupra familiilor și vecinilor lor. Efectul reformelor lor eronate, după cum se reflectă în propria lor sănătate precară, și eforturile lor de a-și impune punctele de vedere creează în mintea multora o idee falsă despre reforma alimentară și îi determină să o respingă în întregime. DV 318.4
Cei care înțeleg legile sănătății și care sunt călăuziți de principii vor refuza extremele, atât cea a îngăduinței, cât și cea a restricției. Dieta pe care o aleg nu este pentru simpla îngăduință a apetitului, ci pentru fortificarea trupului. Ei caută să păstreze toate puterile în cea mai bună condiție, pentru cel mai înalt serviciu, față de Dumnezeu și față de om. Apetitul se află sub controlul rațiunii și al conștiinței, iar ei sunt răsplătiți cu sănătatea trupului și a minții. Pentru că ei nu-și impun cu agresivitate părerile, exemplul lor este o mărturie în favoarea principiilor corecte. Aceste persoane au o largă influență în bine. DV 319.1
Există mult bun simț în reforma alimentară. Subiectul ar trebui să fie studiat în amănunțime și profunzime și nimeni nu ar trebui să-i critice pe alții pentru că practica lor nu este în toate lucrurile în armonie cu a lui. Este imposibil să faci ca o regulă invariabilă să regleze obiceiurile fiecăruia și nimeni nu ar trebui să se considere ca fiind un criteriu pentru toți ceilalți. Nu toți pot mânca din toate lucrurile. Alimentele gustoase și hrănitoare pentru o persoană pot fi lipsite de gust și chiar dăunătoare pentru o alta. Unele persoane nu pot folosi laptele, în timp ce altora le prinde bine. Unele persoane nu pot digera mazărea sau fasolea; altele le găsesc hrănitoare. Pentru unii, preparatele din cereale integrale sunt o hrană bună, în timp ce alții nu le pot folosi. DV 319.2
Aceia care locuiesc în țări noi sau în districte lovite de sărăcie, unde fructele și nucile sunt o raritate, nu ar trebui să fie îndemnați să excludă laptele și ouăle din dieta lor. Este adevărat că persoanele corpolente, în care pasiunile animalice sunt puternice, trebuie să evite folosirea alimentelor ațâțătoare. Mai ales în familiile cu copii în care s-au întărit înclinațiile spre voluptate, ouăle nu ar trebui folosite. Însă în cazul persoanelor ale căror organe generatoare de sânge sunt slabe — mai cu seamă dacă nu pot fi obținute alte alimente care să furnizeze elementele necesare — laptele și ouăle nu ar trebui date cu totul la o parte. Cu toate acestea, trebuie să avem grijă mare să obținem lapte de la vaci sănătoase și ouă de la păsări sănătoase, care sunt bine hrănite și îngrijite; iar ouăle ar trebui gătite în așa fel, încât să fie cât mai ușor digerate. DV 320.1
“Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce și să bea, și să-și înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.” (Eclesiastul 2, 24.)
Reforma în alimentație ar trebui să fie progresivă. Pe măsură ce bolile animalelor se înmulțesc tot mai mult, folosirea laptelui și ouălor va deveni din ce în ce mai nesigură. Ar trebui făcut un efort pentru înlocuirea lor cu alte lucruri sănătoase și necostisitoare. Oamenii de pretutindeni ar trebui să fie învățați cum să gătească fără lapte și ouă — pe cât este posibil — și totuși mâncarea lor să fie hrănitoare și gustoasă. DV 320.2
Obiceiul de a mânca numai două mese pe zi este în general binefăcător pentru sănătate; totuși, în unele situații, persoanele pot avea nevoie de o a treia masă. Aceasta ar trebui, când este totuși servită, să fie foarte ușoară și să constea în alimente dintre cele mai ușor de digerat. “Crackers” — biscuiții englezești — sau “zwieback”2 și fructe sau cafeaua din (anumite) cereale sunt alimentele cele mai potrivite pentru masa de seară. DV 321.1
Unii sunt continuu neliniștiți ca nu cumva hrana lor, oricât de simplă și sănătoasă ar fi, să le facă rău. Dați-mi voie să le spun acestora: Să nu vă mai gândiți că hrana pe care o consumați vă face rău; nu vă mai gândiți deloc la acest lucru. Mâncați după cum judecați că este cel mai bine; și, după ce ați rugat pe Domnul să binecuvânteze hrana pentru întărirea corpului vostru, să credeți că El aude rugăciunea și fiți liniștiți. DV 321.2
“Ferice de tine țară, al cărei împărat este de neam mare, și ai cărei voivozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție!” (Eclesiastul 10, 17.)
