Rugăciunea

Capitolul 22 — Rugăciunea pentru bolnavi

Rugăciunea făcută pentru bolnavi să fie înălțată cu o credință liniștită — Mi-a fost arătat că, atunci când există o îndrumare clară de a se înălța rugăciuni pentru cel bolnav, cazul trebuie să fie încredințat Domnului cu o credință liniștită. Numai El cunoaște trecutul vieții celui în cauză și știe care va fi viitorul lui. Acela care cunoaște inima tuturor oamenilor știe dacă, în caz de vindecare, persoana va slăvi Numele Său sau Îl va necinsti prin cădere și apostazie. Tot ce ni se cere să facem este să-I cerem lui Dumnezeu să-l vindece pe bolnav, dacă faptul acesta este în conformitate cu voința Sa, crezând că El aude motivele prezentate de noi și rugăciunile arzătoare pe care le înălțăm. Dacă vede că faptul acesta va fi cinstea cea mai mare pentru El, Domnul va răspunde rugăciunilor noastre. Totuși nu este corect să insistăm asupra vindecării, fără o supunere față de voința Sa. — Mărturii pentru comunitate 2:147, 148. Rg 228.1

După ce i-am acordat celui bolnav toate tratamentele medicale, să se înalțe rugăciuni fierbinți pentru binecuvântarea vindecării. Noi trebuie să-l îndrumăm pe bolnav la Mântuitorul cel plin de milă, arătându-i puterea Sa de a ierta și de a vindeca. — Selected Messages 3:296. Rg 228.2

Aceia care se angajează în lucrarea din casă în casă vor găsi ocazii favorabile de a sluji în multe feluri. Ei trebuie să se roage pentru cei bolnavi și să facă tot ce Ie stă în putere pentru a-i elibera de suferință. — Mărturii pentru comunitate 6:83, 84. Rg 229.1

Mântuitorul dorește ca noi să-i încurajăm pe cei bolnavi, pe cei deznădăjduiți și pe cei necăjiți să se încreadă în puterea Sa. Prin credință și rugăciune, camera bolnavului poate fi transformată într-un Betel. — Divina vindecare, 226, Rg 229.2

Dacă suferim de boli, cu siguranță că este potrivit să ne încredem în Domnul, adresându-I lui Dumnezeu cereri pentru cazul nostru, iar dacă ne simțim înclinați să le cerem altora în care avem încredere să ni se alăture în rugăciunea adresată lui Isus, Marele Vindecător, ajutorul va veni negreșit, când ne vom ruga cu credință. — Lucrarea misionară medicală, 16. Rg 229.3

Noi înălțăm cereri umile pentru cei bolnavi și suferinzi, care și-au pierdut speranța în viața aceasta. Când prezentăm cazul acesta înaintea Domnului, simțim asigurarea dragostei Iui Dumnezeu chiar și în mijlocul suferinței. — The Review and Herald, 11 octombrie, 1887. Rg 229.4

Noi am uns copilul și ne-am rugat pentru el, crezând că Domnul le va da pace atât copilului, cât și mamei. Așa a fost. Strigătele copilului au încetat și i-am lăsat pe amândoi bine. — Spiritual Gifts 2:110, 111. Rg 229.5

Cei bolnavi vor fi conduși la Hristos prin atenția răbdătoare a surorii medicale care anticipează nevoile lor și care îngenunchează în rugăciune și Îi cere Marelui Misionar Medical să privească plin de milă asupra celui suferind și să facă în așa fel, încât influența harului Său să fie simțită și puterea Sa vindecătoare să fie exercitată. — Lucrarea misionară medicală, 191, 192. Rg 229.6

Când îngrijesc de cei bolnavi și alină suferința celor săraci, surorile medicale misionare vor găsi multe ocazii de a se ruga împreună cu ei, de a le citi din Cuvântul lui Dumnezeu și de a ie vorbi despre Mântuitorul.... Ele pot să aducă o rază de speranță în viața celor înfrânți și descurajați. — Lucrarea misionară medicală, 246, 247. Rg 229.7

Dacă în sanatoriile noastre s-ar înălța mai multe rugăciuni pentru vindecarea bolnavilor, puterea minunată a Vindecătorului ar fi văzută. Mult mai mulți oameni ar fi întăriți și binecuvântați și mult mai mulți bolnavi grav ar fi vindecați. — Selected Messages 3:295. Rg 230.1

