Mărturii pentru comunitate vol.8

Timpul în care a fost scris volumul opt

Volumul 8 al “Mărturiilor” a fost publicat pentru a face față unei crize — cea mai mare dintre crizele cărora a trebuit să le facă față Biserica Adventistă de Ziua a șaptea. Urgența problemei este evidentă din faptul că acest al 8-lea volum a apărut în martie 1904, la cincisprezece luni după publicarea volumului 7. La data publicării lui, nu se știa cum avea să evolueze curentul. Astăzi ne putem uita înapoi și vedea că instrucțiunile lui ferme au fost un factor principal în depășirea dezastrului amenințător. 8M 5.1

În timp ce lucrarea denominațiunii a pornit să cuprindă lumea și în timp ce avea loc o reorganizare a Conferinței Generale, care a făcut posibilă o creștere rapidă și totuși sănătoasă, situația în orașul de la vechiul sediu din Battle Creek, Michigan, a luat o formă care, dacă n-ar fi fost stăvilită, ar fi dus la nimicirea chiar a temeliei credinței adventiștilor de ziua a șaptea. Și toate au venit într-un mod atât de subtil, încât primejdia n-a fost văzută la început, căci apostazia se prezenta sub forma unei “lumini noi”. 8M 5.2

Cam pe la sfârșitul secolului, unii dintre lucrătorii denominațiunii, și în mod deosebit conducătorul lucrării medicale misionare, au prezentat unele învățături cu privire la persoana lui Dumnezeu, care nu erau în armonie cu învățăturile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu și cu poziția bisericii. Totuși, aceste învățături au fost prezentate ca o înaintare în înțelegerea soliei și se pretindea că acceptarea ei generală avea să-i aducă poporului lui Dumnezeu o glorioasă experiență și să grăbească terminarea lucrării. 8M 5.3

Aceste concepții panteiste Îl considerau pe Dumnezeu nu ca pe o mare Ființă personală, ce conduce Universul, ci mai degrabă ca o putere, o forță văzută și simțită în natură și care umplea chiar și atmosfera. Confundând puterea lui Dumnezeu cu persoana Sa, ei L-au văzut pe Dumnezeu în soare, în floare, în iarbă, în copac și în aproapele lor. Aceste păreri stranii, dar atractive, au fost prezentate public la una dintre sesiunile Conferinței Generale, au fost susținute deschis la Colegiul din Battle Creek și au fost prezentate mereu și mereu la sanatoriul de la Battle Creek. În cele din urmă, această “lumină nouă” a devenit un subiect de discuție atunci când lucrătorii adventiști de ziua a șaptea s-au întâlnit în diferite ocazii neoficiale sau în mod oficial în întâlniri pentru consfătuire. Deși constituia o problemă de un interes profund și o preocupare pentru conducătorii bisericii, eforturile lor de a controla și stopa aceste învățături panteiste păreau aproape cu totul ineficiente. 8M 5.4

În iarna anilor 1902-1903, mișcarea a câștigat avânt. Apoi ... problema a devenit acută, o dată cu publicarea unei cărți despre fiziologie și igienă, scrisă într-un stil popular, în care medicul principal al denominațiunii a prezentat într-un mod subtil aceste vederi. Cartea a fost publicată într-un tiraj mare, ca să fie vândută de adventiștii de ziua a șaptea spre a se strânge fondurile necesare pentru reconstruirea Sanatoriului de la Battle Creek. Conducătorii bisericii aveau în mod sigur convingerea că această criză avea să atingă apogeul cu ocazia sesiunii Conferinței Generale ce avea să se țină în primăvara anului 1903, când, sperau ei, serva Domnului avea să abordeze în mod clar această problemă. Dar, de fiecare dată când a vorbit, părea că este reținută și a prezentat o solie făcând apel la unitate în lucrare și la nevoia de a avea cu toții același interes. Când sesiunea Conferinței Generale s-a încheiat, problema nu fusese încă atacată. 8M 6.1

Câteva luni mai târziu, în toamna anului 1903, serva Domnului a fost instruită într-o viziune să înfrunte prompt și în mod public învățătura panteistă și să arate primejdiile învățăturilor speculative și spiritiste ce o însoțesc. Comunicările trimise de dânsa din California au ajuns la frații ce erau adunați în sesiunea de toamnă a Comitetului Conferinței Generale ce se ținea la Washington D. C. chiar în momentul de apogeu al crizei. Toți puteau vedea acum că Dumnezeu Își călăuzește și Își apără lucrarea și, în lumina soliilor Spiritului Profetic, aproape toți au luat atitudine de partea adevărului. Cu toate acestea, în câmp era nedumerire, nesiguranță și confuzie. Mărturii pentru Comunitate volumul 8 aduce un mesaj în această problemă, definind adevărul în termeni fermi și lăsând astfel ca erezia să apară într-un vizibil contrast. Criza a fost întâmpinată și biserica a fost salvată. Numai puterea omenească singură nu putea să ocrotească biserica în această criză. 8M 6.2

