Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Sfințenia practică

Stimați frați și stimate surori din Oakland,

Mintea mea mă îndeamnă să vă scriu. Din nou și din nou m-am descoperit vorbindu-vă în visele mele și de fiecare dată erați în necaz. Dar orice se va întâmpla, să nu vă slăbească curajul moral și cauza religiei voastre să nu degenereze într-o formă fără viață. Isus cel iubitor este gata să vă binecuvânteze din abundență; dar noi avem nevoie să obținem o experiență a credinței, în rugăciune stăruitoare și bucurându-ne în iubirea lui Dumnezeu. Să fie oare vreunul dintre voi cântărit în balanța cerului și găsit cu lipsă? Noi trebuie să veghem asupra noastră, să veghem asupra celor mai neînsemnate îndemnuri nesfinte ale naturii noastre, ca să nu devenim trădători față de înaltele răspunderi pe care Dumnezeu le-a pus asupra noastră, ca instrumente omenești ale Sale. 5M 532.2

Trebuie să studiem avertizările și pedepsele pe care El le-a dat poporului Său în veacurile trecute. Noi nu ducem lipsă de lumină. Știm ce lucruri trebuie să evităm și ce ne-a cerut El să păzim; astfel că, dacă nu căutăm să cunoaștem și să facem ce este drept, aceasta se datorează săvârșirii răului, care se potrivește mai bine naturii noastre decât facerea binelui. 5M 532.3

Întotdeauna vor fi necredincioși care așteaptă să fie duși mai departe de credința altora. Ei nu au nici o cunoștință practică a adevărului și, în consecință, n-au simțit puterea lui sfințitoare asupra propriilor lor suflete. Ar trebui ca fiecare membru al bisericii, în liniște și cu stăruință, să-și cerceteze propria-i inimă și să vadă dacă viața și caracterul său sunt în armonie cu marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu. 5M 533.1

Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru voi în California, în mod deosebit în Oakland; dar El ar avea plăcerea să facă mult mai mult dacă veți face ca faptele să corespundă cu credința voastră. Dumnezeu nu onorează niciodată necredința cu mari binecuvântări. Revedeți ceea ce Dumnezeu a făcut și să știți că, de fapt, este numai începutul a ceea ce El este dispus să facă. 5M 533.2

Noi trebuie să acordăm Scripturilor o valoare mult mai mare decât aceea pe care o dăm, căci în ea este descoperită oamenilor voința lui Dumnezeu. Nu este suficient numai să fii de acord cu faptul că Cuvântul lui Dumnezeu este vrednic de încredere, ci trebuie să cercetăm Scripturile pentru a învăța ce conțin. Primim noi Biblia ca fiind “descoperirea” lui Dumnezeu? Este tot atât de real o comunicare divină, ca și când am auzi cuvintele ei în mod efectiv. Noi nu-i cunoaștem valoarea, pentru că nu ascultăm de sfaturile ei. 5M 533.3

Îngerii răi sunt la lucru de jur împrejurul nostru, dar, pentru că noi nu vedem prezența lor cu vederea noastră naturală, nu apreciem așa cum ar trebui realitatea existenței lor, după cum este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă toate lucrurile scrise în Sfânta Scriptură ar fi fost ușor de înțeles, omul, cercetând paginile ei, s-ar fi înălțat în mândrie și mulțumire de sine. Nu este niciodată cel mai bine pentru cineva să creadă că înțelege fiecare fază a adevărului pentru că el nu înțelege tot. De aceea, nici un om să nu se laude că înțelege corect toată Scriptura și să creadă că este de datoria lui să-i facă pe toți ceilalți să înțeleagă exact așa cum înțelege el. Să lăsăm ca mândria intelectuală să fie dată la o parte. Îmi ridic vocea ca avertizare împotriva oricărui fel de mândrie spirituală. Ea există din abundență în biserică, astăzi. 5M 533.4