Putem veni înaintea Domnului cu rugăciunea: “Doamne, noi nu putem să cunoaștem inima acestui bolnav, dar tu știi dacă este pentru binele acestui suflet și pentru slava Numelui Tău să-i redai sănătatea. În marea Ta bunătate, ai milă de cazul acesta și fă ca lucrarea vindecătoare să aibă loc în organismul acesta. Lucrarea trebuie să fie întru totul a Ta”, — Healthful Living, 239. Rg 230.2

Vocea rugăciunii pentru cei bolnavi să fie auzită în instituțiile noastre, pentru ca ei să se așeze într-o poziție în care pot să conlucreze cu Cel care este în stare să salveze atât sufletul, cât și trupul. — Manuscript Releases 6:379. Rg 230.3

În trecut am fost binecuvântați cu instituții unde cei bolnavi au putut să primească ajutor pentru suferința lor și, prin tratamente atente și rugăciuni stăruitoare înălțate cu credință în Dumnezeu, noi am rezolvat cu succes cazurile care păreau a fi cele mai disperate. Astăzi, Dumnezeu îi invită pe cei suferinzi să aibă credință în El. Nevoia omului este ocazia lui Dumnezeu de a interveni, — Selected Messages 3:295, 296. Rg 230.4

Tot ce se poate face prin rugăciunea pentru cei bolnavi este să Îl implorăm stăruitor pe Dumnezeu pentru ei și să așezăm cu o încredere deplină problema în mâinile Sale. Dacă privim la nelegiuirea din inima noastră, Domnul nu ne va asculta. El poate să facă tot ce voiește cu aceia care sunt ai Săi. — Mărturii pentru comunitate 2:148. Rg 230.5

Adesea am avut privilegiul de a mă ruga împreună cu cei bolnavi. Ar trebui să facem lucrul acesta mai des decât îl facem. — Selected Messages 3:295. Rg 230.6

Lucrarea noastră este aceea de a-i aduce pe cei bolnavi și suferinzi la Hristos, purtându-i pe brațele credinței noastre.... Ar trebui să ne bazăm pe făgăduința Sa și să ne rugăm pentru manifestarea puterii Sale. Vindecarea este însăși esența Evangheliei, iar Mântuitorul dorește să-i îndemnăm pe cei bolnavi, disperați și suferinzi să se bazeze pe puterea Sa. — Hristos, Lumina lumii, 824, 825. Rg 231.1

Rugăciunea pentru bolnavi este prea importantă spre a li tratată cu neatenție — Rugăciunea pentru cei bolnavi este un subiect prea important spre a fi tratat cu neatenție. Cred că trebuie să aducem totul la Domnul și să-I facem cunoscut lui Dumnezeu toată slăbiciunea noastră, spunându-i cu claritate care sunt dificultățile noastre. — Lucrarea misionară medicală, 16. Rg 231.2

Rugăciunea pentru bolnavi este la fel de eficientă astăzi, ca în vremurile Bibliei — Vindecătorul divin este prezent în camera bolnavilor. El aude fiecare cuvânt al rugăciunilor care îi sunt adresate cu simplitatea unei credințe adevărate. Ucenicii Săi de astăzi trebuie să se roage pentru bolnavi, tot așa de direct cum s-au rugat ucenicii din vechime. și vor avea loc vindecări, deoarece “rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav”. — Slujitorii evangheliei, 215. Rg 231.3

Dumnezeu este la fel de doritor să refacă sănătatea celor bolnavi acum, ca și atunci când Duhul Sfânt a rostit aceste cuvinte prin psalmist. Domnul Hristos este astăzi același Medic plin de milă care a fost și în timpul lucrării Sale pământești. În El se găsește balsamul vindecător pentru fiecare boală, puterea vindecătoare pentru orice suferință. Ucenicii Săi de astăzi trebuie să se roage pentru cei bolnavi cu același zel cu care s-au rugat ucenicii din vechime. Rg 231.4

