Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Purtarea în casa lui Dumnezeu

Pentru sufletul umil și credincios, Casa lui Dumnezeu de pe pământ este poarta cerului. Cântecul de laudă, rugăciunea, cuvintele rostite de reprezentanții Domnului Hristos sunt instrumentele rânduite de Dumnezeu ca să pregătească un popor pentru biserica de sus, pentru a avea o închinare aleasă, în care nu poate intra nimic ce întinează. 5M 491.1

De la sfințenia ce a fost atribuită sanctuarului pământesc, creștinii pot învăța cum ar trebui să privească locul în care Domnul Se întâlnește cu poporul Său. A avut loc o mare schimbare, și nu spre mai bine, ci spre mai rău, în obiceiurile și deprinderile oamenilor în legătură cu închinarea religioasă. Lucrurile prețioase, sfinte, care ne leagă de Dumnezeu își pierd foarte repede controlul asupra minții și inimii noastre și sunt coborâte la nivelul lucrurilor obișnuite. Respectul pe care oamenii l-au avut din vechime pentru sanctuarul în care se întâlneau cu Dumnezeu în cadrul serviciilor sfinte a dispărut în mare măsură. Cu toate acestea, Dumnezeu în persoană a poruncit tot ce avea legătură cu serviciul Său, înălțându-l cu mult mai presus de orice este de natură trecătoare. 5M 491.2

Casa este sanctuar pentru familie, iar cămăruța sau dumbrava sunt locurile cele mai retrase pentru închinare sau rugăciune personală; dar Casa de rugăciune este sanctuarul pentru comunitate. Trebuie să existe reguli cu privire la timpul, locul și modul de închinare sau serviciul divin. Nimic din ceea ce este sacru, nimic din ceea ce aparține adorării lui Dumnezeu n-ar trebui să fie tratat cu neglijență sau indiferență. Ca să poată face cea mai bună lucrare pentru a aduce laudă lui Dumnezeu, când se strâng laolaltă, oamenii trebuie să facă deosebire între ce este sfânt și ce este obișnuit, de rând. Cei care au idei largi, gânduri și aspirații nobile, sunt aceia care se asociază, se adună laolaltă, în ceea ce privește toate gândurile cu privire la lucrurile divine. Fericiți sunt aceia care au un sanctuar, fie el mare sau modest, în oraș sau printre crestele aspre ale munților, în coliba umilă sau în pustie. Dacă este tot ceea ce pot să aibă mai bun pentru Domnul, El va sfinți locul cu prezența Sa și el va fi sfânt pentru Domnul oștirilor. 5M 491.3

Când intră în locul de întâlnire, închinătorii trebuie să facă lucrul acesta ținând seama că este sfânt, să meargă liniștiți la locurile lor. Dacă în încăpere este o sobă, nu este potrivit să se îngrămădească în jurul ei, într-o atitudine indolentă, neglijentă. Vorbirea obișnuită, șoapta și râsul n-ar trebui să fie îngăduite în Casa de rugăciune, fie înainte, fie după serviciul divin. O evlavie fierbinte, activă, ar trebui să-i caracterizeze pe cei ce vin să se închine. 5M 492.1

Dacă unii trebuie să mai aștepte câteva minute înainte ca adunarea să înceapă, aceștia să păstreze un adevărat spirit de devoțiune, printr-o meditație tăcută, având inima înălțată la Dumnezeu în rugăciune, pentru ca serviciul divin să poată fi în mod special benefic pentru inimile lor și să ducă la convingerea și convertirea altor suflete. Ei nu trebuie să uite că soli cerești sunt prezenți în acea casă. Cu toții pierdem mult din dulcea comuniune cu Dumnezeu prin neastâmpărul nostru, prin faptul că nu încurajăm momente de rugăciune și meditație. Este nevoie ca starea spirituală să fie adesea revizuită, iar mintea și inima atrase către Soarele Neprihănirii. Dacă, atunci când intră în Casa de rugăciune, oamenii au cu adevărat respect pentru Domnul și sunt conștienți că se află în prezența lui Dumnezeu, atunci în tăcere va fi o plăcută elocvență. 5M 492.2

