Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Susținerea misiunilor în orașe

Stimate frate M.,

Cu câteva zile în urmă, am primit o scrisoare adresată de tine fratelui N., în care ridici obiecțiuni foarte serioase cu privire la susținerea misiunii din _____ de Conferința ta și spui că și alte Conferințe din tot câmpul ar trebui să aibă un interes egal în această misiune. Dar dacă aceste Conferințe nu au în prezent misiuni importante de susținut în orașele din cadrul propriilor lor frontiere, nu există oare locuri în care astfel de misiuni să fie înființate? Dacă Conferința ta este rugată să ia misiunea _____ în grija sa și să se ocupe de ea sub supravegherea Conferinței Generale, oamenii de răspundere trebuie să simtă că aceasta este o dovadă că frații lor au încredere în ei și să se spună: “Da, acceptăm această sfântă însărcinare. Vom face tot ce stă în puterea noastră pentru ca misiunea să fie un succes și să arătăm că frații noștri n-au greșit atunci când ne-au acordat această încredere. Vom cere înțelepciune de la Dumnezeu și vom practica lepădarea de sine și o strictă economie, dacă aceasta va fi necesar”. Dumnezeu vă va susține în îndeplinirea cu bucuria acestei îndatoriri și o va face o binecuvântare pentru voi, mai degrabă decât o povară sau o piedică în calea lucrării din statul vostru. 5M 368.3

Marele oraș este în întuneric și apostazie și l-am lăsat așa atât de mult timp. Va ierta Dumnezeu această neglijență din partea noastră? Ce socoteală vom da pentru bărbații și femeile care au murit fără să audă chemarea adevărului prezent, pe care l-ar fi primit dacă lumina le-ar fi fost adusă? Duhul meu este tulburat de faptul că lucrarea în _____ a fost amânată așa de mult. Lucrarea care se face acum trebuia să fi fost făcută cu ani de zile în urmă și ar fi putut să fie adusă la îndeplinire cu mult mai puțini bani, timp și muncă. Cu toate acestea, ea nu trebuie să fie lăsată nefăcută acum. Un început mic a fost făcut, cu un plan foarte economic, și s-a realizat mult mai mult decât au fost așteptările, având în vedere înlesnirile oferite. Dar trebuie să fie furnizate posibilitățile mai bune. Trebuie să existe un loc unde oamenii să poată auzi adevărul. Trebuie să existe mijloace pentru susținerea lucrătorilor din acest câmp misionar, nu în huzur și lux, ci într-un mod simplu și confortabil. Ei sunt instrumentele lui Dumnezeu și nimic nu trebuie spus sau făcut pentru a-i descuraja. Din contră, mâinile lor să fie întărite și inimile lor încurajate. 5M 369.1

Există destule mijloace în Conferința ta pentru a duce mai departe cu succes această lucrare; să fie oare lăsat prințul întunericului să stăpânească nestingherit marile orașe, numai pentru faptul că susținerea misiunilor costă ceva? Aceia care doresc să-L urmeze pe Domnul Hristos să pornească la lucru, chiar dacă va trebui să facă lucrul acesta peste capul pastorilor sau al președintelui. Aceia care într-o asemenea lucrare vor zice: “Te rog să mă scuzi”, să fie atenți ca nu cumva să fie eliminați pentru prezent și veșnicie. Creștinii care își iubesc îndatoririle ridică orice greutate, oricât de mică, pe care pot s-o ridice și apoi privesc la Dumnezeu pentru mai multă putere. El va lucra prin eforturile bărbaților și femeilor treji, meticuloși, și va face ceea ce ei nu pot face. Lumină nouă și putere le vor fi date pe măsură ce folosesc ceea ce au. O nouă fervoare și un nou zel vor mișca comunitatea, pe măsură ce văd că se realizează ceva. 5M 369.2