Vor avea loc vindecări, căci “rugăciunea credinței îi va salva pe cei bolnavi”. Avem puterea Duhului Sfânt și siguranța netulburată a credinței, care poate cere împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu. Făgăduința Domnului: “Își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor însănătoși” (Marcu 16, 18) este tot atât de demnă de încredere acum, cu în zilele apostolilor. Ea arată privilegiul pe care îl au copiii lui Dumnezeu, iar credința noastră ar trebui să se bazeze pe tot ce cuprinde făgăduința aceasta. Slujitorii lui Hristos sunt niște mijloace ale lucrării Sale și, prin ei, El dorește să-și exercite puterea vindecătoare. Lucrarea noastră este aceea de a-i aduce pe cei bolnavi și suferinzi înaintea lui Dumnezeu, purtându-i pe brațele credinței noastre. Trebuie să-i învățăm să creadă în marele Vindecător. — Divina vindecare, 226. Rg 231.5

Rugăciunea pentru bolnavi trebuie să ia în considerare voia lui Dumnezeu — Când ne rugăm pentru cei bolnavi, ar trebui să ne amintim că “nu știm cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8, 26). Nu știm dacă binecuvântarea pe care o dorim va fi sau nu cea mai bună. De aceea, rugăciunile noastre ar trebui să includă și acest gând: “Doamne, Tu știi fiecare taină a sufletului. Tu cunoști aceste persoane. Isus, Apărătorul lor, și-a dat viața pentru ele. Dragostea Sa pentru ele este mult mai mare decât ar putea fi dragostea noastră pentru ele. De aceea, dacă este pentru slava Ta și spre binele celor suferinzi, cerem ca, în Numele lui Isus, să li se redea sănătatea. Dacă nu este voia Ta ca ei să fie însănătoșiți, cerem ca harul Tău să-i poată mângâia, iar prezența Ta să-i sprijine în suferințele lor”. Rg 232.1

Dumnezeu știe sfârșitul de la început. El cunoaște inima tuturor oamenilor. El citește fiecare secret al sunetului. El știe dacă aceia pentru care se înalță rugăciunea vor fi sau nu în stare să îndure încercările care ar veni asupra lor, dacă ar trăi. El știe dacă viețile lor ar fi o binecuvântare sau un blestem pentru ei înșiși și pentru lume. Acesta este un motiv pentru care, atunci când prezentăm cu seriozitate cererile noastre, ar trebui să spunem: “Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22, 42). — Divina vindecare, 229, 230. Rg 232.2

Când ne rugăm pentru cei bolnavi, trebuie să ne rugăm ca, dacă este voia lui Dumnezeu, să li se redea sănătatea, iar dacă nu este voia Lui aceasta, atunci să le dea harul prin care să fie mângâiați, iar prezența Lui să-i susțină în suferința lor. Mulți care și-ar putea pune casa în rânduială, neglijează să facă lucrul acesta, atâta vreme cât au speranța că vor fi însănătoșiți ca răspuns al rugăciunii. Sprijiniți de această speranță falsă, ei nu simt nevoia de a le adresa îndemnuri și sfaturi copiilor, părinților sau prietenilor lor, iar acesta este un mare rău. Pentru că speră că vor fi vindecați prin rugăciune, ei nu îndrăznesc să spună nimic despre felul în care să fie împărțită proprietatea lor, cum să se poarte de grijă familiei lor și nici nu își exprimă vreo dorință cu privire la lucrurile despre care ar vorbi, dacă s-ar gândi că vor muri. în felul acesta, asupra familiei și prietenilor sunt aduse dezastre, deoarece multe lucruri care ar trebui să fie înțelese sunt lăsate nemenționate, deoarece ei se tem că a vorbi despre aceste puncte ar însemna o negare a credinței lor. Crezând că vor fi însănătoșiți prin rugăciune, ei dau greș în a folosi măsurile medicale pe care sunt capabili să le folosească, de teamă că faptul acesta ar fi o negare a credinței lor. — General Conference Daily Bulletin, 26 februarie, 1897. Rg 232.3