șoapta, râsul și vorbirea din locurile obișnuite de afaceri nu pot fi admise în casa în care Dumnezeu este adorat. Mintea trebuie să fie pregătită pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, cu toată greutatea lui, ca acesta să impresioneze inima în mod corespunzător. 5M 492.3

Când intră, pastorul trebuie să o aibă o expresie demnă și solemnă. El trebuie să se plece în rugăciune tăcută de îndată ce urcă la amvon și să ceară în mod serios ajutorul lui Dumnezeu. Ce impresie va face lucrul acesta? Poporul trebuie să manifeste solemnitate și venerație. Pastorul lor este în comuniune cu Dumnezeu. El se consacră lui Dumnezeu mai înainte ca să îndrăznească să stea înaintea poporului. Solemnitatea este asupra tuturor și îngerii lui Dumnezeu sunt totuși foarte aproape. De asemenea, toți din adunare care se tem de Dumnezeu ar trebui să plece capul uniți într-o rugăciune tăcută împreună cu el, ca Dumnezeu să binecuvânteze întâlnirea cu prezența Lui și să dea putere adevărului Său, vestit de buze omenești. Când întâlnirea este deschisă prin rugăciune, fiecare genunchi trebuie să se plece în prezența Celui Sfânt și fiecare inimă ar trebui să se înalțe la Dumnezeu într-o devoțiune tăcută. Rugăciunile închinătorilor vor fi auzite și prezentarea Cuvântului se va dovedi eficientă. Atitudinea lipsită de viață a închinătorilor din Casa lui Dumnezeu este unul din marile motive pentru care pastorul nu este mai productiv, mai eficient în bine. Melodia cântecului, revărsată din multe inimi în exprimări clare, este unul din instrumentele lui Dumnezeu în lucrarea de salvare de suflete. Toate serviciile trebuie să fie conduse cu solemnitate și teamă sfântă, ca în prezența vizibilă a Domnului celor adunați. 5M 492.4

Când cuvântul este rostit, trebuie să nu uitați, fraților, să auziți vocea lui Dumnezeu prin slujitorul Său delegat pentru acest lucru. Ascultați cu atenție. Nu fiți absenți nici chiar pentru o clipă, pentru că prin această somnolență puteți pierde chiar acele cuvinte de care aveți nevoie cel mai mult, chiar acele cuvinte care, dacă sunt ascultate, vor salva picioarele noastre de a nu rătăci pe cărări greșite. Satana și îngerii săi sunt foarte ocupați, creând o stare de paralizie a simțurilor, astfel ca avertizările și mustrările să nu fie auzite; sau, dacă sunt auzite, ele să nu aibă efect asupra inimii și astfel să nu producă o reformă în viața lor. Uneori, un copil poate să atragă atenția ascultătorilor, pentru ca sămânța cea prețioasă să nu cadă pe pământ bun și astfel să nu aducă roade. Uneori, tinerii și tinerele au un așa de puțin respect pentru Casa de rugăciune a lui Dumnezeu, prin faptul că vorbesc continuu unul cu altul în timpul predicii. Dacă ar putea să-i vadă pe îngerii lui Dumnezeu privind la ei și înregistrând comportarea lor, ar fi cuprinși de rușine și de dezgust față de ei înșiși. Dumnezeu dorește ascultători atenți. În timp ce oamenii dormeau, Satana și-a semănat neghina. 5M 493.1

Când este rostită binecuvântarea, toți trebuie să fie liniștiți, ca și când le-ar fi teamă ca nu cumva să piardă pacea lui Hristos. Toți trebuie să iasă fără să glumească sau să vorbească tare, având sentimentul că se află în prezența lui Dumnezeu, că ochii Lui sunt asupra lor și că ei ar trebui să se poarte ca în prezența Sa vizibilă. Să nu se oprească nimeni pe intervalele de trecere pentru a întâlni pe cineva sau pentru a mai bârfi, blocând astfel ieșirea celorlalți. În incinta Casei de rugăciune trebuie să se manifeste un respect sacru. Nu trebuie să fie un loc de vizite și de întâlnire cu prietenii, nici un loc în care se prezintă gânduri obișnuite sau tranzacții comerciale. Acestea trebuie să fie lăsate în afara Casei de rugăciune. Dumnezeu și îngerii au fost dezonorați de neglijența, zgomotul, râsul și mersul târșâit al picioarelor auzit în unele locuri. 5M 493.2

