Mărturii pentru comunitate, vol. 6

Biserica și corpul predicatorilor

A sosit timpul ca membrii comunităților noastre să facă eforturi hotărâte pentru a-i susține pe bărbații care vestesc lumii ultima solie de har. Membrii comunității, printr-o manifestare a religiei practice, să dea greutate soliei de avertizare vestită lumii de către solii lui Dumnezeu. Oamenii inteligenți sunt alarmați de perspectiva omenirii. Dacă aceia care cunosc adevărul vor practica principiile Bibliei, arătând că au fost sfințiți prin adevăr și că sunt sinceri urmași ai blândului și umilului Mântuitor, ei vor exercita o influență care va câștiga suflete la Hristos. 6M 417.1

Tot ceea ce este mai puțin decât o slujire activă și sârguincioasă pentru Domnul este o tăgăduire a mărturisirii noastre de credință. Numai creștinismul care este dat pe față printr-o lucrare sârguincioasă și practică va face impresie asupra celor care sunt morți în neascultare și păcat. Creștinii care se roagă, cei umili și credincioși, care arată prin fapte că dorința lor cea mai mare este de a face cunoscut adevărul mântuitor, care trebuie să-i pună la încercare pe toți oamenii, vor aduna o bogată recoltă de suflete pentru Domnul. 6M 417.2

Noi trebuie să punem capăt monotoniei muncii noastre religioase. Noi facem o lucrare în această lume, dar nu dăm pe față destul zel și destulă activitate. Dacă vom fi mai zeloși, oamenii vor fi convinși de adevărul soliei noastre. Lipsa de viață și monotonia lucrării slujirii noastre pentru Dumnezeu resping multe suflete din înalta societate, care au nevoie să vadă un zel profund, călduros și sfințit. Religia legalistă nu este un răspuns pentru veacul acesta. S-ar putea ca noi să îndeplinim toate actele exterioare ale slujirii, și, cu toate acestea, să fim tot pe atât de lipsiți de influența înviorătoare a Duhului Sfânt, după cum dealurile din Ghilboa erau lipsite de rouă și de ploaie. Toți avem nevoie de o reînviorare spirituală; și avem, de asemenea, nevoie de razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii, care să îmblânzească și să supună inimile noastre. În ce privește principiile, noi trebuie să fim totdeauna tari ca stânca. Principiile Bibliei trebuie să fie propovăduite și apoi să fie susținute de o sfântă trăire a lor. 6M 417.3

Cei ce sunt în slujba lui Dumnezeu trebuie să dea pe față vioiciune și hotărâre în lucrarea de câștigare de suflete. Aduceți-vă aminte că sunt suflete care ar pieri, dacă noi, ca unelte ale lui Dumnezeu, nu lucrăm cu o hotărâre care să nu se lase și nici să nu se descurajeze. Tronul harului trebuie să fie fără încetare sprijinul nostru. 6M 418.1

Nu există nici o scuză pentru ca viața și credința comunităților noastre să fie atât de amorțită și de slabă. “Întoarceți-vă la Cetățuie, prinși de război, plini de nădejde!” (Zaharia 9, 12.) Există putere pentru noi în Hristos. El este apărătorul nostru înaintea Tatălui. El trimite solii Săi în toate părțile stăpânirii Lui pentru a face cunoscut poporului Său voința Sa. El umblă în mijlocul bisericii Sale. El dorește să-i sfințească, să-i înalțe și să-i înnobileze pe urmașii Săi. Influența acelora care cu adevărat cred în El va fi ca o mireasmă de viață în lume. El ține stelele în mâna Sa cea dreaptă și vrea ca prin aceștia lumina Sa să strălucească în lume. În felul acesta, El dorește să pregătească pe poporul Său pentru o treaptă mai înaltă de slujire în biserica de sus. El ne-a dat o mare lucrare de făcut. Să o facem în chip desăvârșit și cu hotărâre. Să arătăm prin viața noastră ce a făcut adevărul pentru noi. 6M 418.2

