Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1

Secțiunea 7 — Adolescență și tinerețe

Capitolul 31 — Problemele tinerilor

Tinerii sunt receptivi și plini de speranță — Tinerii sunt receptivi, inventivi, zeloși și plini de speranță. O dată ce ajung să experimenteze binecuvântarea sacrificiului de sine, ei nu se vor mulțumi cu o cunoaștere ocazională a Marelui Învățător. Domnul va deschide căile înaintea celor care doresc să răspundă chemării Sale. — Testimonies for the Church 6:471 (1900). 1MCP 281.1

Tinerii trebuie să-și aleagă destinul vieții — Fiecare tânăr își decide propria istorie prin gândurile și simțămintele cultivate în anii timpurii ai vieții. Obiceiurile corectitudinii, cinstei și stăpânirii de sine deprinse în tinerețe devin o parte a caracterului lor și le vor marca întregul curs al existenței. Tinerii pot deveni vicioși sau virtuoși, după cum aleg. Ei se pot face remarcați fie prin fapte nobile și demne, fie prin răutate și păcate grele. — The Signs of the Times, 11 octombrie, 1910. (Child Guidance, 196.) 1MCP 281.2

O educație care produce slăbiciune morală și intelectuală — Educarea severă a tinerilor — fără o orientare corectă spre un mod de a gândi și de a acționa, în virtutea propriilor lor capacități și a puterii voinței, astfel încât, folosindu-se de aceste însușiri, să-și dezvolte gândirea, simțământul respectului de sine și al încrederii în propriile aptitudini de realizare a binelui - va produce întotdeauna o categorie de oameni slabi din punct de vedere moral și intelectual. Când vor fi nevoiți să trăiască pe cont propriu în această lume, vor dovedi că au fost tratați ca niște animale și că, de fapt, nu au fost educați. În loc de a fi călăuzite pe o cale bună, dorințele lor au fost înăbușite printr-o disciplină aspră, aplicată de părinți și profesori. — Testimonies for the Church 3:133 (1872). 1MCP 281.3

Mintea să fie educată pentru a fi un conducător al vieții — Copiii dețin o voință inteligentă și trebuie învățați să fie stăpâni pe ei înșiși. Animalele neștiutoare nu au nevoie de educație, deoarece nu au rațiune și intelect. Dar mintea omenească trebuie să învețe stăpânirea de sine. Ea trebuie educată pentru a fi conducătorul întregii ființe. Animalele sunt conduse de un stăpân care le învață să i se supună. Pentru animal, stăpânul este minte, judecată și voință. Un copil nu trebuie educat asemenea unui animal, ca și când nu ar avea o voință proprie. Există pericolul ca personalitatea copilului să fie absorbită de personalitatea celui care îi supraveghează educația; iar voința lui, toate planurile și intențiile lui să fie dictate de voința profesorului. 1MCP 282.1

Copiii care sunt educați în felul acesta vor fi întotdeauna deficitari din punct de vedere al puterii morale și al capacității de a-și asuma responsabilități. Ei nu au fost învățați să acționeze motivați de principii și rațiune; dorințele lor au fost determinate de altcineva, iar mintea lor nu a fost stimulată pentru a se dezvolta și întări prin exercitare. În îndrumarea și educarea acestor copii, nu s-a ținut cont de aspectele particulare, legate de constituția lor fizică și intelectuală, astfel încât capacitățile lor să poată fi dezvoltate și evidențiate în modul cel mai eficient, atunci când le vor fi necesare. Profesorii nu trebuie să se oprească aici, ci trebuie să acorde o atenție specială trăsăturilor deficitare ale minții copiilor, pentru ca, prin antrenare treptată, aceasta să se dezvolte pas cu pas și intelectul lor să atingă performanțele corespunzătoare. — Testimonies for the Church 3:132 (1872). 1MCP 282.2