Ne-am unit în rugăciune stăruitoare în jurul patului de suferință al bărbaților, femeilor și copiilor și am simțit că ne-au fost redați din moarte, ca răspuns la rugăciunile noastre fierbinți. în aceste rugăciuni, am considerat că trebuie să fim pozitivi și că, dacă ne exercitam credința, nu trebuia să cerem nimic altceva mai puțin decât însăși viața. Nu am îndrăznit să spunem: “Dacă lucrul acesta îl va slăvi pe Dumnezeu”, de teamă că astfel am recunoaște un fel de exprimare a îndoielii. Am vegheat cu nerăbdare asupra acelora care ne-au fost redați chiar din pragul morții. Am văzut că unii dintre cei cărora le-a fost redată sănătatea, îndeosebi cei tineri, L-au uitat după aceea pe Dumnezeu, au trăit o viață dezordonată, cauzând întristare și suferință părinților și prietenilor lor și au ajuns să fie o rușine pentru aceia care s-au temut să se roage. Ei nu au trăit spre cinstea și slava lui Dumnezeu, ci pentru a fi un blestem la adresa Lui, prin viața lor vicioasă. Rg 233.1

Noi am încetat să ne trasăm calea sau să căutăm să-i aducem Domnului dorințele noastre. Dacă viața celor bolnavi poate să-I aducă slavă, ne rugăm ca ci să trăiască, totuși, nu după cum vrem noi, ci după cum vrea El. Credința noastră poate să fie tot așa de neclintită și de temeinică, încredințându-I dorința noastră Dumnezeului cel Atotînțelept, fără o nerăbdare febrilă, ci cu o încredere deplină. Noi avem făgăduința. Noi știm că El ne ascultă, dacă îi cerem ceva după voia Sa. — Sfaturi pentru sănătate, 378, 379. Rg 233.2

Dumnezeu răspunde la rugăciunile pentru bolnavi — Nicio putere omenească nu este în stare să-i salveze pe cei bolnavi, dar, prin rugăciunea credinței, Marele Vindecător și-a împlinit făgăduința față de aceia care au chemat Numele Său. — Selected Messages 3:36. Rg 233.3

Să facem așa cum au făcut ucenicii lui Hristos. Să ne rugăm pentru cei bolnavi, deoarece mulți nu pot avea avantajele sanatoriilor noastre. Domnul va îndepărta bolile, ca răspuns la rugăciune. — Lucrarea misionară medicală, 242. Rg 233.4

Perseverența în rugăciune este necesară când ne rugăm pentru cei bolnavi — Când ne rugăm pentru cei bolnavi, este important să avem credință, pentru că acest lucru este în concordanță cu declarația Cuvântului lui Dumnezeu: “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5, 16). Nu putem să respingem rugăciunea pentru cei bolnavi și ar trebui să ne simțim foarte triști, dacă nu am avea privilegiul de a ne apropia de Dumnezeu pentru a așeza înaintea Sa toate slăbiciunile și neputințele noastre și pentru a-I vorbi Mântuitorului cel plin de milă despre toate aceste lucruri, cu credința că El ascultă cererile noastre. Uneori, răspunsurile la rugăciunile noastre vin imediat. Alteori, trebuie să așteptăm cu răbdare și să continuăm să cerem stăruitor lucrurile de care avem nevoie, asemenea omului care a cerut pâine cu insistență, prezentat de Isus într-o pildă: “Dacă unul dintre voi are un prieten și se duce la el la miezul nopții și-i zice” ... etc. Învățătura aceasta înseamnă mai mult decât putem să ne imaginăm. Noi trebuie să continuăm să cerem, chiar dacă nu vedem răspunsul imediat la rugăciunile noastre. “De aceea și Eu vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide” (Luca 11, 9.10). Rg 234.1

Avem nevoie de har, avem nevoie de iluminarea divină, pentru ca, prin ajutorul Duhului, să știm cum să cerem lucrurile de care avem nevoie. Dacă vor fi inspirate de îndemnurile Domnului, cererile noastre vor primi răspuns. — Sfaturi pentru sănătate, 380. Rg 234.2

Dacă dorim răspuns la rugăciunea pentru vindecare, păcatul trebuie să fie înlăturat — Celor care se roagă pentru restabilirea sănătății lor ar trebui să li se explice clar că orice călcare a Legii lui Dumnezeu, fie cea fizică, fie cea spirituală, este păcat și, pentru ca ei să primească binecuvântarea Sa, păcatul trebuie să fie mărturisit și părăsit. Rg 234.3

Scriptura ne îndeamnă: “Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați” (Iacov 5, 16). Celui care cere să se înalțe rugăciuni pentru el să-i fie puse înainte gânduri ca acestea: “Noi nu putem să citim în inima ta, sau să cunoaștem secretele vieții tale. Acestea sunt cunoscute numai de tine și de Dumnezeu. Dacă te pocăiești de păcatele tale, este datoria ta să le mărturisești”. — Divina vindecare, 228. Rg 234.4

