Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Tinerii ca misionari

Tinerii care doresc să intre în câmp ca pastori ai Evangheliei sau colportori trebuie mai întâi să primească o educație intelectuală corespunzătoare și o pregătire specială pentru chemarea lor. Cei care sunt needucați, neinstruiți și necizelați nu sunt pregătiți să intre într-un câmp în care influențele puternice ale talentului și educației combat adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nici nu pot înfrunta cu succes formele străine ale crezurilor religioase și filozofice combinate și care cer, pentru a le demasca, o cunoaștere atât a adevărului științific, cât și religios. 5M 390.1

În mod deosebit, cei care au în vedere lucrarea de pastorație ar trebui să simtă importanța metodei scripturistice de instruire în vederea slujirii. Ei trebuie să intre în lucrare cu toată inima și, în timp ce studiază în școli, ar trebui să învețe de la Marele Învățător blândețea și umilința lui Hristos. Un Dumnezeu păstrător al legământului a făgăduit că, răspunzând rugăciunii, Duhul Său Se va revărsa asupra acelora care învață în școala lui Hristos, astfel încât ei să devină slujitori ai neprihănirii. 5M 390.2

Există o lucrare grea ce trebuie făcută, aceea de a disloca ereziile și învățătura falsă, astfel încât adevărul biblic și religia Bibliei să-și găsească loc în inimă. Înființarea colegiilor în mijlocul nostru a fost un mijloc rânduit de Dumnezeu pentru educarea tinerilor și tinerelor pentru diferite departamente ale lucrării misionare. Este voia lui Dumnezeu ca ei să trimită nu numai câțiva lucrători, ci mult mai mulți. Dar Satana, hotărât să răstoarne acest plan, și-a câștigat adesea chiar pe cei pe care Dumnezeu dorea să-i pregătească pentru locuri în care să fie de folos în lucrarea Sa. Sunt mulți aceia care ar lucra dacă ar fi puși în slujbă și care și-ar salva sufletele lucrând astfel. Biserica trebuie să simtă marea responsabilitate pe care și-a asumat-o pentru reținerea luminii adevărului și restrângerea harului lui Dumnezeu în cadrul limitelor ei înguste, când bani și influență ar putea fi folosite fără reținere pentru a aduce în câmpul misionar persoane competente. 5M 390.3

Sute de tineri ar trebui să fie pregătiți pentru a îndeplini o parte în lucrarea de răspândire a seminței adevărului pe lângă toate apele. Avem nevoie de oameni care să ducă mai departe triumful crucii; oameni care să persevereze dacă ajung în descurajare și lipsuri; care să aibă zel, hotărâre și credință ce sunt indispensabile în câmpurile misionare. 5M 391.1

Comunitățile noastre sunt chemate să se țină de această lucrare cu un zel mult mai mare decât a fost manifestat până acum. Fiecare comunitate ar trebui să ia măsuri speciale pentru misionarii ei, ajutând astfel la împlinirea marii porunci: “Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”. Frații mei, noi am greșit și am păcătuit, încercând prea puțin. Ar trebui să fie mai mulți lucrători în câmpurile misionare străine. Între voi sunt unii care, fără a se trudi și fără ca în mod deliberat să învețe o limbă străină, s-ar putea pregăti pentru a vesti adevărul altor națiuni. În biserica primară, misionarii erau în mod miraculos înzestrați cu cunoașterea limbilor în care erau chemați să predice bogățiile insondabile ale lui Hristos. Și dacă Dumnezeu a fost gata să-i ajute atunci pe slujitorii Săi, să ne îndoim noi oare că binecuvântările Sale se vor revărsa asupra eforturilor noastre de a-i pregăti pe aceia care în mod natural posedă o cunoaștere a limbilor străine și care, cu încurajarea cuvenită, vor duce concetățenilor lor solia adevărului? Noi am fi putut avea mai mulți lucrători în câmpurile misionare străine, dacă aceia care, intrând în aceste câmpuri, ar fi folosit orice talent cu care au fost înzestrați. Dar unii au o dispoziție de a respinge, de a refuza ajutorul, dacă el nu se armonizează cu ideile și planurile lor. Și care este rezultatul? Dacă misionarii noștri ar trebui să fie înlocuiți din cauza bolii sau morții din câmpurile lor de lucru, unde sunt oamenii pe care i-au educat ca să le ia locul? 5M 391.2

Nici unul din misionarii noștri nu și-a asigurat conlucrarea fiecărui talent existent. În felul acesta, s-a pierdut mult timp. Ne bucurăm de lucrarea bună care a fost făcută în câmpurile externe; dar dacă s-ar fi adoptat alte planuri, atunci s-ar fi putut realiza de zece ori, da, de douăzeci de ori mai mult; o jertfă, un dar acceptabil ar fi fost prezentat lui Isus de multe suflete răscumpărate din robia erorilor sau apostaziei. 5M 391.3