Incapacitatea de a gândi pentru sine — Există multe familii ale căror copii par a fi bine educați, atâta vreme cât sunt supravegheați și supuși unei discipline severe; dar în momentul în care sistemul care le-a impus un anumit set de reguli încetează să exercite o influență directă asupra lor, ei par incapabili de a gândi, de a acționa sau de a lua decizii pe cont propriu. Acești copii au fost conduși de o mână de fier prea mult timp — în acele situații în care ar fi fost spre binele lor să fie lăsați să-și urmeze propriile decizii, nu li s-a permis să gândească și să acționeze pe cont propriu — prin urmare, ei nu au deloc încredere în ei înșiși și nu sunt capabili de a acționa pe baza propriei lor judecăți și de a avea propria lor opinie. 1MCP 282.3

Când pleacă din casa părinților și încep să acționeze pe cont propriu, acești copii se lasă ușor influențați de judecata altora care îi călăuzesc într-o direcție greșită. Ei nu au un caracter statornic. Deoarece nu au fost lăsați să-și folosească propria judecată pentru a se deprinde să ia decizii cât se poate de rapide și eficiente, mintea lor nu s-a dezvoltat și nu s-a fortificat în mod corespunzător. Ei au fost atât de multă vreme conduși de părinți, încât au ajuns să depindă întru totul de aceștia; părinții sunt minte și rațiune pentru ei. — Testimonies for the Church 3:132, 133 (1872). 1MCP 283.1

Rezultatele disciplinei prin forță și teamă — Acei părinți și profesori care se mândresc că dețin un control absolut asupra minții și dorințelor copiilor cărora le poartă de grijă ar înceta să mai fie atât de satisfăcuți dacă ar vedea viitorul acestor copii pe care îi disciplinează prin forță și teamă. Copiii educați astfel sunt aproape întru totul nepregătiți să poarte responsabilitățile grele ale vieții. Când încetează să fie sub influența părinților și a profesorilor lor și sunt nevoiți să gândească și să acționeze pe cont propriu, este aproape sigur că vor lua decizii greșite și vor ceda puterii ispitei. Acești copii nu au succes în viață, iar aceleași carențe se vor manifesta și în viața lor religioasă. — Testimonies for the Church 3:133, 134 (1872). 1MCP 283.2

O disciplină care stimulează și inspiră putere — Dincolo de educația primită în cămin și în școală, toți oamenii sunt nevoiți să suporte disciplina dură a vieții. De aceea, fiecare copil și fiecare tânăr trebuie să fie învățat cât se poate de bine cum să întâmpine provocările vieții cu înțelepciune. Este adevărat că Dumnezeu ne iubește, că El lucrează pentru realizarea fericirii noastre și că, dacă Legea Sa este respectată în mod consecvent, noi nu vom cunoaște niciodată suferința; dar nu este mai puțin adevărat că, în această lume, — ca rezultat al păcatului — în viața fiecăruia, apar suferința, necazul și poverile. Învățându-i pe copii să suporte cu curaj necazurile și poverile, noi le putem face un bine pentru tot restul vieții lor. Deși este necesar să le arătăm simpatie și înțelegere, acestea nu trebuie să fie manifestate în așa fel, încât să încurajeze compătimirea de sine. Ei au nevoie de o atitudine care să-i stimuleze și să le inspire putere, nu să-i facă mai slabi. — Education, 295 (1903). 1MCP 283.3

Reacția față de regulile de fier — Nu introduceți un accent de duritate și asprime în lucrarea de educare a tinerilor. Nu-i supuneți pe tineri la regulamente rigide. Aceste porunci și reguli de fier sunt cele care îi determină uneori pe tineri să simtă dorința și chiar să facă tocmai lucrurile care le-au fost interzise. Când le adresați avertizări sau mustrări, procedați ca unii care dovedesc un interes deosebit față de ei. Faceți-i să înțeleagă că aveți o dorință fierbinte ca rapoartele înregistrate în cărțile cerului în dreptul numelui lor să fie alcătuite numai din fapte bune. — Letter 67, 1902. (Medical Ministry, 180.) 1MCP 284.1

