Mărturii pentru comunitate, vol. 6
Cuvântul lui Dumnezeu să aibă locul suprem
Poporul lui Dumnezeu va recunoaște cârmuirea omenească drept o orânduire de obârșie dumnezeiască și va învăța ascultarea de ea ca o datorie sfântă în sfera ei legitimă. Dar atunci când cererile ei sunt în conflict cu cerințele lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscut mai pe sus de legislația omenească. “Așa zice Domnul” nu trebuie să fie dat la o parte pentru un: “Așa zice biserica sau statul”. Coroana lui Hristos trebuie să fie înălțată mai pe sus de diademele potentaților pământești. 6M 402.1
Principiul pe care noi trebuie să-l susținem acum este același cu principiul susținut de adepții Evangheliei, cu prilejul marii Reformațiuni. Când principii s-au adunat la Dieta din Speier, în 1529, nădejdea lumii părea aproape să fie zdrobită. Adunării acesteia i-a fost prezentat decretul împăratului, prin care se restrângea libertatea religioasă și se oprea răspândirea mai departe a învățăturii reformate. Vor primi principii Germaniei decretul? Să fie reținută lumina Evangheliei de la mulțimile care erau încă în întuneric? Urmau să se ia hotărâri mari pentru lume. Cei care primiseră credința reformată s-au adunat, și hotărârea unanimă a fost: “Să respingem decretul. În probleme de conștiință majoritatea nu are putere”. 6M 402.2
Steagul adevărului și al libertății religioase, pe care l-au ținut sus acești reformatori, ne-a fost încredințat nouă în această luptă de pe urmă. Răspunderea pentru acest mare adevăr este asupra acelora pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu cunoașterea Cuvântului Său. Noi trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate supremă. Noi trebuie să primim adevărurile Lui pentru noi înșine. Putem aprecia adevărurile acestea numai atunci când le cercetăm prin studiu personal. Atunci când facem din Cuvântul lui Dumnezeu călăuza vieții noastre, se dă pentru noi răspuns la rugăciunea lui Hristos: “Sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17, 17.) Recunoașterea adevărului în cuvânt și faptă este mărturisirea noastră de credință. Numai în felul acesta pot ști alții că noi credem în Biblie. 6M 402.3
Reformatorii aceia, al căror protest ne-a dat nouă numele de protestanți, și-au dat seama că Dumnezeu i-a chemat să ducă lumii Evanghelia și pentru îndeplinirea acestei lucrării ei erau gata să-și jertfească bunurile, libertatea și chiar viața. Suntem noi în acest conflict de pe urmă tot atât de credincioși față de sarcina noastră cum au fost acei reformatori de pe vremuri față de a lor? 6M 403.1
Cu primejdia persecuției și a morții, adevărul pentru vremea aceea a fost dus în depărtare și în apropiere. Cuvântul lui Dumnezeu a fost dus oamenilor; toate clasele, de sus și de jos, bogați și săraci, învățați și neînvățați, îl studiau cu sârguință, iar cei care primeau lumina deveneau la rândul lor mesageri. În zilele acelea, adevărul a fost adus la cunoștința oamenilor, prin tipărituri. Pana lui Luther a fost o forță, iar scrierile lui, răspândite până departe, au mișcat lumea. Aceleași mijloace ne stau și nouă la îndemână și pot fi duse repede în toate părțile lumii. Noi trebuie să facem cunoscut lumii ultima solie de avertizare a lui Dumnezeu, adresată oamenilor și care ar trebui să fie râvna noastră la studierea Bibliei și zelul nostru pentru răspândirea luminii! 6M 403.2