Pentru că principiul ne cere să lăsăm deoparte acele lucruri care irită stomacul și slăbesc sănătatea, ar trebui să ne amintim că o dietă săracă produce un sânge sărac. Cazuri de boală dintre cele mai dificile de tratat rezultă tocmai din această cauză. Organismul nu este hrănit bine, rezultatul fiind dispepsia și debilitatea generală. Cei care au o asemenea alimentație nu sunt întotdeauna siliți să recurgă la ea din pricina sărăciei, dar ei o aleg din ignoranță sau neglijență sau pentru a-și împlini ideile greșite pe care le au despre reformă. DV 321.3
Dumnezeu nu este onorat când corpul este neglijat sau suprasolicitat, fiind făcut astfel incapabil să-I slujească. Una dintre primele datorii ale capului familiei este aceea de a îngriji de corpul său, furnizându-i hrană gustoasă și întăritoare. Este cu mult mai bine să avem mai puține haine și mobilier scump decât să limităm produsele alimentare. DV 322.1
Unii capi de familie sărăcesc masa celor din casă pentru a furniza o masă scumpă oaspeților. Acest lucru este neînțelept. Ar trebui să existe mai multă simplitate în tratarea oaspeților. Nevoile familiei să se bucure în primul rând de atenție. DV 322.2
Economia neînțeleaptă și obiceiurile artificiale împiedică adesea manifestarea ospitalității când este nevoie și ar fi o binecuvântare. Cantitatea obișnuită de hrană pentru mesele noastre ar trebui să fie calculată, astfel încât oaspetele neașteptat să fie primit bine, fără ca gospodina să fie împovărată prin pregătiri suplimentare. DV 322.3
Toți ar trebui să învețe ce să mănânce și cum să gătească ceea ce mănâncă. Și bărbații, și femeile trebuie să înțeleagă pregătirea simplă și sănătoasă a alimentelor. Treburile îi cheamă adesea acolo unde nu pot obține o hrană nutritivă; atunci, dacă ei au cunoștință despre gătit, o pot folosi pentru un scop bun. DV 323.1
Evaluează cu grijă dieta ta. Studiază de la cauză la efect. Cultivă stăpânirea de sine.Ține pofta sub controlul rațiunii. Nu împovăra niciodată stomacul prin supraalimentare, dar să nu te lipsești de hrana nutritivă și gustoasă necesară pentru o bună sănătate. DV 323.2
Ideile înguste ale unor așa-ziși reformatori ai sănătății au constituit un mare prejudiciu adus cauzei igienei. Igieniștii3 ar trebui să-și amintească faptul că reforma în alimentație va fi apreciată în mare măsură după ceea ce pun pe mesele lor; și, în loc să acționeze într-un fel în care să o discrediteze, ar trebui să-i dezvăluie principiile în acest fel, practic, încât să o recomande minților nepărtinitoare. Există o categorie numeroasă de persoane care se vor împotrivi oricărei mișcări reformatoare, oricât de rațională ar fi, dacă aceasta pune restricție asupra poftei. Ei se conduc după gust mai degrabă decât după legile sănătății. După această categorie de oameni, toți cei ce părăsesc drumul bătătorit al acelui “așa se obișnuiește” și susțin reforma vor trece drept radicali, indiferent cât de consecvenți sunt. Pentru ca aceste persoane să nu aibă nici un temei pentru critică, igieniștii nu ar trebui să caute să vadă cât de mult se pot deosebi de ceilalți, ci ar trebui să se apropie cât mai mult posibil de ei, fără a sacrifica principiul. DV 323.3
Când cei care susțin reforma igienei4 ajung la extreme, nu-i de mirare că mulți care privesc la aceste persoane ca fiind reprezentanții principiilor sănătății resping în întregime reforma. Aceste extreme fac de multe ori mai mult rău într-un timp scurt decât poate fi remediat într-o viață de viețuire corectă, consecventă. DV 324.1
“Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji.” (1 Corinteni 9, 25.)
Reforma igienei este bazată pe principii largi, este plină de consecințe și nu ar trebui s-o facem să fie puțin importantă prin vederi și practici înguste. Dar nimeni nu ar trebui să permită ca împotrivirea sau ridiculizarea sau ca dorința de a face pe plac altora sau a-i influența să-l întoarcă de la principiile adevărate sau să-l facă să le privească într-un mod ușuratic. Cei care se conduc după principiu vor sta neclintiți și hotărâți pentru ceea ce este drept; cu toate acestea, în orice companie s-ar afla, ei vor manifesta un spirit generos, ca al lui Hristos, și o adevărată cumpătare. DV 324.2