Greutăți dificil de purtat de către tineri — Dacă vor renunța la mândrie și se vor consacra pe ei înșiși lui Dumnezeu, tinerii pot exercita o influență puternică; dar, în general, ei nu vor purta poverile altora. Fiecare trebuie să-și poarte propria lui povară. Trăim într-un timp în care Dumnezeu pretinde o schimbare în această privință. El cere atât de la tineri, cât și de la cei vârstnici să fie zeloși și să se pocăiască. Dacă vor persista în această stare de căldicei, El îi va vărsa din gura Lui. Martorul Credincios declară: “Știu faptele tale”. Tinere, faptele tale sunt cunoscute, indiferent dacă acestea sunt bune sau rele. Ești tu bogat în fapte bune? Isus ți Se adresează ca un sfătuitor: “Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii, și să vezi”. (Apocalipsa 3, 18.) — Testimonies for the Church 1:485 (1867). 1MCP 284.2

Gânduri ce devin obiceiuri — Noi avem nevoie de o conștientizare permanentă a puterii înălțătoare pe care o dețin gândurile curate. Singura noastră posibilitate de a fi în siguranță este aceea de a cultiva un mod de gândire corect, deoarece omul este reflectarea gândurilor inimii sale (Proverbe 23,7 [KJV].) Capacitatea stăpânirii de sine se dezvoltă prin exercitare. Prin exerciții repetate și perseverente, ceea ce pare dificil la început devine ușor, până când gândirea și acțiunea corectă devin obiceiuri. În virtutea propriei noastre alegeri, ne putem îndepărta de tot ce este ieftin, inferior și ne putem ridica la un standard înalt; putem ajunge să fim respectați de oameni și iubiți de Dumnezeu. — The Ministry of Healing, 491 (1905). 1MCP 285.1

Exemplele nefericite ale istoriei — Caracterul lui Napoleon Bonaparte a fost într-o mare măsură influențat de educația pe care a primit-o în copilărie. Educatori lipsiți de înțelepciune i-au inspirat dorința de a cuceri, confecționându-i armate în miniatură și așezându-l în fruntea lor drept comandant. Aceea a fost perioada în care s-au pus temeliile carierei sale sângeroase și pline de războaie. Cât de diferită ar fi fost istoria vieții sale, dacă același efort și aceeași grijă ar fi fost investite cu scopul de a face din el un om bun. 1MCP 285.2

Se spune că, în copilărie, scepticul Hume a avut o credință vie în Cuvântul lui Dumnezeu. Odată, pe când se afla într-un cerc de discuții, i s-a încredințat rolul de a prezenta argumente în favoarea necredinței. El a studiat cu zel și perseverență, iar mintea lui ascuțită s-a umplut de sofismele scepticismului. Nu după mult timp, a ajuns să creadă în acele învățături înșelătoare și întreaga sa viață de mai târziu a purtat amprenta întunecată a necredinței. — The Signs of the Times, 11 octombrie, 1910. (Child Guidance, 196.) 1MCP 285.3

Influența lecturii — Mulți tineri sunt atrași de cărți. Ei citesc tot ce le cade în mână. Adresez un apel pentru părinții unor asemenea copii, să coordoneze dorința lor de a citi. Nu îngăduiți pe mesele voastre reviste și ziare în care pot fi găsite povești de dragoste. Puneți în locul acestora cărți care îi vor ajuta pe tineri să așeze la temelia caracterului lor un material de cea mai bună calitate — iubirea și temerea de Dumnezeu și cunoașterea Domnului Hristos. Încurajați-vă copiii să acumuleze cunoștințe de valoare, să permită ca binele să fie cel care ocupă și conduce puterile sufletului lor. Limitați dorința lor de a citi cărți care nu oferă o hrană sănătoasă pentru minte. Poate că banii cheltuiți în librării nu par mulți, dar se irosește atât de mult pentru cărți care conțin o influență atât de mare spre rău și oferă în schimb atât de puțin bine. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 133 (1913). 1MCP 285.4