Când adevărul pe care noi îl împărtășim acum a fost pentru prima dată văzut și înțeles ca fiind adevăr biblic, cât de străin părea el și cât de puternică era opoziția pe care trebuia s-o înfruntăm, atunci când îl prezentam pentru prima dată poporului; dar cât de zeloși și sinceri erau lucrătorii ascultători și iubitori ai adevărului! Noi suntem, într-adevăr, un popor deosebit. Eram puțini la număr, fără avere, fără înțelepciune lumească; și cu toate acestea, noi credeam în Dumnezeu, eram puternici și aveam succes, eram o teroare pentru cei ce făceau răul. Iubirea noastră unul pentru celălalt era statornică; nu era ușor de zdruncinat. Apoi, puterea lui Dumnezeu se manifesta printre noi, bolnavi erau vindecați, exista mult calm, bucurie sfântă și înțelegere. Dar, pe măsură ce lumina a început să crească, biserica n-a înaintat în mod proporțional. Aurul cel curat a început în mod treptat să se întunece, răceala și formalismul au pătruns în biserică, pentru a-i slăbi energiile. Mulțimea privilegiilor și ocaziilor n-au condus pe poporul lui Dumnezeu înainte și în sus, la curăție și sfințire. O folosire credincioasă a talentelor pe care ni le-a dat Dumnezeu va face să sporească mult aceste daruri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult. Doar cei care primesc cu credincioșie și prețuiesc lumina pe care le-a încredințat-o Dumnezeu și care adoptă o poziție înaltă și nobilă, cu lepădare de sine și sacrificiu de sine, numai aceia vor fi canale de lumină pentru lume. Însă cei care nu înaintează, aceia nu se dezvoltă și dau înapoi, chiar dacă s-ar afla la granițele Canaanului ceresc. Mi-a fost arătat că în nici un fel credința și faptele noastre nu corespund cu lumina adevărului ce ne-a fost dată. Noi nu trebuie să avem o credință șovăitoare, ci acea credință desăvârșită care lucrează din iubire și purifică sufletul. Dumnezeu vă cheamă pe voi, cei din California, să veniți într-o mai strânsă legătură cu El. 5M 534.1

Un lucru va trebui să fie avut în vedere, și anume independența individuală. Ca soldați ai oștirii Domnului Hristos, trebuie să fie o acțiune armonioasă a diferitelor departamente ale lucrării. Nimeni nu are dreptul să înceapă ceva pe propria răspundere și să avanseze idei în paginile revistelor noastre cu privire la doctrinele Bibliei, când se știe că alții dintre noi au opinii diferite cu privire la subiectul respectiv și că faptul acesta va da loc la controverse. Adventiștii de ziua întâia au făcut lucrul acesta. Fiecare a urmat propria sa judecată independentă și a căutat să prezinte idei originale, până acolo că nu există nici o acțiune armonioasă, unitară între ei, cu excepția, poate, a opoziției față de adventiștii de ziua a șaptea. Noi nu trebuie să urmăm exemplul lor. Fiecare lucrător trebuie să acționeze ținând seama de ceilalți. Urmașii Domnului Isus Hristos nu vor acționa în mod independent unul de celălalt. Tăria noastră trebuie să fie în Dumnezeu și folosită în acțiuni nobile, unite. Ea nu trebuie să fie risipită în mișcări lipsite de importanță. 5M 534.2

În unire este tărie. Trebuie să existe unitate între casele noastre de editură și celelalte instituții. Dacă această unitate există, atunci ele vor fi o putere. Nu trebuie să existe ceartă sau dezacorduri între lucrători. Lucrarea este una, supravegheată de un singur conducător. Eforturi ocazionale și spasmodice nu au făcut decât rău. Oricât de energice ar putea fi ele, sunt de mică valoare; pentru că, în mod sigur, reacția nu va întârzia să vină. Noi trebuie să cultivăm o perseverență fermă, cercetând continuu spre a cunoaște și a face voia lui Dumnezeu. 5M 535.1

Noi trebuie să cunoaștem ce trebuie să facem pentru a fi mântuiți. Frații și surorile mele, să nu fim purtați de curentele populare. Lucrarea noastră este aceea de a ne separa de lume. Aceasta este singura cale pe care putem merge cu Dumnezeu, așa cum a făcut Enoh. Influențe divine lucrau împreună cu eforturile lui omenești. Asemenea lui, și noi suntem chemați să avem o credință puternică, vie și lucrătoare, și aceasta este singura cale prin care putem să fim lucrători împreună cu Dumnezeu. Noi trebuie să știm ce schimbări morale trebuie neapărat să facem în caracterele noastre, prin harul Domnului Hristos, pentru a fi pregătiți pentru locașurile de sus. Vă spun în temere de Dumnezeu: suntem în primejdia de a trăi asemenea iudeilor — lipsiți de iubirea lui Dumnezeu și ignoranți în ceea ce privește puterea Sa, în timp ce lumina adevărului strălucește în jurul nostru. 5M 535.2

