Rugăciunea

Ana

Exemplul Anei este o încurajare pentru fiecare mamă — De la Silo, Ana s-a întors liniștită acasă, la Rama, și l-a lăsat pe copilul Samuel pentru a fi educat în vederea slujbei în casa Domnului, sub conducerea marelui preot. Ea îl învățase pe copil, încă de la primele licăriri ale minții, să-L iubească și să-L onoreze pe Dumnezeu și să se socotească proprietatea Domnului. Prin toate cele cunoscute din jurul lui, ea căutase să-i înalțe gândurile spre Creator. Când a fost despărțită de copil, iubirea ei nu a încetat. În fiecare zi, el era obiectul rugăciunilor ei. În fiecare an, îi lucra cu mâna ei o hăinuță și când, împreună cu soțul ei, urca la Silo ca să se roage, îi dădea copilului această amintire a iubirii ei. Fiecare fir din hăinuță era împletit cu o rugăciune ca el să fie curat, nobil și sincer. Ea nu a cerut în rugăciune mărire lumească pentru fiul ei, dar a stăruit cu toată râvna ca el să ajungă la mărirea aceea pe care o prețuiește Cerul — să-L onoreze pe Dumnezeu și să fie o binecuvântare pentru semenii lui. Rg 130.3

Ce răsplătire a avut Ana! Ce încurajare spre credincioșie este exemplul ei! Fiecărei mame i-au fost încredințate ocazii de o valoare ce nu poate fi măsurată și interese nemărginit de scumpe. Cercul modest de activitate și îndeplinirea unor datorii fără strălucire, pe care multe femei le privesc ca pe o sarcină obositoare, trebuie să fie socotite ca o lucrare nobilă și măreață. Este privilegiul mamei să devină o binecuvântare pentru omenire prin influența ei, iar îndeplinirea acestei îndatoriri va aduce bucurie propriei inimi. Ea poate să netezească drumul care, prin soare și umbră, duce spre înălțimi mărețe. Mama poate nădăjdui să formeze caracterul copiilor ei după chipul divin, numai atunci când ea însăși caută să urmeze în propria viață învățăturile Domnului Hristos. Lumea e plină de influențe dăunătoare. Moda și moravurile exercită o mare putere asupra tineretului. Dacă mama este delăsătoare în ce privește datoria ei de a-i învăța, îndruma și înfrâna pe copii, ei vor accepta de la sine răul și se vor îndepărta de bine. Fiecare mamă să se înfățișeze cât mai des înaintea Mântuitorului cu rugăciunea: “Învață-ne ce să păzim cu privire la copil și ce avem de făcut!” Să ia seama la îndrumările date de Dumnezeu în Cuvântul Său și va primi înțelepciune, după cum va avea nevoie. — Patriarhi și profeți, 572, 573, Rg 131.1

Ana a fost o femeie a rugăciunii — Ana nu i-a adus niciun reproș soțului ei pentru căsătoria lui neînțeleaptă. Ea a mers la Tatăl ei ceresc cu durerea pe care nu putea să o împărtășească niciunui prieten de pe pământ și a cerut mângâiere de la Acela care a spus: “Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi”. În rugăciune se află o putere minunată. Marele nostru vrăjmaș caută fără încetare să țină sufletul tulburat departe de Dumnezeu. Satana se teme de un apel adresat Cerului de către sfântul cel mai umil, mai mult decât de hotărârile guvernelor sau de poruncile împăraților. Rg 131.2

Rugăciunea Anei nu a fost auzită de urechile oamenilor muritori, dar a ajuns la urechile Domnului oștirilor. Ea L-a rugat stăruitor pe Dumnezeu să înlăture rușinea ei și să-i acorde acea favoare care era cea mai prețuită de femeile din acea vreme — binecuvântarea de a fi mamă. Pe când se lupta în rugăciune, vocea ei nu scotea niciun sunet, dar buzele i se mișcau, iar înfățișarea ei arăta o emoție adâncă. Astfel, femeia umilă care se ruga avea să treacă acum printr-o nouă încercare. Când a zărit-o, Eli, marele preot, a tras concluzia pripită că ea era sub influența băuturilor alcoolice. Petrecerile de sărbători înlocuiseră aproape cu totul evlavia cea adevărată din mijlocul poporului Israel. Cazurile de necumpătare erau destul de frecvente chiar și printre femei, iar acum Eli a fost hotărât să-i adreseze o mustrare pe care o considera binemeritată. “Până când vei fi beată? Du-te de te trezește”. Rg 132.1

Ana era în comuniune cu Dumnezeu. Ea a crezut că a fost ascultată, iar pacea lui Hristos i-a umplut inima. Pentru că avea o fire înțeleaptă și amabilă, nu s-a lăsat cuprinsă nici de întristare, nici de indignare la auzul acuzației nedrepte că ar fi beată în casa Domnului. Cu respectul cuvenit față de unsul Domnului, ea a respins calm acuzația și a declarat cauza emoției ei. “Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care sufere în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare m-a făcut să vorbesc până acum”. Convins că mustrarea lui fusese nedreaptă, Eli a răspuns: “Du-te în pace și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!” Rg 132.2

În rugăciunea ei, Ana făcuse un legământ că, dacă îi va fi ascultată cererea, îl va consacra pe copilul ei în slujba lui Dumnezeu. Ea a făcut cunoscut acest legământ soțului ei, iar el l-a confirmat printr-un act solemn de închinare, înainte de a pleca de la Șilo. Rg 132.3

Rugăciunea Anei a fost ascultată, iar ea a primit darul pentru care se rugase așa de stăruitor. Când a privit la dovada favorii divine, i-a dat copilului numele de Samuel — Dumnezeu a ascultat. — Signs of the Times, 27 octombrie, 1881. Rg 133.1