Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Datoria de a mustra

“Dacă relele sunt vădite în mijlocul poporului Său și dacă slujitorii lui Dumnezeu trec indiferenți pe lângă ele, atunci, în mod real, ei îl susțin și îl îndreptățesc pe cel păcătos și sunt tot așa de vinovați și vor avea parte tot așa de sigur de dezaprobarea lui Dumnezeu, pentru că vor fi făcuți răspunzători pentru păcatele celor vinovați. În viziune, mi-au fost arătate multe situații în care neplăcerea lui Dumnezeu a fost atrasă datorită neglijării slujitorilor Săi de a trata relele și păcatele existente între ei. Cei care au scuzat aceste rele au fost învățați de către oameni să fie foarte amabili și drăguți în atitudinea lor, numai pentru faptul că au evitat să se achite de o datorie clară și scripturistică. Sarcina nu era plăcută pentru sentimentele lor și de aceea au evitat-o.” [Testimonies for the Church 3:266 (1873).] 5M 676.1

Mărturia cercetătoare a lui Dumnezeu “îi va alege pe aceia din Israel care au luptat vreodată cu mijloacele rânduite de Dumnezeu să țină în afara bisericii corupția și stricăciunea. Răul trebuie numit rău. Păcatele grozave trebuie să fie spuse pe nume. Tot poporul lui Dumnezeu trebuie să vină mai aproape de El…. Atunci ei vor vedea păcatul în adevărata lui lumină și își vor da seama cât de ofensator este el înaintea lui Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 3:324 (1873).] “Mărturia directă și clară trebuie să fie vie în biserică sau, de nu, blestemul lui Dumnezeu va sta asupra poporului Său tot așa de categoric cum a stat asupra Israelului din vechime din cauza păcatelor lor.” [Testimonies for the Church 3:269 (1873).] 5M 676.2

“Niciodată n-a fost nevoie de avertizări și mustrări credincioase așa cum este acum, în acest timp. Satana s-a coborât cu putere mare, știind că timpul său este scurt. El a umplut lumea cu povești închipuite care plac, iar poporului lui Dumnezeu îi place să i se spună lucruri liniștitoare, care să nu-l tulbure…. Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu trebuie să facă eforturi mai categorice, mai hotărâte, pentru a împinge înapoi întunericul ce vine. Astăzi, mai mult decât oricând mai înainte, este nevoie de lucrarea mai strânsă a Duhului lui Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 3:327, 328 (1873).] 5M 676.3

Când, în tinerețea mea, am acceptat lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu s-o fac, o dată cu ea am primit făgăduința că am să primesc un ajutor special din partea marelui și puternicului Ajutor. Mi-a fost dată, de asemenea, solemna însărcinare de a transmite cu credincioșie solia Domnului, fără să fac vreo deosebire între prieteni și vrăjmași. Când este vorba de Dumnezeu, nu trebuie căutat la fața omului. Fie că trebuie să te ocupi de bogați sau de neștiutori, nu trebuie să aibă loc nici o trădare a încrederii sfinte din partea solului lui Dumnezeu. 5M 677.1

“Nimeni să nu nutrească gândul că regret sau că retractez vreuna din mărturiile clare pe care le-am transmis unor persoane în mod individual sau poporului. Dacă am greșit pe undeva, atunci am greșit că n-am mustrat păcatul mai categoric și mai ferm. Unii frați și-au luat responsabilitatea de a critica lucrarea mea și de a propune o cale mai ușoară de a corecta relele. Acestor persoane le spun: Eu am urmat calea Domnului, și nu căile voastre. Ceea ce am spus și am scris în mărturii sau în mustrările date n-a fost exprimat prea deschis…. 5M 677.2

Cei care, într-o formă sau alta, slăbesc forța mustrărilor puternice pe care Dumnezeu mi le-a dat să le rostesc trebuie să răspundă în ziua judecății pentru lucrarea lor.… Acelora care și-au luat răspunderea să mă mustre și, în judecata lor mărginită, să propună o cale care li se pare mai înțeleaptă, le spun din nou: nu accept eforturile voastre. Lăsați-mă cu Dumnezeu și lăsați-L să mă învețe. Voi lua cuvintele Domnului și am să le transmit poporului. Nu mă aștept ca toți să primească mustrările și să facă o reformă în viața lor, dar trebuie să-mi împlinesc datoria față de toți la fel. Voi umbla în umilință înaintea lui Dumnezeu, făcându-mi lucrarea pentru prezent și veșnicie. 5M 677.3

Dumnezeu n-a dat fraților mei lucrarea pe care mi-a dat-o mie. Mi s-a reproșat că modul meu de a transmite mustrările în public i-a făcut pe alții să fie tăioși, critici și aspri. Dacă lucrurile stau astfel, atunci aceștia trebuie să-și rezolve problema cu Dumnezeu. Dacă alții își asumă o responsabilitate pe care Dumnezeu nu le-a dat-o; dacă ei nesocotesc învățătura pe care El le-a transmis-o tot mereu, prin instrumentul umil pe care l-a ales, de a fi buni, răbdători și îngăduitori, atunci ei singuri trebuie să răspundă pentru urmări. Cu o inimă plină de durere, mi-am adus la îndeplinire datoria neplăcută față de scumpii mei prieteni, neîndrăznind să-mi plac mie însămi, nereținând mustrările, chiar și atunci când era vorba de soțul meu; și nu voi fi mai puțin credincioasă în avertizarea altora, fie că vor auzi sau nu. Când le vorbesc oamenilor, rostesc multe cuvinte pe care nu le-am gândit mai dinainte. Duhul Domnului vine adesea asupra mea. Simt că sunt purtată, dusă departe de mine; viața și caracterul diferitelor persoane îmi sunt prezentate clar în minte. Văd greșelile lor și primejdiile în care se află și mă simt obligată să vorbesc despre cele ce sunt aduse înaintea mea. Nu îndrăznesc să mă împotrivesc Duhului lui Dumnezeu.” [Mărturia nr.31, Testimonies for the Church 5:19-20 (1882).] 5M 677.4