Ne bucurăm în spirit, contemplând ce se poate face; dar roșim înaintea Făcătorului nostru la gândul că s-a înfăptuit atât de puțin. Pastorii au neglijat răspunderile pe care li le-a dat Dumnezeu și, de neiertat, au încurajat lașitatea, trândăvia și lăcomia. Ei nu și-au dat seama de măreția și importanța lucrării. Este nevoie de oameni ai căror ochi sunt unși să vadă și să înțeleagă planurile cerului. Apoi, standardul evlaviei va fi ridicat și vor fi misionari adevărați, care vor fi gata să facă sacrificii de dragul adevărului. În biserica lui Dumnezeu nu este loc pentru egoism și iubirea de trândăvie; ci bărbați și femei sunt chemați să facă eforturi pentru a înfige stindardul adevărului în marile noastre orașe, pe marile magistrale ale călătoriilor. 5M 370.1

O lume trebuie să fie avertizată și, în umilință, ar trebui să lucrăm după capacitățile date nouă de Dumnezeu. Fiecare stat să se ridice la lucru. Ce drept au oare cei cu idei înguste și neconsacrate să spună ce să facă și ce să nu facă Conferința lor? Misiunea din _____ nu va fi lăsată în totul numai în seama statului vostru; dar dacă Conferința voastră are inimă pentru lucrare, ea poate să susțină două astfel de misiuni și nu va simți povara. Veniți, fraților, treziți-vă la acțiune. Timpul pierdut prin neglijența voastră și datorită lipsei de curaj este pierdut pentru totdeauna. Pastorii să acționeze ca și când ceva este de făcut și oamenii cu inima largă, care Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui, se vor angaja la lucru, cu sprijinul Domnului. În felul acesta, biserica va fi disciplinată pentru eforturile viitoare; pentru că facerea de bine, bunătatea lor nu trebuie să înceteze niciodată. 5M 370.2

Frate M., ca președinte al Conferinței _____, ai arătat, prin modul în care, în general, ai administrat Conferința, că nu ești vrednic de încrederea ce ți-a fost acordată. Ai dovedit că ești conservator, că ideile tale sunt înguste. N-ai făcut nici jumătate din ceea ce trebuia făcut, dacă ai fi avut un adevărat spirit al lucrării. Ar fi trebuit să fii mult mai capabil și cu experiență de cum ești acum, să fii mult mai bine pregătit să administrezi cu succes această lucrare sacră — o lucrare care avea să-ți dea, în modul cel mai puternic, dreptul la încrederea generală a poporului nostru. Dar, asemenea altor frați pastori din statul nostru, ai dat greș în a înainta pe măsura deschiderii posibilităților oferite de providența lui Dumnezeu; n-ai arătat că Duhul Sfânt a impresionat profund inima ta, astfel încât Dumnezeu să poată vorbi poporului prin tine. Dacă în această criză faci totul pentru a întări îndoiala și neîncrederea în comunitățile din statul tău, ceea ce ar reține poporul să se angajeze cu toată inima în această lucrare, Dumnezeu te va face răspunzător pentru toate acestea. Ți-a dat oare Dumnezeu dovezi de netăgăduit că frații din statul tău sunt exceptați de la responsabilitatea de a-și pune brațele, în sprijinul orașului _____, așa cum și-a pus Domnul Hristos brațele Sale în sprijinul lor? Dacă ai fi stat în lumină, ai fi încurajat această misiune prin credința ta. 5M 370.3

Ai nevoie să bei profund din izvoarele cerului și ale mântuirii, mai înainte de a putea conduce pe alții la Fântâna apelor vii. Având răspunderea de președinte al unei Conferințe, cu experiența și influența pe care o conferă acest post, în loc să-i descurajezi pe oameni, ar fi trebuit să-i îndemni să depună noi eforturi, să poarte răspunderi mai grele. Sunt îndatoriri speciale ce le revin bărbaților în poziții de răspundere; sunt eforturi chinuitoare de făcut, care ar fi convenabil să fie neglijate. Dar când păstorii își neglijează datoria, Domnul să Se îngrijească și să aibă milă de sărmanele oi. 5M 371.1

