Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Natura și influența Mărturiilor

Pe măsură ce timpul se apropie și lucrarea de vestire a ultimei avertizări adresate lumii se extinde, este foarte important ca aceia care primesc adevărul prezent să aibă o clară înțelegere a naturii și influenței Mărturiilor pe care Dumnezeu, în providența Sa, le-a legat de lucrarea soliei îngerului al treilea, chiar de la începuturile ei. În paginile ce urmează, sunt redate paragrafe din ceea ce am scris în ultimii patruzeci de ani, cu referire la experiența mea de la început în această lucrare specială, prezentând, de asemenea, ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit cu privire la natura și importanța Mărturiilor, modul în care sunt date și cum trebuie să fie privite. 5M 654.2

“Nu mult după 1844, am primit prima mea viziune. Eram în vizită la o scumpă soră în Hristos, a cărei inimă era legată de a mea. Cinci dintre noi, toate femei, am îngenuncheat liniștit la altarul familial. În timp ce mă rugam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea așa cum n-am simțit-o niciodată mai înainte. Am avut simțământul că sunt înconjurată de lumină și că mă înalț mai sus și tot mai sus de la pământ” [Testimonies for the Church 1:58;]. La data aceea, am văzut experiența credincioșilor adventiști, venirea Domnului Hristos și răsplata dată celor credincioși. 5M 654.3

“În a doua viziune, care a urmat imediat după prima, mi s-au arătat încercările prin care trebuia să trec și că aveam datoria să merg și să spun și altora ce-mi descoperise Dumnezeu. Mi-a fost arătat că lucrarea mea va fi întâmpinată cu o mare apostazie și că inima îmi va fi sfâșiată de suferință, dar că harul lui Dumnezeu va fi îndestulător și mă va susține în toate aceste încercări. Învățătura din această viziune m-a tulburat nespus de mult, căci îmi arăta datoria pe care o aveam, de a merge în mijlocul poporului și a prezenta adevărul. 5M 655.1

O mare teamă ce mă apăsa a fost aceea că, dacă ascult chemarea datoriei și merg, declarându-mă favorizată de Cel Prea Înalt cu viziuni și descoperiri pentru poporul lui Dumnezeu, aș putea să cad în păcatul înălțării de sine și să mă înalț mai presus de poziția ce este numai drept pentru mine să o ocup, aducând în felul acesta asupra mea neplăcerea lui Dumnezeu și pierzându-mi astfel mântuirea. Aveam în fața mea numeroase cazuri asemănătoare, și o strângere de inimă în fața calvarului chinuitor. 5M 655.2

Acum mă rog fierbinte ca, dacă totuși trebuie să merg și să spun ceea ce mi-a arătat Domnul, să fiu ferită de o înălțare necuvenită. Îngerul a spus: ‘Rugăciunile tale au fost ascultate și vei primi răspuns la ele. Dacă acest rău de care te temi te amenință, mâna lui Dumnezeu va fi întinsă ca să te salveze; prin suferință, El te va atrage la Sine și te va păstra în umilință. Transmite solia cu credincioșie. Suferă până la sfârșit și vei mânca din fructele pomului vieții și vei bea din apa vieții’.” [Testimonies for the Church 1:62, 64, 65;.] 5M 655.3

La data aceea, era fanatism printre aceia care fuseseră credincioși ai primei solii îngerești. Greșeli serioase în doctrină și practică erau nutrite și unii erau chiar gata să-i condamne pe toți aceia care nu vor accepta părerile lor. Dumnezeu mi-a descoperit în viziune aceste greșeli și m-a trimis la acești copii greșiți să le spun; dar, în aducerea la îndeplinire a acestei îndatoriri, m-am confruntat cu o puternică împotrivire și ocară. 5M 655.4

“Pentru mine era o cruce grea aceea de a le spune celor greșiți ce mi-a fost arătat cu privire la ei. Acest lucru mi-a produs o mare tristețe, și anume de a vedea pe alții necăjiți sau întristați. Și când eram obligată să rostesc solia, adesea o mai îndulceam și o făceam să pară cât mai favorabilă cu putință pentru persoana respectivă și apoi mergeam și plângeam în agonia sufletului meu. Priveam la aceia care nu aveau să poarte de grijă decât numai ființei lor și mă gândeam că, dacă aș fi în locul lor, n-aș murmura. Era foarte greu să transmiți Mărturiile clare și tăioase care-mi erau date de Dumnezeu. Am urmărit cu nerăbdare rezultatul și dacă persoanele mustrate se ridicau împotriva mustrării și după aceea se opuneau adevărului. Astfel de întrebări se ridicau în mintea mea: Am transmis eu solia așa cum trebuia? N-ar exista vreo cale pentru a-i salva? Apoi, asupra sufletului meu apăsa o astfel de tristețe, încât adesea simțeam că moartea ar fi un sol bine venit, iar mormântul, un loc scump de odihnă. 5M 656.1

Nu mi-am dat seama de primejdia și de păcatul unei astfel stări de lucruri, până când, într-o viziune, am fost dusă în prezența Domnului Isus. El a privit la mine încruntat și și-a întors fața de la mine. Nu este posibil să descriu groaza și agonia pe care le-am simțit atunci. Am căzut cu fața la pământ înaintea Lui, dar n-am avut putere să rostesc nici un cuvânt. O, cât aș fi dorit să mă ascund de acea încruntare îngrozitoare! Apoi, am putut să-mi dau seama, într-o măsură oarecare, ce fel de simțăminte vor avea cei pierduți și care îi vor face să strige atunci: ‘Munților și stâncilor, cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului.’ (Apocalipsa 6, 16.) 5M 656.2

Imediat, un înger mi-a spus să mă ridic și priveliștea care mi-a izbit ochii cu greu poate fi descrisă. Înaintea mea era o grupă de oameni cu părul și hainele sfâșiate și a căror înfățișare era întruchiparea disperării și a groazei. Ei s-au apropiat de mine și și-au frecat hainele de ale mele. Când m-am uitat la hainele mele, am văzut că erau pătate de sânge. Din nou am căzut ca moartă la picioarele îngerului meu însoțitor. N-am putut rosti nici o scuză și aș fi dorit să fiu departe de acel loc sfânt. Îngerul m-a ridicat în picioare și mi-a zis: ‘Nu acesta este cazul tău acum, dar scena aceasta a fost trecută pe dinaintea ochilor tăi pentru a ști care va fi situația ta dacă neglijezi să spui altora ce ți-a descoperit Domnul’” [Testimonies for the Church 1:73, 74.] Cu această avertizare solemnă înaintea mea, am plecat să le spun oamenilor cuvintele de mustrare și învățătură pe care mi le-a dat Dumnezeu. 5M 656.3