Părinți, înălțați standardul creștinismului în mințile copiilor voștri; ajutați-i să țeasă pe Isus în experiența lor; învățați-i să aibă cel mai mare respect pentru Casa lui Dumnezeu și să înțeleagă că, atunci când intră în Casa Domnului, acest lucru trebuie să se facă având inimile înmuiate și supuse de astfel de gânduri ca acestea: “Dumnezeu este aici; aceasta este Casa Sa. Eu trebuie să am gânduri curate și motive sfinte. Nu trebuie să am nici un fel de mândrie, invidie, gelozie, vorbire de rău, ură sau decepție în inima mea, pentru că vin înaintea unui Dumnezeu sfânt. Aici este locul în care Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Său și-l binecuvântează. Cel prea înalt și sfânt, care locuiește în veșnicie, privește asupra mea, îmi cercetează inima, îmi citește până și cele mai tainice gânduri și fapte ale vieții mele.” 5M 494.1

Fraților, nu veți consacra voi oare acestui subiect puțină gândire, căutând să rețineți cum trebuie să vă comportați în Casa Domnului și ce efort să faceți, prin învățătură și exemplu, pentru a cultiva respectul în copiii voștri? Voi puneți o mare răspundere asupra pastorului și îl considerați răspunzător pentru sufletele copiilor voștri; dar nu sesizați propria voastră responsabilitate, ca părinți și instructori, și, asemenea lui Avraam, să porunciți casei voastre după voi, să păzească rânduielile Domnului. Fiii și fiicele voastre sunt corupți datorită exemplului vostru, dar și datorită delăsării în ceea ce privește principiile; în ciuda acestei lipse de instruire din familie, așteptați ca pastorul să contracareze activitatea voastră zilnică și să împlinească minunata realizare a instruirii inimilor și vieții lor în ceea ce privește virtutea și pietatea. După ce pastorul a făcut tot ce a putut pentru comunitate, printr-o mustrare credincioasă și afectuoasă, o disciplină plină de răbdare și de rugăciune fierbinte, pentru a îndrepta și mântui sufletul, și dacă, cu toate acestea, el nu are succes, adesea tații și mamele îl condamnă pentru faptul că copiii lor nu sunt convertiți, când situația aceasta poate fi din cauza propriei lor neglijențe. Povara stă asupra părinților. Își vor asuma ei lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o și o vor împlini cu credincioșie? Vor merge ei înainte și în sus, lucrând în mod umil, răbdător și perseverent pentru a atinge standardul înalt și a-i aduce și pe copiii lor împreună cu ei? Nu este de mirare că comunitățile noastre sunt slabe și nu au o evlavie profundă, fierbinte. Practicile și obiceiurile noastre prezente, care dezarmează pe Dumnezeu și coboară ceea ce este sacru și ceresc la nivelul a ceea ce este obișnuit, sunt împotriva noastră. Noi avem un adevăr sacru, sfințitor; și dacă practicile și obiceiurile noastre nu sunt în armonie cu adevărul, atunci păcătuim împotriva marii lumini și suntem vinovați în aceeași măsură. Va fi mult mai ușor pentru păgâni în ziua dreptei răsplătiri a lui Dumnezeu, decât pentru noi. 5M 494.2

O lucrare mult mai mare trebuie făcută decât aceea pe care o facem astăzi, pentru a reflecta lumina adevărului. Dumnezeu așteaptă de la noi să aducem multe roade. El așteaptă zel și o credincioșie mai mare, eforturi mai simțite și serioase din partea membrilor bisericii, în mod individual, pentru vecinii lor și pentru aceia care sunt departe de Hristos. Părinții trebuie să-și înceapă lucrarea, având un plan înalt de acțiune. Toți aceia care poartă Numele lui Hristos trebuie să se îmbrace cu toată armura și să se roage fierbinte, să avertizeze și să caute să smulgă suflete din păcat. Conduceți-i la Casa de rugăciune pe toți cei care vor să asculte adevărul. Noi trebuie să facem mai mult pentru a smulge suflete din foc. 5M 495.1