Lucrarea ta, fratele meu, nu demonstrează că ți-ai dat seama că obligațiile tale sunt sacre și grele. Mi-a fost arătat că ești capabil să faci o lucrare mult mai bună decât aceea pe care ai făcut-o și că Dumnezeu o cere din mâinile tale. El cere integritate și credincioșie. Lucrarea de mântuire a sufletelor este cea mai nobilă lucrare ce a fost încredințată cândva omului muritor; și nu trebuie ca nimic și nimeni să se așeze între tine și această lucrare sfântă și să absoarbă mintea și să încurce judecata. Cineva care se află în poziția de răspundere pe care o ai tu trebuie să facă din interesele veșnice prima prioritate, iar problemele trecătoare să fie pe planul doi ca importanță. Tu ești un trimis al Domnului Hristos; și trebuie să încurajezi pe aceia ce sunt sub răspunderea ta să caute cele mai înalte realizări spirituale, să trăiască o viață mai sfântă și mai curată. În eforturile tale de a salva suflete de la pierzare și de a zidi biserica pe adevăr și neprihănire, trebuie să folosești tact, înțelepciune și putere și este privilegiul tău să le ai printr-o continuă comuniune cu Dumnezeu. Dumnezeu cere aceasta de la tine și de la fiecare pastor angajat în lucrarea Sa. Trebuie să-ți manifești credincioșia față de Răscumpărătorul tău crucificat, acționând ca și când îți dai seama că ai o îndatorire solemnă, aceea de a prezenta pe fiecare om desăvârșit în Hristos Isus, să nu-i lipsească nimic. 5M 371.2

În cazul tău, s-ar fi putut realiza mult mai mult printr-o viețuire sfântă, prin rugăciune stăruitoare și printr-o împlinire atentă a fiecărei îndatoriri. Ai fi putut face mai mult printr-o credincioasă avertizare și mustrare și prin apeluri pline de afecțiune. Nu este nevoie numai de puterea creierului, ci și de puterea inimii. Adevărul prezentat așa cum este el în Hristos va avea efect. Ție îți lipsește o religie entuziastă și activă în cămin. Interesele egoiste ți-au întunecat mintea și ți-au pervertit judecata și cuvintele lui Dumnezeu n-au fost împlinite. Ai nevoie să-ți despovărezi sufletul de grijile lumești și de afaceri și să ai ochi numai pentru slava lui Dumnezeu. 5M 372.1

Destinul veșnic al tuturor se va decide în curând. Din Illinois, Wisconsin, Iowa și din alte Conferințe, zeci de pastori vor merge înainte cu un zel arzător de a transmite ultima solie de avertizare. Și într-un timp ca acesta, președinții Conferințelor noastre vor sta oare țepeni în hamuri și vor refuza povara cea grea? Vor exercita ei, prin scris și verbal, o influență pentru a descuraja pe aceia care doresc să lucreze? Orice atitudine din partea lor care va încuraja indolența și necredința este criminală în cel mai înalt grad. Ei trebuie să încurajeze poporul să fie silitor pentru cauza lui Dumnezeu, să facă orice efort pentru salvarea sufletelor; dar nu trebuie să lase niciodată nici cea mai slabă impresie în mintea lor că fac un sacrificiu prea mare pentru cauza lui Dumnezeu sau că se cere prea mult de la ei, mai mult decât este rezonabil. În lupta aceasta a cerului, ceva trebuie riscat. Acum este timpul să lucrezi, să întâmpini dificultăți și primejdii. Providența divină spune: “Mergeți înainte”, și nu înapoi, în Egipt; și în loc să pregătească o mărturie care să placă oamenilor, pastorii ar trebui să caute să-i trezească pe aceia care dorm. 5M 372.2

Am deslușit din scrisoarea ta, frate M., o urmă de necredință, o lipsă de judecată și discernământ. Poziția ta confirmă mărturia pe care am avut-o, și anume că modelezi Conferința într-un spirit îngust și că te-ai așezat în calea înaintării pentru că n-ai înălțat standardul adevărului. Am să citez aici câteva paragrafe din această mărturie, care a fost scrisă cu ocazia Conferinței generale din Battle Creek, în noiembrie 1883. 5M 373.1