De zece mii de ori zece mii, noi putem mărturisi că ascultăm de lege și de Evanghelie și totuși să trăim în nelegiuire. Oamenii le pot prezenta cerințele adevărului într-un mod clar, și cu toate acestea, propriile lor inimi să fie firești. Păcatul poate fi iubit și practicat în secret. Adevărul lui Dumnezeu poate să nu fie adevăr pentru ei, pentru că inimile lor n-au fost sfințite de El. Iubirea Mântuitorului nu poate exercita nici o putere convingătoare asupra pasiunilor lor josnice. Știm din istoria trecutului că oamenii pot să stea în poziții sfinte și totuși să mânuiască în mod înșelător adevărul lui Dumnezeu. Ei nu pot înălța mâini sfinte înaintea lui Dumnezeu “fără mânie și îndoială”. Aceasta pentru că Dumnezeu nu are nici un control asupra minții lor. Adevărul n-a fost niciodată lipit de inimile lor. “Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea.” “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău”. Faci tu lucrul acesta? Mulți nu fac și n-au făcut niciodată acest lucru. Convertirea lor a fost superficială. 5M 536.1

“Dacă deci”, spune apostolul, “ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu, gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Inima este citadela omului. Din ea ies problemele vieții și ale morții. Până când inima nu este curățită, o persoană nu este pregătită să aibă vreo parte în comuniunea sfinților. Nu îi cunoaște oare Cel care cercetează inimile pe cei care se complac în păcat, fără să le pese de sufletul lor? N-a fost oare nici un martor al celor mai tainice lucruri din viața fiecăruia? Am fost obligată să aud cuvintele rostite de unii bărbați, femei și fete — cuvinte de flatare, cuvinte care să înșele și să îngâmfe. Satana folosește toate aceste mijloace ca să distrugă suflete. Unii dintre voi ați fost astfel instrumentele lui; și dacă așa stau lucrurile, atunci trebuie să stați în fața acestor lucruri în ziua judecății. Îngerul spune acestei categorii de oameni: “Inimile lor n-au fost niciodată date lui Dumnezeu. Hristos nu este în ei. Adevărul nu este acolo. Locul lui este ocupat de păcat, de înșelăciune și neadevăruri. Cuvântul lui Dumnezeu nu este crezut și nu este trăit.” 5M 536.2

Activitatea prezentă a lui Satana asupra inimii, asupra bisericilor și asupra națiunilor trebuie să dea fiori fiecărui cercetător al profețiilor. Sfârșitul este aproape. Fie ca toate comunitățile noastre să se trezească. Să lăsăm ca puterea de convertire a lui Dumnezeu să fie experimentată în inimile membrilor în mod individual și atunci vom vedea prezentă lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Iertarea păcatelor nu este singurul rezultat al morții Domnului Hristos. El a făcut acest sacrificiu infinit nu numai ca păcatul să poată fi îndepărtat, ci ca natura umană să poată fi refăcută, reînfrumusețată, reconstruită din ruina ei și făcută să stea în prezența lui Dumnezeu. 5M 537.1

Noi ne vom demonstra credința prin fapte. Ar trebui să dăm pe față mai multă preocupare și nerăbdare pentru o mai mare măsură din spiritul Domnului Hristos; căci în aceasta va sta tăria bisericii. Satana este acela care se luptă să tragă deoparte pe copiii lui Dumnezeu. Iubire, o, cât de puțină iubire avem — iubire pentru Dumnezeu și unul pentru celălalt! Cuvântul și duhul adevărului, locuind în inimi, ne vor separa de lume. Principiile de neschimbat ale adevărului și iubirii vor lega inimă de inimă și tăria unirii va fi în armonie cu măsura harului și a adevărului de care ne-am bucurat. Va fi bine pentru fiecare dintre noi să ținem sus oglinda, Legea morală a lui Dumnezeu, și să vedem în ea reflectarea propriului Său caracter. Să fim atenți să nu neglijăm semnalele de primejdie și avertizare ce ne sunt date în Cuvântul Său. Dacă nu se dă ascultare acestor avertismente și dacă defectele de caracter nu sunt biruite, atunci aceste defecte îi vor birui pe aceia care le au și vor cădea în rătăcire, apostazie și păcat pe față. Mintea care nu este înălțată până la cel mai înalt standard, cu timpul, va pierde puterea de a reține, de a păstra ceea ce s-a câștigat cândva. “Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” “Voi deci, prea iubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirile acestor nelegiuiți și să vă pierdeți tăria, ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.” 5M 537.2