Este prea adevărat faptul că respectul pentru Casa lui Dumnezeu aproape a pierit. Lucrurile și locurile sfinte nu mai sunt recunoscute; ceea ce este sfânt și înălțat nu mai este apreciat. Nu este oare o cauză pentru lipsa unei evlavii fierbinți în familiile voastre, pentru faptul că stindardul înalt al religiei este lăsat să se târască prin praf? Dumnezeu a dat poporului Său din vechime porunci și reguli perfecte și exacte. S-a schimbat oare caracterul Său? Nu este El Dumnezeul cel mare și puternic care conduce din cerurile cerurilor? Nu ar fi oare bine pentru noi ca adesea să citim instrucțiunile date personal de Dumnezeu evreilor, pentru ca noi, care avem lumina cea glorioasă a adevărului strălucind peste noi, să urmăm și noi exemplul lor în ceea ce privește respectul în Casa Domnului? Avem o abundență de motive pentru a menține un spirit fierbinte și devotat în închinarea pe care o aducem lui Dumnezeu. Noi avem motive să fim chiar mai serioși, mai prezenți și mai respectuoși în închinarea noastră decât au fost iudeii. Dar un vrăjmaș a fost la lucru pentru a distruge credința noastră — sfințenia închinării creștine. 5M 495.2

Locul închinat lui Dumnezeu n-ar trebui să fie un loc în care să se încheie tranzacții comerciale, lumești. Dacă copiii se adună să se închine lui Dumnezeu într-un loc care în cursul săptămânii este folosit ca școală, ca o sală de clasă sau magazie, ei ar fi mai mult decât niște ființe umane dacă, amestecate cu gândurile lor devoționale, n-ar avea și gânduri despre lecțiile lor sau alte lucruri care s-au petrecut în cursul săptămânii. Prin educația și instruirea tinerilor trebuie să se înalțe lucrurile sfinte și să se încurajeze o devoțiune pură pentru Dumnezeu și Casa Sa. Mulți dintre aceia care mărturisesc fi copii ai Împăratului ceresc nu au o adevărată apreciere a sfințeniei lucrurilor veșnice. Aproape toți au nevoie să fie învățați cum să se comporte în Casa lui Dumnezeu. Părinții nu trebuie numai să învețe, ci și să comande copiilor lor să intre în sanctuar cu sobrietate și respect. 5M 496.1

Gustul moral al închinătorilor în Sanctuarul cel sfânt al lui Dumnezeu trebuie să fie înalt, curățit, sfințit. Această problemă a fost, din nefericire, neglijată. Importanța ei a fost trecută cu vederea și, ca rezultat, dezordinea și lipsa respectului au devenit predominante, iar Dumnezeu a fost dezonorat. Când conducătorii bisericii, pastorii și membrii, tații și mamele n-au avut gânduri înalte cu privire la această problemă, ce putem aștepta de la niște copii fără experiență? Ei sunt adesea găsiți în grupe, departe de părinți, care de fapt ar trebui să aibă grijă de ei. Cu toate acestea, ei se află în prezența lui Dumnezeu și ochii Lui privesc asupra lor, sunt ușuratici și neserioși, șoptesc între ei și râd, sunt nerespectuoși și neatenți. Ei sunt foarte rar învățați că slujitorul Evangheliei este solul lui Dumnezeu și că solia pe care el o aduce este unul din instrumentele lui Dumnezeu pentru salvarea sufletelor și că, pentru toți aceia care au privilegiul de a fi aduși în legătură cu el, aceasta va fi un miros de viață spre viață sau de moarte spre moarte. 5M 496.2

