Divina vindecare

În camera celui bolnav

“Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei,
Mie Mi le-ați făcut.”
(Matei 25, 40.)

Cei care îi îngrijesc pe cei bolnavi ar trebui să înțeleagă importanța acordării unei atenții serioase legilor sănătății. Nicăieri nu este ascultarea de aceste legi mai importantă ca în camera unui bolnav. Nicăieri nu depind atât de multe de credincioșia în lucrurile mărunte din partea celor care au grijă de cei bolnavi. În cazurile de boală gravă, o mică neglijență, o ușoară neatenție față de nevoile speciale ale pacientului și de pericolele la care este expus, manifestarea fricii, surescitării sau nervozității sau chiar a unei lipse de simpatie pot dezechilibra cumpăna dintre viață și moarte și pot coborî în mormânt un pacient care altfel ar fi putut fi salvat. DV 219.1

Eficiența infirmierei depinde într-o mare măsură de vigoarea ei fizică. Cu cât sănătatea îi este mai bună, cu atât va fi mai capabilă să îndure stresul produs de îngrijirea celor bolnavi și cu atât mai mult succes va avea în împlinirea datoriilor ei. Cei care-i îngrijesc pe cei bolnavi ar trebui să acorde o atenție deosebită dietei, curățeniei, aerului curat și exercițiului fizic. O asemenea grijă din partea familiei îi va ajuta pe membrii acesteia să suporte și poverile suplimentare care vin asupra lor și îi va ajuta să nu contracteze ei înșiși vreo boală. DV 219.2

Când boala este serioasă, necesitând zi și noapte asistența unei infirmiere, lucrul ar trebui împărțit între cel puțin două infirmiere eficiente, pentru ca fiecare dintre ele să poată avea ocazia să se odihnească și să facă exercițiu fizic în aer liber. Acest lucru este important îndeosebi în cazurile în care este dificil să se asigure din belșug aer curat în camera bolnavului. Din cauza necunoașterii importanței aerului curat, aerarea este uneori interzisă, iar viața pacientului și a îngrijitoarei sunt adesea puse în pericol. DV 220.1

“Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.” (Isaia 40, 31.)

Dacă sunt respectate precauțiile potrivite, bolile necontagioase n-ar trebui să fie luate și de alții. Obiceiurile să fie corecte, iar prin curățenie și aerare corespunzătoare, să feriți camera bolnavului de elemente toxice. În astfel de condiții, cei bolnavi au mult mai multe șanse să se însănătoșească și, în cele mai multe cazuri, nici cei ce dau îngrijire, nici membrii familiei nu vor lua boala. DV 220.2