În rugăciunea pentru cei bolnavi, încumetarea se află foarte aproape de credință — Am văzut că, în rugăciunea pentru cei bolnavi, lucrurile sunt duse până la extrem într-o măsură așa de mare, încât am simțit că această parte a experienței noastre cere o gândire temeinică și sfințită, ca să nu întreprindem acțiuni pe care am putea să le considerăm a fi o expresie a credinței, dar care în realitate nu sunt nimic mai mult decât o încumetare. Persoanele doborâte de suferință trebuie să fie sfătuite cu înțelepciune, ca să poată acționa cu atenție și, atunci când vin înaintea lui Dumnezeu ca să se facă rugăciuni pentru vindecarea lor, să nu adopte concepția că metodele de refacere a sănătății care sunt în armonie cu legile naturii trebuie să fie neglijate. Rg 235.1

Dacă ei adoptă concepția că, atunci când se roagă pentru vindecare, nu trebuie să folosească remediile simple pe care le-a oferit Dumnezeu pentru a alina suferința și pentru a ajuta organismul în lucrarea lui de refacere, ca nu cumva să fie o negare a credinței, ei se așază pe o poziție lipsită de înțelepciune. Folosirea remediilor nu este o negare a credinței, ci este într-o armonie strictă cu planurile lui Dumnezeu. Când Ezechia a fost bolnav, profetul lui Dumnezeu i-a adus solia că va muri. El a strigat către Domnul, iar Domnul l-a ascultat pe slujitorul Său și a făcut o minune pentru el, trimițându-i solia că vor fi adăugați cincisprezece ani la viața lui. Doar un cuvânt de la Dumnezeu, o atingere a degetului divin l-ar fi vindecat instantaneu pe Ezechia, totuși i-au fost date îndrumări speciale de a lua o turtă de smochine și de a o pune pe zona afectată a corpului, iar Ezechia și-a redobândit sănătatea. In tot ce facem, trebuie să lucrăm în conformitate cu providența lui Dumnezeu. Rg 235.2

Omul trebuie să aibă credință și să conlucreze cu puterea divină, folosind fiecare facilitate, profitând de tot ce este benefic pentru el, în conformitate cu știința pe care o are și lucrând în armonie cu legile naturale, iar faptul acesta nu este nici negare și nici o piedică pentru credință. — Sfaturi pentru sănătate, 381, 382. Rg 235.3

În Cuvântul lui Dumnezeu avem o învățătură cu privire la rugăciunea specială pentru însănătoșirea celor bolnavi. Totuși înălțarea unei asemenea rugăciuni este unul dintre cele mai solemne lucruri și nu trebuie să fie începută fără o evaluare atentă. In multe cazuri de rugăciune pentru vindecarea celor bolnavi, exprimarea credinței nu este nimic altceva decât o încumetare. Rg 235.4

Multe persoane aduc asupra lor boala prin îngăduința de sine. Ele nu au trăit în armonie cu legile trupului sau cu principiile curățeniei desăvârșite. Alții au nesocotit legile sănătății prin obiceiurile lor de a mânca și de a bea, de a se îmbrăca sau de a munci. Adesea, o formă de viciu este cauza slăbiciunii minții sau corpului. Dacă aceste persoane ar dobândi binecuvântarea sănătății, multe dintre ele ar continua să urmeze aceeași cale nepăsătoare de încălcare a legilor trupești și spirituale ale lui Dumnezeu, gândind că, dacă Dumnezeu îi însănătoșește ca răspuns la rugăciune, au libertatea de a-și continua practicile nesănătoase și de a-și îngădui fără nicio reținere apetitul pervertit. Dacă ar face o minune și le-ar reda acestor persoane sănătatea, Dumnezeu ar încuraja păcatul. Rg 235.5