Mintea se va ridica la nivelul lucrurilor pe care le cercetează — Nivelul de înțelegere urcă sau coboară în raport cu lucrurile care devin familiare minții. Dacă toți ar face din Biblie obiectul studiului lor, am avea un popor mult mai dezvoltat din punct de vedere intelectual, care ar gândi mai profund și ar manifesta un grad de inteligență mai înalt decât se poate dobândi prin intermediul celor mai stăruitoare eforturi depuse în studierea exclusivă a științei și istoriei lumii. Biblia îi conferă adevăratului cercetător o educație intelectuală avansată și, prin contemplarea lucrurilor divine, însușirile lui sunt îmbogățite; eul este umilit, iar Dumnezeu este înălțat, împreună cu adevărul Său revelat. — The Review and Herald, 21 august, 1888. (Fundamentals of Christian Education, 130.) 1MCP 286.1

Valoarea experienței religioase personale — Dumnezeu trebuie să fie obiectul cel mai înalt al gândurilor noastre. Meditația care are ca subiect persoana lui Dumnezeu și rugăciunile adresate Lui înnobilează sufletul și trezesc simțămintele. Neglijarea meditației și a rugăciunii va conduce în mod sigur la un declin al interesului religios. Apoi se va manifesta neglijența și superficialitatea. 1MCP 286.2

Religia nu este doar o simplă emoție, un simțământ. Ea este un principiu ce se integrează în toate datoriile zilnice și în toate afacerile vieții. Nici o acțiune întreprinsă și nici o afacere în care ne angajăm nu va putea exclude acest principiu. Pentru a trăi o viață religioasă curată și necompromisă sunt necesare eforturi serioase și perseverente. 1MCP 286.3

Aceasta este ceea ce trebuie să realizăm noi înșine. Nimeni nu poate face lucrarea care ne revine nouă. Nimeni nu poate realiza în locul nostru ceea ce ni se cere să împlinim cu seriozitate și teamă, în vederea mântuirii noastre. Domnul ne-a lăsat nouă această lucrare. — Testimonies for the Church 2:505, 506 (1870). 1MCP 287.1

Tinerii au nevoie de disciplina care se obține prin munca fizică — Acum, ca și în zilele lui Israel, fiecare tânăr trebuie să fie instruit, astfel încât să poată îndeplini datoriile practice ale vieții. Fiecare trebuie să învețe o meserie prin care, dacă este necesar, să-și poată câștiga existența. Acest lucru este esențial nu doar pentru siguranța în fața vicisitudinilor vieții, ci și datorită influenței pe care munca o are asupra dezvoltării fizice, intelectuale și morale. Chiar dacă este sigur că nu va fi nevoit niciodată să practice o meserie pentru a se întreține, omul trebuie totuși să fie învățat să muncească. Fără exercițiu fizic, nimeni nu poate avea o constituție robustă și o sănătate bună; iar disciplina care se obține prin munca bine organizată nu este cu nimic mai puțin importantă pentru dezvoltarea unei minți active și puternice și a unui caracter nobil. — Patriarchs and Prophets, 601 (1890). 1MCP 287.2

Inutilitatea este un păcat — Ideea că necunoașterea unei meserii este o caracteristică distinctivă a adevăraților domni și doamne din înalta societate este contrară planului lui Dumnezeu în crearea omului. Inutilitatea este un păcat, iar incapacitatea de a îndeplini datorii obișnuite, legate de viața de zi cu zi, este rezultatul unei lipse de înțelepciune, care va oferi din plin ocazia unor regrete amare în ziua de apoi. — The Signs of the Times, 29 iunie, 1882. (Fundamentals of Christian Education, 75.) 1MCP 287.3

Îndeplinirea îndatoririlor gospodărești — Educația școlară din perioada copilăriei și a tinereții trebuie asociată cu instruirea în domeniul lucrurilor practice. Copiii trebuie obișnuiți să-și aibă partea lor în îndeplinirea datoriilor gospodărești. Ei trebuie instruiți pentru a ști cum să-și ajute tatăl și mama prin micile lucrări pe care le pot face. Este necesar ca mintea lor să fie stimulată să gândească și memoria lor să fie exersată prin reținerea sarcinilor încredințate și prin formarea obiceiului de a se face utili, realizând anumite lucruri practice, potrivite vârstei lor. Dacă beneficiază de o educație corectă în cămin, copiii nu vor hoinări pe străzi, primind o instruire la voia întâmplării, așa cum se întâmplă cu mulți dintre ei. Părinții care își iubesc copiii într-un mod înțelept nu le vor îngădui să deprindă obiceiul leneviei și să rămână ignoranți în domeniul datoriilor casnice. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 149 (1913). 1MCP 287.4