Dumnezeu și-a ales un popor în aceste timpuri de pe urmă, pe care l-a făcut depozitarul Legii Sale, și acest popor va avea totdeauna sarcini neplăcute de împlinit. “Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta, și că nu poți suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt și i-ai găsit mincinoși. Știu că ai răbdare și că ai suferit din pricina Numelui Meu, și că n-ai obosit.” Se cere multă inteligență și o luptă continuă pentru a ține răul afară din comunitățile noastre. Trebuie să se exercite o disciplină aspră, imparțială; căci unii care au o formă de religie vor căuta să sublinieze credința altora și vor căuta în mod personal să lucreze pentru a se înălța pe ei înșiși. 5M 538.1

Domnul Isus Hristos, pe Muntele Măslinilor, a declarat în mod clar că, din cauza “înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci”. El vorbește aici despre o clasă de credincioși care au căzut de la o înaltă stare de spiritualitate. Fie ca astfel de declarații să ne revină în minte cu o putere solemnă și cercetătoare a inimilor noastre. Unde este zelul, devoțiunea noastră față de Dumnezeu, acea armonie sau conformare cu măreția adevărului pe care pretindem că îl credem? Iubirea față de lume, iubirea pentru unele păcate ce ne sunt scumpe, a dezobișnuit inima de dragostea de rugăciune și de meditație la lucrurile sacre. O serie de servicii religioase formale sunt păstrate; dar unde este iubirea pentru Isus? Spiritualitatea moare. Oare această toropeală, această jalnică deteriorare să fie permanentă? Lampa adevărului pâlpâie și este gata să se stingă pentru că nu este reumplută cu uleiul harului? 5M 538.2

Aș dori ca fiecare pastor și fiecare lucrător să poată vedea această problemă așa cum mi-a fost prezentată mie. Mulțumirea de sine și autosuficiența omoară viața spirituală. Eul este înălțat; despre eu se vorbește. O, dacă eul acesta ar putea muri! “Eu mor zilnic”, spunea apostolul Pavel. Când această mândră și îndrăzneață mulțumire de sine și această vanitoasă neprihănire personală pătrund în suflet, nu mai este loc pentru Isus. Lui I se dă atunci un loc inferior, în vreme ce eul se umflă, plin de importanță, și se umple întregul templu al sufletului. Acesta este motivul pentru care Domnul poate să facă prea puțin pentru noi. Dacă El ar lucra cu eforturile noastre, atunci instrumentul și-ar însuși toată slava istețimii sale și se va felicita singur, spunând asemenea fariseului: “Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Când eul va fi ascuns în Hristos, el nu va fi adus așa de des la suprafață. N-ar trebui să avem gândul Duhului lui Dumnezeu? N-ar trebui să ne ocupăm mai mult de evlavia practică și mai puțin de argumentele mecanice? 5M 538.3

Slujitorii Domnului Hristos ar trebui să trăiască la fel ca în prezența Lui și a îngerilor. Ei ar trebui să caute să înțeleagă cerințele timpului nostru și să se pregătească să le facă față. Satana ne atacă mereu pe căi noi și neîncercate până acum și atunci de ce oare ofițerii din oștirea lui Dumnezeu să fie așa de incapabili? De ce oare lasă ei necultivate capacitățile lor naturale? Este o mare lucrare de făcut și, dacă nu este nici o dorință de acțiune armonioasă pentru a face acest lucru, aceasta se datorează iubirii și prețuirii de sine. Numai atunci când suntem atenți să aducem la îndeplinire poruncile Domnului fără a ne lăsa identitatea și amprenta asupra lucrării, atunci muncim eficient și armonios. “Strânși laolaltă”, “strânși laolaltă”, spunea îngerul. 5M 539.1