Este o muncă pierdută aceea de a-i învăța pe oameni să privească la Dumnezeu ca vindecător al neputințelor lor, dacă nu sunt învățați și să lase deoparte practicile lor nesănătoase. Pentru a primi binecuvântarea Sa ca răspuns la rugăciune, ei trebuie să înceteze să facă răul și să învețe să facă binele. Mediul în care trăiesc trebuie să fie curat, obiceiurile lor de viețuire să fie sănătoase. Ei trebuie să trăiască în armonie cu Legea lui Dumnezeu atât pentru trup, cât și pentru spirit. — Divina vindecare, 227, 228. Rg 236.1

Rugăciunea pentru vindecare miraculoasă poate să ducă la fanatism — “De ce”, întreabă unul sau altul, “nu se fac rugăciuni pentru vindecarea miraculoasă a celor bolnavi, în loc de a înființa așa de multe sanatorii?” Dacă s-ar face așa, în rândul nostru ar apărea un mare fanatism. Aceia care au multă încredere în sine ar porni la acțiune. — Evanghelizare, 594, 595. Rg 236.2

Măsurile corespunzătoare nu sunt o negare a credinței în rugăciunea pentru vindecare — Mulți care caută îndurarea vindecătoare a Domnului cred că sau trebuie să primească un răspuns direct și imediat la rugăciunile lor sau, dacă nu se întâmplă așa, credința lor este defectuoasă. Din acest motiv, cei care sunt slăbiți din pricina bolii trebuie să fie sfătuiți cu înțelepciune, pentru a putea acționa cu discernământ, Ei nu ar trebui să nesocotească datoria pe care o au față de prietenii lor care ar putea să le supraviețuiască sau să neglijeze să folosească mijloacele naturale pentru restabilirea sănătății. Rg 236.3

Adesea există pericolul de a greși aici. Deoarece cred că vor fi vindecați ca răspuns la rugăciune, unii se tem să facă orice ar putea părea o lipsă de credință. însă ei nu ar trebui să neglijeze să-și pună lucrurile în rânduială, așa cum ar dori s-o facă dacă s-ar aștepta moară. Nici nu ar trebui să se teamă să adreseze cuvintele de încurajare și sfat pe care ar dori să le spună celor dragi în ceasul despărțirii. — Divina vindecare, 231. Rg 236.4

După ce m-am rugat stăruitor pentru cei bolnavi, ce să fac? Oare sa încetez să fac tot ce pot pentru vindecarea lor? Nu. Eu voi lucra mai serios, cu multă rugăciune, cerând Domnului să binecuvânteze mijloacele pe care le-a oferit mâna Sa, ca să îmi dea o înțelepciune sfințită spre a coopera cu El pentru vindecarea celor bolnavi. — Healthful Living, 240 (1897-1898). Rg 237.1

Tratamentele medicale să fie folosite împreună cu rugăciunea pentru vindecare — Cei care caută vindecarea prin rugăciune nu ar trebui să neglijeze folosirea mijloacelor de tratament, aflate la îndemâna lor. Folosirea unor astfel de mijloace pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziție pentru a alina durerea și pentru a ajuta organismul în lucrarea lui de refacere nu este o negarea a credinței. A coopera cu Dumnezeu și a te așeza în condiția cea mai favorabilă pentru vindecare nu înseamnă o negare a credinței. Dumnezeu ne-a dat puterea de a obține cunoașterea legilor vieții, Cunoașterea aceasta a fost pusă la îndemâna noastră pentru a o folosi. Noi trebuie să folosim fiecare mijloc de refacere a sănătății, să profităm de fiecare avantaj posibil și să lucrăm în armonie cu legile naturale. După ce ne-am rugat pentru vindecarea celor bolnavi, putem să lucrăm cu și mai multă energie, mulțumindu-I lui Dumnezeu că avem privilegiul de a colabora cu El și cerând binecuvântarea Sa asupra mijloacelor pe care le-a oferit El Însuși. — Divina vindecare, 231, 232. Rg 237.2

Încredeți-vă în Dumnezeu oricare ar fi rezultatul rugăciunii — După ce ne-am rugat pentru vindecarea celor bolnavi, să nu ne pierdem credința în Dumnezeu, oricare ar fi rezultatul. Dacă ni se va cere să înfruntăm o pierdere, să acceptăm cupa amară, amintindu-ne că mâna Tatălui o ține la buzele noastre. Însă, dacă sănătatea ar reveni, n-ar trebui să uităm că paharul îndurării vindecătoare este întins sub o obligație reînnoită față de Creator. — Divina vindecare, 233. Rg 237.3