Ce trebuie să cunoască fiecare femeie? — Multe doamne considerate a fi educate, care au absolvit instituții de învățământ cu diplome de onoare, sunt rușinos de ignorante în privința datoriilor practice ale vieții. Ele sunt complet lipsite de deprinderile necesare întreținerii corespunzătoare unei familii, lucru esențial pentru fericirea căminului lor. Deși vorbesc despre drepturile și emanciparea femeii în sfere sociale înalte, ele însele se află mult sub nivelul statutului legitim al unei femei obișnuite. 1MCP 288.1

Dreptul fiecărei fiice a Evei este acela de a-și cunoaște toate datoriile ce îi revin în întreținerea gospodăriei și de a fi învățată să le aducă la îndeplinire. Fiecare tânără trebuie să fie educată în așa fel încât, atunci când este chemată să ocupe poziția de soție și mamă, să fie capabilă de a-și îndeplini atribuțiile asemenea unei regine în regatul ei. Ea trebuie să fie pe deplin competentă pentru a-și educa și instrui propriii copii.... 1MCP 288.2

Este dreptul ei de a înțelege funcționarea organismului omenesc, regulile de igienă, principiile privitoare la dietă și îmbrăcăminte, muncă și recreație și nenumărate alte aspecte legate de bunăstarea căminului ei. Este dreptul ei de a dobândi cunoașterea celor mai bune metode de tratare a bolilor, pentru a-și putea îngriji copiii atunci când aceștia se îmbolnăvesc, în loc de a-și lăsa prețioasele comori pe mâinile unor surori medicale sau medici necunoscuți. — The Signs of the Times, 29 iunie, 1882. (Fundamentals of Christian Education, 75.) 1MCP 288.3

Femeile care au neglijat educarea minții — Majoritatea femeilor care pretind că sunt religioase neglijează educarea minții. Însușirile lor intelectuale sunt necultivate și lăsate la voia întâmplării. Aceasta este o mare greșeală. Multe dintre aceste femei par a nu deține nici o capacitate intelectuală. Deoarece nu și-au educat mintea, pentru a o învăța să gândească, și deoarece nici măcar nu au încercat să o facă, ele se consideră incapabile de a realiza un efort intelectual susținut. Creșterea în har presupune meditație și rugăciune. 1MCP 288.4

Motivul pentru care nu există mai multă stabilitate în atitudinea femeilor este tocmai faptul că ele beneficiază de o cultivare prea restrânsă a intelectului și de o preocupare prea mică pentru gândire. Deoarece mintea lor se complace într-o stare de inactivitate, ele se bazează pe alții, așteptând ca aceștia să facă efortul de a gândi și de a face planuri în locul lor și astfel ajung din ce în ce mai lipsite de eficiență. Unele dintre ele au nevoie de o disciplinare a minții. Ele trebuie să facă eforturi serioase pentru a reuși să gândească. Dacă vor continua să depindă de altcineva, care să gândească pentru ele și să le rezolve problemele, incapacitatea lor de a reține informațiile și de a cântări posibilitățile viitorului va deveni din ce în ce mai pronunțată. Fiecare trebuie să depună un efort personal, pentru a-și educa și folosi mintea. — Testimonies for the Church 2:187, 188 (1868). 1MCP 289.1

Îmbrăcămintea femeii constituie un indiciu al dezvoltării intelectuale — Îmbrăcămintea este o reflectare a minții și inimii. Ceea ce este expus în exterior constituie un indiciu cu privire la ceea ce se află în interior. Împodobirea excesivă nu necesită o minte și un intelect cultivat. Faptul că sunt capabile să expună atât de multe obiecte vestimentare inutile dovedește că ele nu pot avea timp pentru a-și cultiva trăsăturile intelectuale și pentru a acumula în mintea lor cunoștințe folositoare. — Manuscript 76, 1900. 1MCP 289.2