Vă somez pe voi, cei care slujiți în lucrurile sfinte, să vă ocupați mai mult de religia practică. Cât de rar sunt văzute o conștiință sensibilă, o reală părere de rău și durere a sufletului, pornită din inimă, și convingere de păcat. Aceasta se datorează faptului că nu există o lucrare profundă, a Duhului lui Dumnezeu printre noi. Mântuitorul nostru este scara pe care a văzut-o Iacov, a cărei bază se sprijinea pe pământ și al cărei vârf atingea cerurile cele înalte. Aceasta arată care este metoda stabilită pentru mântuire. Dacă vreunul dintre noi va fi în cele din urmă mântuit, el va fi mântuit prinzându-se de Isus așa cum ne ținem de treptele unei scări. Pentru cel credincios, Isus este făcut înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare. Nimeni să nu-și imagineze că este un lucru ușor să biruiască vrăjmașul și că va fi purtat spre slăvi, spre o moștenire nestricăcioasă, fără nici un efort din partea lui. Să te uiți înapoi înseamnă să amețești; să nu te mai ții înseamnă să pieri. Puțini sunt aceia care apreciază importanța străduinței permanente de a birui. Ei slăbesc stăruința lor și, ca rezultat, devin egoiști și cedează în fața comodității. Nu se consideră că vigilența spirituală este esențială. Ardoarea, seriozitatea în efortul omenesc nu sunt aduse în viața creștină. 5M 539.2

Vor fi unele căderi teribile ale acelora care gândesc că stau neclintiți numai pentru că au adevărul, deși nu-l au așa cum era el în Isus Hristos. Un moment de neatenție poate să scufunde un suflet într-o inevitabilă ruină. Un păcat făptuit duce la altul, iar al doilea pregătește calea pentru al treilea și așa mai departe. Ca soli credincioși ai lui Dumnezeu, noi trebuie să strigăm mereu la El, pentru a fi păstrați prin puterea Lui. Dacă ne abatem chiar și cu un singur pas de la datorie, suntem în primejdia de a continua să mergem pe un drum al păcatului, care se va sfârși în pieire. Există totuși speranță pentru fiecare dintre noi; dar aceasta numai într-un singur fel, și anume legându-ne de Hristos și folosind fiecare energie pentru a ajunge la desăvârșirea caracterului Său. 5M 540.1

Acea religie care face din păcat o problemă minoră, ocupându-se de iubirea lui Dumnezeu față de păcătos indiferent de acțiunile acestuia, îl încurajează pe păcătos să creadă că Dumnezeu îl va primi, chiar dacă el continuă să păcătuiască. Aceasta este ceea ce fac unii dintre cei care mărturisesc a crede adevărul prezent. Adevărul este ținut departe de viață și acesta este motivul pentru care nu este nici o putere de convingere și convertire a sufletelor. 5M 540.2

Dumnezeu mi-a arătat că adevărul, așa cum este el în Hristos, n-a fost adus niciodată în viața unora din California. Ei nu au religia Bibliei. Ei n-au fost niciodată convertiți; și dacă inimile lor nu vor fi sfințite prin adevărul pe care ei l-au primit, ei vor fi strâns legați împreună cu neghina; pentru că nu aduc nici un fel de roade pentru a demonstra că sunt ramuri ale Viței celei vii. 5M 540.3

“Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.” Viața multora arată că ei nu au o legătură vie cu Dumnezeu și se mișcă în direcția lumii. În realitate, ei nu au nici o parte cu Isus Hristos. Iubesc distracțiile și sunt plini de planuri, speranțe și ambiții egoiste. Ei slujesc vrăjmașului sub masca pretinsei slujiri lui Dumnezeu. Ei sunt în robia unui supraveghetor tiran și această robie și-au ales-o singuri, făcându-se astfel de bună voie robi ai lui Satana. 5M 540.4

Ideea falsă, întreținută de mulți, că restricțiile în educarea copiilor sunt vătămătoare ruinează mii și mii de vieți. Satana va pune în mod sigur stăpânire pe copii, dacă nu se află în paza și ocrotirea voastră. Nu încurajați asocierea lor cu cei necredincioși. Atrageți-i departe de aceștia. Ieșiți, depărtați-vă voi înșivă de unii ca aceștia și arătați-le astfel că sunteți de partea lui Dumnezeu. 5M 541.1

Vor înălța oare cei care pretind a fi copii ai Celui Prea Înalt standardul nu numai atunci când sunt laolaltă în adunările voastre, ci tot timpul? Să nu fie oare de partea Domnului și să-I slujească cu toată inima? Dacă veți face cum au făcut copiii lui Israel, dând uitării cerințele exprese ale lui Dumnezeu, atunci cu siguranță că veți avea parte de judecățile Sale; dar dacă dați la o parte păcatul și exercitați o credință vie, atunci cele mai bogate binecuvântări ale cerului vor fi ale voastre. 5M 541.2

Basel, Elveția,

1 martie 1887.