“Convorbirea noastră cu privire la misiunea din _____ a lăsat o impresie neplăcută asupra minții mele. Nu mă considera severă în remarcile mele cu privire la această misiune. Ai vorbit cu o mare satisfacție cu privire la felul în care această lucrare a fost dusă mai departe. Ai spus că fratele O. și cei asociați cu el erau dispuși să facă orice pentru a merge mai departe; că ei au o cameră mică într-o mansardă, unde își pregătesc hrana, și că fac o lucrare bună în modul cel mai economic. Ideile tale cu privire la acest subiect nu sunt corecte. Lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu, mult mai prețioasă decât aurul și argintul, trebuie să fie dusă mai departe într-un mod care să dea personalitate lucrării. Frații care sunt în legătură cu această misiune nu sunt lipsiți de infirmitățile neamului omenesc; și dacă nu vor da atenție sănătății lor, atunci lucrarea lor va fi în mare măsură stânjenită. Aceia care stau în fruntea lucrării din Conferință n-ar trebui să facă să existe o astfel de stare de lucruri. Ei trebuie să învețe poporul să dea din mijloacele lor, ca nici o lipsă, nici o neplăcere să nu fie experimentată de lucrători. Fiind slujitori ai lui Dumnezeu, asupra lor apasă responsabilitatea să vadă că nu doar unul sau doi trebuie să facă toate sacrificiile, iar alții să ia partea ușoară, mâncând, bând și îmbrăcându-se, fără să se gândească la misiunea noastră sacră sau la datoria pe care o au. 5M 373.2

Mi-a fost arătat, frate M., că nu ai o vedere corectă cu privire la lucrare, că nu-ți dai seama de importanța ei. Tu ai dat greș în a-i educa pe oameni în adevăratul spirit al sacrificiului de sine și al devoțiunii. Te-ai temut să le ceri celor bogați să-și facă datoria; și atunci când ai făcut un efort slab în direcția cea bună și ei au început să se scuze și să găsească mici greșeli în dreptul altora, în ceea ce privește administrarea lucrării, ai gândit cumva că aveau dreptate. Acest subterfugiu, care a dezvoltat în ei îndoiala și necredința, a avut efect asupra propriei tale inimi și ei au considerat aceasta ca o justificare și au învățat astfel cum să trateze eforturile tale. Când au încurajat îndoiala cu privire la Mărturii, tu n-ai făcut ceea ce trebuia pentru a scoate din rădăcină acest sentiment. Ar fi trebuit să le arăți că Satana culege totdeauna slăbiciuni, întrebări, acuzații și reproșuri neadevărate aduse fraților și că este nesigur să te afli într-o asemenea poziție.” 5M 373.3

“Fratele meu, tu nu i-ai încurajat pe oameni să se consacre slujirii. În loc să faci ca cheltuielile pentru lucrare să scadă cât mai mult, este datoria ta să faci ca mintea oamenilor să înțeleagă că vrednic este lucrătorul de plata sa”. “Comunitățile au nevoie să fie impresionate că este datoria lor să se ocupe în mod cinstit de cauza lui Dumnezeu, neîngăduind ca vina josnică de a jefui pe Dumnezeu de zecimi și daruri să stea asupra lor. Când se fac înțelegerile cu lucrătorii cauzei Sale, aceștia să nu fie forțați să accepte salarii mici pe motivul că nu sunt bani în tezaur. Mulți au fost înșelați în felul acesta, neprimind ce li se cuvenea de drept, și aceasta este o atitudine tot așa de criminală înaintea lui Dumnezeu ca și a aceluia care reține plata muncii celor care sunt angajați în oricare altă întreprindere sau afacere. 5M 374.1

Există oameni capabili care ar dori să meargă și să lucreze în multe din Conferințele noastre; dar nu au curaj pentru că trebuie să aibă mijloace pentru susținerea familiilor lor. Este cel mai rău fel de a conduce, acela de a îngădui Conferinței să stea fără să lucreze sau să nu-și rezolve în mod cinstit datoriile. Este foarte mult de făcut în direcția aceasta; și ori de câte ori este făcut lucrul acesta, lui Dumnezeu nu-I place. 5M 374.2