Nevoia de curăție în gânduri și acțiune — Vă avertizez cu privire la necesitatea curăției în fiecare gând, în fiecare cuvânt și în fiecare acțiune. Noi avem o responsabilitate personală înaintea lui Dumnezeu și o lucrarea individuală, pe care nimeni nu o poate realiza în locul nostru. Exemplul nostru, învățăturile și eforturile personale au darul de a realiza o lume mai bună. Deși este necesar să manifestăm un comportament sociabil, acesta nu trebuie cultivat doar de dragul unei companii plăcute, ci cu un scop bine definit. Există suflete care au nevoie să fie salvate. — The Review and Herald, 10 noiembrie, 1885. (Evangelism, 495.) 1MCP 289.3

Masturbarea degradează mintea — Unii copii încep să practice masturbarea încă de timpuriu; și, pe măsură ce cresc, cresc și pasiunile lor păcătoase și se întăresc o dată cu ei. Mintea lor nu-și găsește odihna. Fetele caută compania băieților, iar băieții pe aceea a fetelor. Comportamentul lor este lipsit de reținere și de modestie. Ei sunt îndrăzneți, fără respect și își permit libertăți indecente. Obiceiul masturbării le-a degradat mintea și le-a întinat sufletele. Gândurile murdare, lecturile depravate, poveștile de dragoste și cărțile imorale stimulează imaginația lor și se potrivesc cu gândirea lor degradată. 1MCP 290.1

Acestor copii nu le place să muncească și, dacă sunt puși la treabă, se plâng de diferite boli; îi doare spatele sau au migrene. Oare cauzele sunt justificate? Sunt ei bolnavi datorită muncii? Nu, nu! Cu toate acestea, părinții sunt îngăduitori față de scuzele acestor copii și îi scutesc de muncă și responsabilitate. Acesta este cel mai mare rău pe care l-ar putea face pentru ei, deoarece astfel îndepărtează aproape orice barieră care îl împiedică pe Satana să aibă acces la mintea lor slabă. O muncă folositoare constituie, într-o mare măsură, un mijloc de apărare în fața stăpânirii necruțătoare a lui Satana asupra lor. — Testimonies for the Church 2:481 (1870). 1MCP 290.2

Tinerii își vor folosi energiile — În bisericile noastre sunt necesare talente tinere dezvoltate și bine organizate. Într-un fel sau altul, tinerii își vor folosi energiile nestăvilite pe care le au. Dacă aceste energii nu sunt orientate într-o direcție bună, ele vor fi investite într-un mod care le va afecta negativ spiritualitatea și se vor dovedi un mijloc de influențare spre rău a acelora cu care se asociază. — Gospel Workers, 211 (1915). 1MCP 290.3

Tinerii au nevoie de activitate — Tinerii manifestă o dorință naturală după activitate și, dacă la încheierea programului de cursuri din sălile de clasă, nu găsesc un obiectiv legitim în care să-și investească energiile reprimate, devin nerăbdători și greu de stăpânit, fiind astfel determinați să se angajeze în sporturi neprincipiale, care aduc dezonoare asupra multor școli și colegii și care îi antrenează în manifestări excesive și imorale. Mulți tineri, care pleacă de acasă având un caracter curat, sunt corupți prin influența tovărășiilor de la școală. — The Signs of the Times, 29 iunie, 1882. (Fundamentals of Christian Education, 72). 1MCP 290.4