Pe lângă această principală controversă doctrinală, au mai existat și alte probleme în biserică în timpul cuprins în volumul 8. La numai câteva săptămâni după publicarea volumului 7, cu soliile și sfaturile lui cu privire la lucrarea ce se făcea în casele noastre de editură, tipografiile Review and Herald și Herald Publishing Association au fost distruse de incendii. Acesta a fost al doilea mare dezastru din Battle Creek și în mai puțin de unsprezece luni a urmat și incendiul care a mistuit sanatoriul din Battle Creek. 8M 7.1

În legătură cu această pierdere, problema era mult mai mare decât aceea de a înlocui ce distrusese focul. De ani de zile, sfaturile Spiritului Profetic au chemat la o împrăștiere a credincioșilor din Battle Creek și la înființarea de sanatorii, școli și case de editură în alte părți. Poporul nostru a fost somat să nu se adune în număr mare la sediul lucrării. Ca răspuns la aceste sfaturi, vechiul Colegiu de la Battle Creek a fost mutat undeva la țară, în Berrien Springs, Michigan. Acum, când editura Review and Herald era distrusă de incendiu, conducătorii considerau că era timpul potrivit pentru a reașeza lucrarea casei de editură în alt loc și s-au făcut pașii necesari în direcția aceasta. 8M 7.2

De la început, sediul Conferinței Generale a fost așezat lângă editura Review and Herald. Cele două păreau că sunt inseparabile. Orice plan făcut pentru mutarea uneia implica și mutarea celeilalte. Ca răspuns la călăuzirea primită prin Spiritul Profetic, s-a căutat un loc potrivit și, în final, în suburbia Washington-ului D. C., capitala națiunii, s-a găsit o proprietate acceptabilă, iar lucrarea de publicații și birourile Conferinței Generale au fost mutate în acest centru, în august 1903. 8M 7.3

Pentru a-i ajuta pe adventiștii de ziua a șaptea să înțeleagă cauza dezastrului care a ras de pe fața pământului casa de editură, cum și nevoia de reașezare a lucrării pe baze noi și a unui nou amplasament, “Sfaturi repetate adesea” au fost incluse în volumul 8. 8M 8.1

Aceste probleme, în care erau implicate lucrarea noastră medicală, casa noastră de editură și chiar doctrina bisericii, erau mari și puteau foarte ușor să abată atenția poporului nostru din toată lumea de la principala sarcină ce stătea înaintea noastră — aceea de a duce Evanghelia cea veșnică în toată lumea. Chiar dacă volumul 8 a fost publicat, în principal, ca să întâmpine aceste crize și să le facă pentru totdeauna clar adventiștilor de ziua a șaptea drumul cel drept (corect), Ellen G. White a abordat aceste probleme în mod pozitiv. Cartea nu începe cu un tablou al problemelor ce ne confruntau, ci mai degrabă cu secțiunea intitulată “Ocaziile actuale”, în care “Lucrarea noastră” este prezentată în termeni mișcători. Apoi, urmează capitolele despre “Chemarea la slujire”, “Puterea făgăduită” și puncte de vedere cu privire la responsabilitățile noastre în patrie și în străinătate, cu o menționare specială a “lucrării în Europa”. Ce mult i-ar fi plăcut marelui vrăjmaș al adevărului, dacă mințile și gândurile poporului lui Dumnezeu ar fi putut fi întoarse de la sarcina cea mare și neterminată, prin speculații cu privire la Dumnezeire, prin fanatism sau prin idei confuze cu privire la organizație! Dar poporul lui Dumnezeu nu trebuia să fie sustras de la lucrarea lui de iluminare a lumii. Având ochii ațintiți spre lucrare, s-au făcut pași înainte. 8M 8.2

Este adevărat că unii au pierdut drumul în timpul crizei din anii 1902-1903. Unele dintre proprietățile bisericii au fost pierdute de către denominațiune; dar, mai degrabă decât să împiedice lucrarea, criza aceasta a marcat începerea unei mișcări mari și agresive. Avertizările cuprinse în secțiunea “Fiți în gardă” și delimitarea foarte clară a adevărului în grupul capitolelor “Cunoașterea esențială” vor servi totdeauna pentru a păstra biserica, astfel ca să nu cadă pradă învățăturilor înșelătoare, după cum și alte sfaturi cuprinse în volumul 8 vor fi de folos până la sfârșitul timpului. 8M 8.3

Comitetul pentru Publicații

Ellen G. White