Fiecare dintre cei care primesc lumina adevărului ar trebui să fie învățați să ducă și altora lumina. Misionarii noștri din țări străine trebuie să primească cu recunoștință orice ajutor, orice înlesnire ce le este oferită. Ei trebuie să fie dispuși să-și asume un risc, să îndrăznească să facă ceva. Nu este un lucru plăcut lui Dumnezeu acela de a nu folosi ocaziile prezente de a face bine, în speranța realizării unei lucrări mai mari în viitor. Fiecare trebuie să urmeze călăuzirii Providenței, și nu să urmeze interesele proprii și să se încreadă în totul în propria lui judecată. Unii pot să fie astfel alcătuiți, încât să vadă un eșec acolo unde Dumnezeu are în vedere succesul; ei pot vedea numai uriași și cetăți întărite, acolo unde alții, cu o viziune mai clară, văd pe Dumnezeu și pe îngeri gata să dea biruință adevărului Său. 5M 392.1

În unele cazuri, poate fi necesar ca tinerii să învețe limbi străine. Ei pot face acest lucru cu cel mai mare succes dacă se asociază cu oamenii și consacră o parte din fiecare zi studierii acelei limbi străine. Totuși, acest lucru ar trebui să fie făcut numai ca un pas pregătitor necesar educării unora ce se găsesc în câmpul misionar și care, cu instruirea cuvenită, pot deveni lucrători. Este esențial ca în lucrare să fie introduși aceia care pot vorbi oamenilor de diferite naționalități în limba lor maternă. Este o sarcină grea pentru un om de vârstă mijlocie să învețe o limbă străină și, cu toate eforturile lui, va fi aproape imposibil să o vorbească așa de cursiv și corect, astfel încât să poată fi un lucrător plin de succes. 5M 392.2

Nu ne putem îngădui să lipsim misiunile din patrie de influența pastorilor de vârstă mijlocie și mai în vârstă și să-i trimitem în câmpuri îndepărtate, spre a se angaja într-o lucrare pentru care nu sunt calificați și pentru care oricâtă instruire li s-ar face nu vor fi în stare să o adopte. Oamenii trimiși în felul acesta lasă în urma lor locuri goale pe care lucrătorii lipsiți de experiență nu le pot suplini. 5M 392.3

Dar biserica trebuie să cerceteze, să vadă dacă tinerilor li se pot încredința răspunderi mari în ceea ce privește înființarea și administrarea, conducerea unei misiuni externe. Răspunsul meu este: Dumnezeu dorește ca ei să fie astfel instruiți în colegii și asociați în lucrare cu bărbați cu experiență, încât să fie pregătiți pentru conducerea departamentelor necesare în această lucrare. Trebuie să avem încredere în tinerii noștri. Ei trebuie să fie primii în orice lucrare care cere muncă istovitoare și sacrificiu, în timp ce slujitorii Domnului Hristos supraîmpovărați să fie folosiți ca sfătuitori, pentru a încuraja și binecuvânta pe aceia care dau cele mai grele lovituri pentru Dumnezeu. Providența a pus pe acești părinți cu experiență în poziții grele de răspundere la o vârstă timpurie, când nici puterile fizice și nici cele intelectuale nu erau pe deplin dezvoltate. Mărimea deosebită a încrederii ce le-a fost acordată le-a trezit energiile și munca lor activă în lucrare a fost de ajutor atât pentru dezvoltarea intelectuală, cât și pentru cea fizică. 5M 392.4

Este nevoie de tineri. Dumnezeu îi cheamă în câmpurile misionare. Fiind, în mod comparativ, liberi de griji și răspunderi, ei sunt într-o situație mult mai avantajoasă pentru a se angaja în lucrare decât sunt aceia care trebuie să se îngrijească de instruirea lor și să susțină o familie mare. Mai mult, tinerii pot mult mai repede să se adapteze unui climat nou, unei societăți noi, și pot suporta mai bine greutățile și neajunsurile. Cu tact și perseverență, ei pot ajunge la oameni acolo unde se găsesc ei. 5M 393.1

Tăria vine prin experiență. Toți aceia care folosesc capacitățile pe care Dumnezeu li le-a dat vor dezvolta capacitatea de a se consacra în slujba Sa. Aceia care nu fac nimic pentru cauza lui Dumnezeu vor da greș în a crește în harul și cunoștința adevărului. Un om care va sta și va refuza să-și folosească membrele în curând va pierde puterea de a le folosi. Tot astfel, creștinul care nu va folosi puterile date lui de Dumnezeu nu numai că nu va crește în Hristos, dar va pierde puterea pe care o are deja; el va deveni un paralitic spiritual. Cei care, din iubire pentru Dumnezeu și pentru concetățenii lor, se străduiesc să-i ajute pe alții vor fi bine fixați, întăriți și întemeiați în adevăr. Adevăratul creștin lucrează pentru Dumnezeu nu din impuls, ci din principiu; nu pentru o zi sau pentru o lună, ci pentru toată viața lui. 5M 393.2

