Divina vindecare

Văduvele și orfanii

Văduva și orfanul sunt obiectivul grijii deosebite a Domnului. DV 202.1

“El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor,
El, Dumnezeu, care locuiește în locașul Lui cel sfânt.” (Psalmii 68, 5.) DV 202.2

“Căci Făcătorul tău este bărbatul tău:
Domnul este Numele Lui,
Și Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel.
El Se numește Dumnezeul întregului pământ.” (Isaia 54, 5.) DV 202.3

“Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ține în viață;
și văduvele tale să se încreadă în Mine.” (Ieremia 49, 11.) DV 202.4

Mulți părinți, când au fost chemați să se despartă de cei dragi, au murit mângâiați de credința în făgăduința că Dumnezeu va avea grijă de ei. Domnul Se îngrijește de văduvă și de orfan nu printr-un miracol, trimițând mană din cer, nici trimițând corbi care să le aducă hrană; ci printr-un miracol asupra inimilor omenești, izgonind de acolo egoismul și deschizând izvoarele iubirii creștine. El îi încredințează urmașilor Săi pe cei năpăstuiți și sărmani ca un bun prețios. Ei pot pretinde cu cea mai mare îndreptățire compasiunea noastră. DV 202.5

În căminele în care există comoditățile necesare vieții, în sacii și hambarele umplute cu roadele unor recolte bogate, în depozitele înțesate cu produse ieșite de sub războaiele de țesut și în subsolurile ascunse încărcate cu aur și argint, Dumnezeu a păstrat mijloace de susținere a acestor nevoiași. El ne cheamă să fim canale ale bogăției Sale. DV 202.6

Tămăduiește pe cei cu inima zdrobită, și le leagă rănile. (Psalmii 147, 3.)

Multe mame rămase văduve, cu copii orfani, luptă cu vitejie pentru a-și duce îndoita povară, trudindu-se adesea cu mult peste puterile lor pentru a-i putea păstra pe micuții lor cu ele și pentru a le asigura cele necesare traiului. Ce puțin timp au ele pentru pregătirea și educația lor, ce ocazii sărace pentru a-i înconjura de influențe care să le lumineze viețile! Ele au nevoie de încurajare, simpatie și ajutor material. DV 203.1

Dumnezeu ne cheamă să umplem, pe cât ne stă în putință, golul făcut de absența purtării de grijă a unui tată. În loc să stăm deoparte, rezervați, plângându-ne de greșelile lor și de necazul pe care-l pot provoca, ajutați-le în orice mod este cu putință. Căutați să o ajutați pe mama epuizată de atâtea griji. Ușurați-i poverile. DV 203.2

Apoi există o mulțime de copii care au fost complet lipsiți de călăuzirea părinților și de influența pătrunzătoare a unui cămin creștin. Creștinii să-și deschidă inimile și căminele înaintea acestora lipsiți de ajutor. Lucrarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu, ca datorie a fiecăruia în parte, n-ar trebui să fie lăsată în seama vreunei instituții de binefacere sau în voia sorții, la mila lumii. În cazul în care copiii nu au rude care să poată avea grijă de ei, membrii bisericii să le găsească un cămin. Cel care ne-a întocmit a rânduit să fim uniți în familii, iar firea copilului se va dezvolta cel mai bine în atmosfera plină de iubire a căminului creștin. DV 203.3

Mulți care nu au copii ar putea face o lucrare bună, îngrijind de copiii altora. În loc să dea atenție unor animale preferate, risipindu-și afecțiunea asupra unor necuvântătoare, ar trebui să dea atenție copilașilor, ale căror caractere le pot modela după chipul divin. Investiți iubirea voastră în membrii familiei umane lipsiți de cămin. Vedeți câți astfel de copii puteți crește în cunoașterea și teama de Domnul. Mulți ar fi ei înșiși binecuvântați în acest mod. DV 203.4