Mințile delicate și sensibile ale tinerilor își formează aprecierea cu privire la lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu, după felul în care părinții tratează această problemă. Mulți capi de familie fac din serviciul divin un subiect de critică atunci când ajung acasă, fiind de acord cu câteva lucruri și condamnând altele. În felul acesta, solia lui Dumnezeu adresată oamenilor este criticată, pusă sub semnul întrebării și făcută subiect de neseriozitate. Ce impresie se face astfel asupra tinerilor prin aceste comentarii ușuratice și nerespectuoase, numai cărțile cerului pot să descopere acest lucru. Copiii văd și înțeleg aceste lucruri cu mult mai repede decât sunt părinții capabili să gândească. Simțurile lor morale primesc o predispoziție greșită, pe care timpul nu o va putea niciodată schimba pe deplin. Părinții se lamentează din cauza împietririi inimii copiilor lor și a greutății în trezirea sensibilității morale pentru a răspunde cerințelor lui Dumnezeu. Dar în cărțile din ceruri se înregistrează și se poate urmări fără greș adevărata cauză a acestei situații. Părinții nu erau convertiți. Ei nu erau în armonie cu cerul sau cu lucrarea cerului. Ideile lor mici, obișnuite, cu privire la sfințenia slujirii și a sanctuarului lui Dumnezeu au fost țesute în educația copiilor lor. Este o problemă dacă cineva, care de ani de zile a fost sub această influență vătămătoare în educația din cămin, va avea vreodată un respect sensibil și înalt cu privire la slujitorii lui Dumnezeu și la instrumentele pe care El le-a stabilit pentru salvarea sufletelor. Despre aceste lucruri trebuie să se vorbească cu respect, cu un limbaj corect și cu o deosebită sensibilitate, pentru ca să poți arăta tuturor acelora cu care te asociezi că primești solia slujitorilor lui Dumnezeu ca un mesaj personal pentru tine, de la Dumnezeu. 5M 497.1

Părinți, aveți grijă ce fel de exemplu și ce idei le transmiteți copiilor voștri. Mintea lor este elastică și impresiile se formează foarte repede, ușor. Cu privire la serviciile de la sanctuar, dacă vorbitorul are o lipsă, un defect, temeți-vă să-l faceți cunoscut. Vorbiți numai de lucrarea bună pe care o face, de ideile bune pe care le prezintă și pe care voi trebuie să le ascultați ca venind prin instrumentul folosit de Dumnezeu. Se poate vedea foarte repede de ce copiii sunt așa de puțin impresionați de prezentarea Cuvântului și de ce au un așa de puțin respect pentru Casa lui Dumnezeu. Educația lor a fost deficitară din acest punct de vedere. Părinții lor au nevoie de o comuniune zilnică cu Dumnezeu. Propriile lor idei trebuie să fie purificate și înnobilate; buzele lor au nevoie să fie atinse cu un cărbune de pe altar; apoi obiceiurile lor de acasă vor face o impresie bună asupra minții și caracterului copiilor lor. Standardul religios va fi atunci foarte mult înălțat. Astfel de părinți vor face o mare lucrare pentru Dumnezeu. Ei vor avea mai puțin din ceea ce este lumesc, mai puțină senzualitate și mai multă eleganță și credincioșie în cămin. Viața lor va fi învestită cu o solemnitate la care ei nici n-au gândit. Serviciul divin și de închinare și adorare la adresa lui Dumnezeu nu va fi tratat ca fiind obișnuit. 5M 498.1

Mă întristez adesea și sufăr când intru în casa unde este adorat Dumnezeu și văd îmbrăcămintea dezordonată, atât a bărbaților, cât și a femeilor. Dacă inima și caracterul erau arătate prin înfățișarea exterioară, atunci cu certitudine că nimic nu putea fi ceresc la ei. Ei nu au o adevărată idee cu privire la ordine, curățenie și un comportament plăcut, pe care Dumnezeu le cere de la toți cei care vin în prezența Lui ca să I se închine. Ce impresie fac aceste lucruri asupra necredincioșilor și asupra tinerilor, care sunt atât de ageri în a judeca și a trage propriile lor concluzii? 5M 498.2

În mintea multora nu sunt mai multe gânduri sacre legate de Casa lui Dumnezeu, decât de locurile cele mai obișnuite. Unii vor intra în Casa de rugăciune cu pălăria pe cap și în haine pătate, murdare. Aceștia nu-și dau seama că urmează să se întâlnească cu Dumnezeu și cu îngerii Săi cei sfinți. Ar trebui să aibă loc o schimbare radicală în această problemă, în toate comunitățile noastre. Chiar și pastorii au nevoie ca ideile lor să fie mai înalte, să aibă o sensibilitate mai mare față de acest lucru. Aceasta este o latură a lucrării care a fost, din nefericire, neglijată. Datorită lipsei de respect în atitudine, îmbrăcăminte și comportament, cum și a lipsei unui cadru mintal adecvat închinării, adesea, Dumnezeu și-a întors fața de la aceia care s-au adunat să I se închine. 5M 498.3