Cum poate să strălucească lumina noastră în lume decât numai prin trăirea statornică a vieții de creștin? Cum va cunoaște lumea că aparținem lui Hristos, dacă nu facem nimic pentru El? Mântuitorul nostru a spus că “îi veți cunoaște după roadele lor” și, de asemenea: “Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea”. Nu există nici un teren neutru între aceia care lucrează cu toată puterea și capacitatea lor pentru Hristos și aceia care lucrează pentru vrăjmașii sufletelor. Oricine stă ca un leneș în via Domnului nu numai că nu face nimic, ci este o piedică pentru aceia care doresc să lucreze. Satana găsește de lucru pentru toți cei care nu se străduiesc în mod serios să-și asigure propria mântuire și mântuirea altora. 5M 393.3

Biserica lui Hristos poate foarte bine să fie comparată cu o armată. Viața fiecărui ostaș este o viață de muncă istovitoare, greutăți și primejdii. De jur împrejur sunt vrăjmași vigilenți, conduși de prințul întunericului, care niciodată nu dormitează și nici nu dezertează de la postul lui. Ori de câte ori un creștin nu este în gardă, acest adversar puternic dezlănțuie imediat un atac violent. Dacă membrii bisericii nu vor fi atenți și vigilenți, ei vor fi biruiți prin șiretlicurile lui. 5M 394.1

Ce s-ar întâmpla dacă jumătate dintre ostașii unei armate ar lenevi sau ar dormi atunci când li se poruncește să fie de gardă, să fie la datorie? Rezultatul ar fi înfrângerea, captivitatea sau moartea. Dacă unii ar scăpa din mâinile vrăjmașului, ei ar fi considerați vrednici de răsplată? Nu! Ei vor fi imediat condamnați la moarte. și dacă biserica lui Hristos este neglijentă sau necredincioasă, aceasta va atrage după sine consecințe mult mai importante. O armată de creștini doarme — ce poate fi mai teribil decât lucrul acesta? Ce succes ar putea să aibă ea în lupta cu lumea, care este sub controlul prințului întunericului? Acei care în ziua bătăliei stau în spate în mod indiferent, ca și când n-ar avea nici un interes și n-ar simți nici o răspundere în legătură cu ceea ce constituie obiectul luptei, ar face mai bine sau să-și schimbe felul de purtare, sau să părăsească imediat rândurile. 5M 394.2

Domnul cheamă slujitori ai Evangheliei. Cine va răspunde? Nu toți cei care intră în armată trebuie să fie generali, căpitani, sergenți sau chiar caporali. Nu toți au grija și răspunderea conducătorilor. Mai există și alte lucruri grele, de altă natură, care trebuie să fie făcute. Unii trebuie să sape tranșee și să construiască fortificații; alții trebuie să stea ca santinele; iar alții să ducă mesaje. În timp ce sunt puțini ofițeri, este nevoie de mulți soldați care să formeze masa oștirii; cu toate acestea, succesul depinde de credincioșia fiecărui ostaș. Lașitatea sau trădarea unui om poate aduce dezastrul asupra întregii armate. 5M 394.3

Este o lucrare serioasă, arzătoare, pe care trebuie s-o facem în mod individual, dacă vom lupta lupta cea bună a credinței. Interesele eterne sunt în joc. Trebuie să îmbrăcăm întreaga armură a neprihănirii, trebuie să rezistăm diavolului și avem făgăduința sigură că el va fi pus pe fugă. Biserica trebuie să ducă o luptă agresivă, să facă cuceriri pentru Hristos, să salveze suflete de sub puterea vrăjmașului. Dumnezeu și sfinții îngeri sunt angajați în acest război. Să fim deci plăcuți Lui, Aceluia care ne-a chemat la oaste. 5M 395.1

Toți pot face ceva în această lucrare. Nimeni nu va fi considerat nevinovat înaintea lui Dumnezeu, în afară de faptul că a lucrat cu zel și neegoist pentru salvarea sufletelor. Biserica trebuie să-i învețe pe tineri, prin Cuvânt și exemplu, să fie lucrători ai lui Hristos. Sunt mulți cei care se plâng de îndoielile lor, care se lamentează de faptul că n-au nici o siguranță în ceea ce privește legătura lor cu Dumnezeu. Adesea aceasta se atribuie faptului că ei nu fac nimic pentru cauza lui Dumnezeu. Fie ca aceștia să caute în mod serios să ajute și să fie o binecuvântare pentru alții, și atunci, îndoielile și deznădejdea vor dispărea. 5M 395.2

Mulți dintre cei care mărturisesc că sunt urmași ai Domnului Hristos vorbesc și acționează ca și când numele lor ar fi fost o mare onoare pentru cauza lui Dumnezeu, în timp ce nu duc nici o povară și nu câștigă nici un suflet pentru adevăr. Astfel de persoane trăiesc ca și când Dumnezeu n-ar cere nimic de la ei. Dacă ei continuă în felul acesta, vor afla în cele din urmă că n-au nimic a cere de la Dumnezeu. 5M 395.3

Cel care a dat “fiecărui om lucrul său”, după capacitatea sa, nu va lăsa niciodată nerăsplătit pe cel care își îndeplinește cu credincioșie datoria. Fiecare act de loialitate și credință va fi încoronat cu dovezi deosebite ale aprobării și bunăvoinței lui Dumnezeu. Fiecărui lucrător îi este dată făgăduința: “Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii”. 5M 395.4