Receptivitatea la îndemnuri — Nici o activitate recreativă în sine nu se va dovedi o binecuvântare atât de mare pentru copii și tineri, cum sunt acelea care îi fac să fie folositori altora. Prin firea lor, tinerii sunt entuziaști, ușor influențabili și deosebit de receptivi față de orice îndemn. De aceea, când planifică activități legate de cultivarea plantelor, este bine ca profesorii să caute să trezească interesul elevilor pentru înfrumusețarea grădinilor și a sălilor de clasă ce aparțin școlii. Beneficiul rezultat va fi dublu. În primul rând, copiii vor fi mai puțin tentați să distrugă ce s-au străduit să înfrumusețeze. În al doilea rând, prin asemenea îndeletnicire, vor cultiva un gust rafinat, dragostea pentru ordine și obiceiul de a îngriji locul în care se află; iar dezvoltarea spiritului de echipă și de colaborare se va dovedi o binecuvântare pentru tot restul vieții. — Education, 212, 213 (1903). 1MCP 291.1

Tinerii nu reușesc uneori să Îl înțeleagă pe Dumnezeu ca pe un părinte iubitor — Majoritatea tinerilor se comportă ca și când ceasurile prețioase ale încercării, aflate chiar înainte de încheierea harului, ar fi o mare vacanță și ca și cum singurul scop al existenței lor în această lume ar fi distracția și satisfacerea sinelui într-o petrecere fără sfârșit. Satana depune eforturi deosebite și neîncetate, pentru a-i ajuta să se simtă fericiți în distracții lumești și în același timp să se îndreptățească în ce fac, argumentând că aceste distracții sunt inofensive, inocente și chiar importante pentru sănătate. Unii medici au lăsat să se creadă că spiritualitatea și consacrarea față de Dumnezeu sunt dăunătoare sănătății. Această idee se potrivește foarte bine intereselor vrăjmașului sufletelor. — Testimonies for the Church 1:501 (1867). 1MCP 291.2

O imaginație bolnavă care Îl reprezintă greșit pe Dumnezeu — Există unele persoane cu o imaginație bolnavă, care nu reprezintă în mod corect religia lui Hristos; asemenea oameni nu cunosc adevărata religie a Bibliei. Unii își torturează sufletele toată viața, deplângându-și propriile păcate; tot ce cunosc este un Dumnezeu justițiar supărat. Ei nu reușesc să-L înțeleagă pe Hristos și puterea răscumpărătoare prin meritele sângelui Său. Prin urmare, le lipsește credința. În general, creștinii din această categorie nu au mintea bine echilibrată. 1MCP 291.3

Datorită bolilor care le-au fost transmise ereditar și datorită unei educații deficitare în tinerețe, ei și-au format obiceiuri greșite, care le afectează organismul și creierul, provocându-le slăbirea laturii morale și făcându-i incapabili de a gândi și de a acționa în mod rațional, în anumite situații. Mintea lor este dezechilibrată. Religiozitatea și neprihănirea nu au un efect distructiv asupra sănătății, ci dimpotrivă, aduc sănătate trupului și putere sufletului. — Testimonies for the Church 1:501, 502 (1867). 1MCP 292.1

Nevoia stăpânirii gândurilor — Acționați întotdeauna conduși de principii și nu vă lăsați în voia impulsurilor. Temperați-vă tendințele impulsive prin cultivarea umilinței și a amabilității. Nu vă permiteți nici un gest trivial și ușuratic. Nu îngăduiți cuvinte de critică pe buzele voastre. Nici măcar gândurile nu trebuie lăsate să rătăcească la voia întâmplării. Ele trebuie să fie luate în stăpânire și subordonate ascultării de Hristos. Îndreptați-vă gândurile asupra lucrurilor sfinte și astfel, prin harul lui Hristos, ele vor deveni curate și valoroase. — The Ministry of Healing, 491 (1905). 1MCP 292.2

Evitarea sentimentalismului — Vă aflați în perioada studenției; faceți ca mintea voastră să fie preocupată în mod perseverent de subiectele spirituale. Îndepărtați orice sentimentalism din viața voastră. Dedicați-vă unei autoeducații vigilente și exercitați stăpânirea de sine. Acum este perioada de formare a caracterului; nu vă lăsați atrași de nimic din ceea ce ar putea fi considerat josnic sau lipsit de importanță și care vă poate distrage de la interesele voastre cele mai înalte și mai sfinte și vă poate diminua eficiența în pregătirea pentru realizarea lucrării pe care v-a încredințat-o Dumnezeu. 1MCP 292.3