*****

“Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur”. (Apocalipsa 2, 1.) Textul acesta arată legătura Domnului Hristos cu biserica Sa. El umblă în mijlocul bisericii Sale pe toată lungimea și lățimea pământului. El o cercetează cu mult interes pentru a vedea dacă se află în acea stare spirituală care poate face să propășească împărăția Lui. Hristos este de față în fiecare adunare a bisericii Sale. El cunoaște pe fiecare persoană care e în legătură cu lucrarea Sa. Îi cunoaște pe aceia a căror inimă El o umple cu uleiul sfânt, pentru ca ei să-l poată da și altora. Aceia care duc mai departe, în mod credincios, lucrarea lui Hristos în lumea noastră, reprezentând în cuvânt și faptă caracterul lui Dumnezeu, îndeplinind scopul lui Dumnezeu pentru ei, sunt foarte scumpi înaintea Lui. Hristos are plăcere de ei, ca un om care are plăcere de o grădină îngrijită și de parfumul florilor pe care le-a sădit. 6M 418.3

*****

A costat multă lepădare de sine, mult sacrificiu de sine, o energie de neînfrânt și multă rugăciune pentru a aduce diferitele acțiuni misionare acolo unde sunt acum. Există primejdia ca unii dintre cei care vin acum pe scena lucrării să rămână mulțumiți a fi neroditori, închipuindu-și că acum nu mai e nevoie de atât de multă tăgăduire de sine și sârguință, de atât de multă muncă grea și neplăcută, cum au avut să suporte conducătorii acestei solii; că timpurile s-au schimbat și că, întrucât acum sunt mai multe mijloace în lucrarea lui Dumnezeu, nu e necesar ca ei să se așeze în situații atât de grele, cum au avut să îndure mulți la începuturile soliei. 6M 419.1

Dar, dacă s-ar da pe față aceeași sârguință și același sacrificiu de sine la stadiul actual al lucrării, așa cum s-a dat pe față la începuturile ei, am vedea de o sută de ori mai multe împliniri decât se realizează acum. 6M 419.2

Dacă lucrarea trebuie să meargă mai departe pe același înalt plan de acțiune de pe care a început, atunci nu trebuie să aibă loc o cădere a resurselor morale. Mereu trebuie să aibă loc o sporire a puterilor morale. Dacă aceia care intră acum în câmp ca lucrători consideră că pot să-și slăbească eforturile, că lepădarea de sine și o strictă economie nu numai de mijloace, dar și de timp, nu sunt acum esențiale, lucrarea va da înapoi. Lucrătorii de astăzi ar trebui să aibă aceeași măsură de evlavie, energie și stăruință, pe care au avut-o conducătorii de până acum. 6M 419.3

Lucrarea s-a extins în așa măsură, încât acum cuprinde un teritoriu mai mare, iar numărul credincioșilor a sporit. Există încă o mare lipsă, deoarece s-ar fi putut face o lucrare mai mare, dacă s-ar fi dat pe față același spirit misionar care s-a manifestat în primele zile ale lucrării. Fără de spiritul acesta, lucrătorul nu va face decât să schilodească și să desfigureze lucrarea lui Dumnezeu. De fapt, lucrarea dă înapoi, în loc să înainteze așa cum ar dori Dumnezeu să se întâmple. Numărul nostru prezent și extinderea lucrării noastre nu trebuie să fie comparate cu ce a fost de la început. Noi ar trebui să considerăm ce s-ar fi putut face dacă fiecare lucrător s-ar fi consacrat, corp, suflet și spirit, lui Dumnezeu, așa cum s-ar fi cuvenit. 6M 420.1

*****

Comunitățile noastre trebuie să conlucreze în lucrarea de cultivare spirituală, în speranța unei apropiate recolte. Din cauza răului din inimi și a necredinței, există multă perversitate de înfruntat, multă împotrivire față de planurile sfinte și eforturile concrete. Dar lucrarea trebuie să fie făcută. Terenul este bătătorit, dar pământul înțelenit trebuie să fie arat, semințele neprihănirii trebuie să fie semănate. Nu vă opriți, învățători iubiți ai lui Dumnezeu, ca și cum v-ați îndoi să săvârșiți o lucrare care va crește pe măsură ce o săvârșiți. Nu vă lăsați și nici nu vă descurajați. Cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie. “Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu; voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. Aduceți-vă aminte că voi nu puteți să vă încredeți în eul personal. 6M 420.2

*****

Ca niciodată mai înainte, noi ar trebui să ne rugăm nu numai ca să fie trimiși lucrători în marele câmp al secerișului, ci și pentru ca să avem o concepție clară a adevărului, pentru ca atunci când vor veni solii adevărului, noi să putem accepta solia și respecta solul. 6M 420.3