Toți trebuie să fie învățați să aibă îmbrăcămintea simplă, de bun gust, curată și în ordine, dar să nu poarte acele podoabe exterioare care sunt cu totul nepotrivite în Sanctuar. Nu trebuie să aibă loc nici o etalare a podoabelor și îmbrăcămintei; căci aceasta încurajează lipsa de respect. Atenția oamenilor este adesea atrasă la articolul acela sau acesta fin de îmbrăcăminte și astfel își fac loc gânduri care n-ar trebui să aibă vreun loc în inimile celor ce vin să se închine. Dumnezeu trebuie să fie subiectul meditației și obiectul adorării; căci tot ceea ce atrage mintea de la solemnitatea serviciului divin este o ofensă pentru El. Parada de funde, panglici, dantele și pene, ornamente sau podoabe de aur și argint este o specie de idolatrie și este cu totul nepotrivită pentru serviciul divin al lui Dumnezeu, ocazie în care ochii fiecărui închinător trebuie să fie numai la slava Sa. Toate problemele în legătură cu îmbrăcămintea ar trebui să fie tratate cu strictețe, urmând îndeaproape rânduiala biblică. Moda a fost zeița care a dominat lumea de afară și adesea se strecoară singură în biserică. Aceasta trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu standardul pe care trebuie să-l urmeze și părinții trebuie să se gândească în mod inteligent la acest subiect. Când ei își văd copiii înclinați să urmeze moda lumii, ar trebui, asemenea lui Avraam, să poruncească în mod categoric casei lor după ei. În loc să-i uniți cu lumea, legați-i de Dumnezeu. Nimic să nu deformeze Sanctuarul lui Dumnezeu prin îmbrăcămintea sau prin podoaba îmbrăcămintei lor. Dumnezeu și îngerii sunt acolo. Sfântul lui Israel a vorbit prin apostolul Său: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletirea părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” 5M 499.1

Când o comunitate nou înființată a rămas neinstruită cu privire la aceste probleme, pastorul și-a neglijat datoria și va trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru impresiile pe care el le-a îngăduit să predomine. Dacă nu se vor imprima în mintea oamenilor idei corecte cu privire la adevărata închinare și adevăratul respect, atunci va avea loc o tendință crescândă de a așeza ceea ce este sacru și veșnic la același nivel cu lucrurile obișnuite și cei ce mărturisesc adevărul vor fi o ofensă la adresa lui Dumnezeu și o dezonoare pentru Dumnezeu. Ei nu vor putea niciodată, cu ideile lor necultivate, să aprecieze un cer curat și sfânt și să fie pregătiți să se alăture închinătorilor din curțile cerești, unde totul este curăție și desăvârșire și unde fiecare ființă are un desăvârșit respect pentru Dumnezeu și sfințenia Lui. 5M 500.1

Pavel descrie lucrarea trimișilor lui Dumnezeu ca fiind aceea prin care fiecare om va fi înfățișat desăvârșit în Hristos Isus. Aceia care îmbrățișează adevărul de origine cerească trebuie să fie curățiți, înnobilați și sfințiți prin el. Se va cere un efort cu totul deosebit pentru a atinge standardul pus de Dumnezeu pentru o reală și adevărată stare de om mare. Piatra neregulată scoasă din carieră trebuie să fie cizelată, părțile ei grosolane trebuie să fie lustruite. Veacul acesta este renumit pentru lucrarea de suprafață, pentru metode ușoare, pentru o sfințenie lăudăroasă, diferite de standardul caracterului pe care l-a înălțat Dumnezeu. Toate scurtăturile, toată învățătura care nu reușește să înalțe Legea lui Dumnezeu ca standard al caracterului religios sunt false. Desăvârșirea caracterului este lucrarea unei vieți, nerealizată de aceia care nu sunt dispuși să se străduiască pentru calea stabilită de Dumnezeu, făcând pași înceți și trudnici. Noi nu ne putem permite să facem vreo greșeală în această problemă, dacă dorim ca zi de zi să creștem până vom ajunge asemenea Domnului Hristos, Căpetenia noastră. 5M 500.2