Cultivați simplitatea în toate acțiunile pe care le întreprindeți, dar țintiți spre un standard înalt al dezvoltării armonioase a capacităților voastre intelectuale. Fiți hotărâți să vă corectați orice greșeală. Înclinațiile ereditare pot fi învinse — prin harul lui Hristos, izbucnirile violente și nestăpânite ale temperamentului pot fi schimbate într-o asemenea măsură, încât asemenea manifestări să fie biruite în totalitate. Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă faptul că se află în atelierul de prelucrare al lui Dumnezeu. — Letter 23, 1893. 1MCP 292.4

Atitudinea față de sfaturi — Tinerii nu trebuie lăsați să gândească și să acționeze în mod independent de judecata părinților și a profesorilor lor. Copiii au nevoie să fie învățați să respecte experiența părinților și a profesorilor și să se lase călăuziți de aceștia. Ei trebuie să fie educați în așa fel, încât gândirea lor să se afle în armonie cu gândirea părinților și a profesorilor și ajutați să înțeleagă faptul că se cuvine să asculte sfaturile lor. Ca rezultat, atunci când se vor desprinde de mâna călăuzitoare a părinților și a profesorilor, caracterele lor nu vor fi asemenea unor trestii bătute de vânt. — Testimonies for the Church 3:133 (1872). 1MCP 293.1

Cea mai înaltă educație — Domnul dorește să obținem cea mai înaltă educație școlară posibilă, având ținta de a împărtăși altora cunoștințele noastre. Nimeni nu poate ști unde și când ar putea fi chemat să lucreze și să dea mărturie pentru Dumnezeu. Numai Tatăl nostru ceresc știe ce poate face din oameni. În fața noastră, se află posibilități pe care credința noastră limitată nu le întrezărește. Mintea noastră trebuie să fie educată în așa fel, încât, dacă este necesar, să putem prezenta adevărurile Sale înaintea celor mai înalte autorități pământești într-o asemenea manieră, încât Numele Lui să fie glorificat. Noi nu trebuie să îngăduim să ne scape nici o ocazie de a obține calificative intelectuale distinse cu scopul de a lucra pentru Dumnezeu. — Christ's Object Lessons, 333, 334 (1900). 1MCP 293.2

Continua activitate a minții — Mintea se află într-o continuă activitate. Ea este receptivă la orice fel de sugestii, bune sau rele. Gândurile și impresiile întipărite în mintea copiilor sunt asemenea chipurilor omenești ce se fixează pe placa fotografică a artistului; indiferent dacă aceste impresii sunt lumești sau morale și religioase, ele vor fi aproape imposibil de șters. 1MCP 293.3

Când copiii încep să gândească, mintea lor este mai receptivă decât în oricare altă perioadă și de aceea primele lecții pe care le primesc sunt de o importanță deosebită. Aceste lecții au o influență puternică în formarea caracterului. Dacă amprenta pe care o lasă este corectă și dacă, o dată cu trecerea anilor, sunt urmate cu răbdare și perseverență, destinul pământesc și veșnic al copiilor va fi orientat spre bine. Cuvântul Domnului spune: “Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22, 6.) — Special Testimonies On Education, 71 (c1897). (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 143.) 1MCP 293.4

Tinerețea, un timp al posibilităților — Inimile tinerilor sunt ca ceara ușor modelabilă, iar voi le puteți călăuzi în așa fel, încât să admire caracterul creștin; dar nu vor trece mulți ani până când ceara ar putea să devină granit. — The Review and Herald, 21 februarie 1878. (Fundamentals of Christian Education, 51). 1MCP 294.1

Tinerii sunt cei care manifestă sentimentele cele mai entuziaste, au memoria cea mai receptivă și inima cea mai deschisă pentru influența divină; iar perioada tinereții este aceea în care capacitățile fizice și intelectuale trebuie investite în vederea celor mai mari realizări posibile, atât pentru viața aceasta, cât și pentru aceea care va urma. — The Youth's Instructor, 25 octombrie, 1894. (Sons and Daughters of God, 78.) 1MCP 294.2