Dacă președinții și alți lucrători ai Conferințelor noastre imprimă în mintea oamenilor gravitatea crimei de a jefui pe Dumnezeu și dacă ei au un adevărat spirit de devoțiune și simt povara lucrării, Dumnezeu va face ca munca lor să fie o binecuvântare pentru oameni și se vor vedea roadele eforturilor lor. În mare măsură, slujitorii au dat greș în datoria lor de a lucra în felul acesta în comunități. Există o importantă lucrare de făcut, pe lângă aceea de a predica. Dacă această lucrare ar fi fost făcută, așa cum a plănuit Dumnezeu că trebuie să fie făcută, ar fi fost mult mai mulți lucrători în câmp decât acum. Și dacă pastorii și-ar fi făcut datoria în educarea fiecărui membru, fie el bogat sau sărac, să dea lui Dumnezeu pe măsura prosperității dată de Acesta, tezaurul ar fi plin și s-ar putea plăti în mod cinstit datoriile față de lucrători; și lucrul acesta va face foarte mult pentru înaintarea lucrării misionare în tot teritoriul cuprins în granițele lor. Dumnezeu mi-a arătat că multe suflete sunt în primejdia de a se ruina veșnic datorită neglijenței și atitudinii lumești: și veghetorii sunt vinovați pentru că și-au neglijat datoria. Acesta este unul dintre lucrurile de care Satana se bucură foarte mult. 5M 374.3

Toate ramurile lucrării cad în sarcina pastorilor. Nu este în planul lui Dumnezeu ca cineva să vină în urma lor și să termine lucrarea pe care ei au început-o și n-au terminat-o. Nu este datoria Conferinței să cheltuiască cu angajarea altor lucrători pentru a rezolva lucrurile lăsate neterminate de lucrătorii neglijenți. Este de datoria președintelui Conferinței să supravegheze pe lucrători și lucrarea lor și să-i învețe să fie credincioși în aceste lucruri; căci nici o biserică nu poate prospera dacă Îl jefuiește pe Dumnezeu. Lipsa spiritualității din comunitățile noastre este în mod frecvent rezultatul unei alarmante predominări a egoismului. Egoismul, urmărirea intereselor și planurilor lumești se interpun între suflet și Dumnezeu. Oamenii se prind de această lume, părând a se teme că, dacă s-ar desprinde de ea, Dumnezeu nu va avea grijă de ei. Și astfel, ei încearcă să aibă grijă de ei înșiși; ei sunt neliniștiți, tulburați, necăjiți, ocupându-se mai departe de întinsele lor ferme și sporindu-și mereu averile. 5M 375.1

Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre plata lucrătorilor … ‘pe care le-ați oprit-o, prin înșelăciune’. Acest lucru este în general înțeles ca aplicându-se celor bogați, care folosesc muncitori angajați și cărora nu le plătesc munca, dar are și o însemnătate mai largă decât aceasta. Ea se aplică cu multă putere și acelora care au fost iluminați de Duhul lui Dumnezeu și totuși lucrează după același principiu, așa că, angajând slujitori, îi chinuiesc, dându-le prețul cel mai mic.” 5M 375.2

Te avertizez în mod solemn să nu stai într-o poziție asemănătoare aceleia a iscoadelor necredincioase, care s-au suit să vadă țara făgăduită. Când aceste iscoade s-au întors din cercetare, adunarea poporului Israel nutrea mari speranțe și aștepta cu o mare nerăbdare. Vestea întoarcerii lor a fost transmisă de la o seminție la alta și a fost salutată cu bucurie. Poporul a ieșit să-i întâmpine pe soli, care au îndurat oboseala călătoriei, pe drumurile pline de praf și sub un soare arzător. Acești soli aduceau cu ei mostre de fructe, arătând fertilitatea solului. Adunarea s-a bucurat că aveau să intre în posesia unui pământ așa de bun; și oamenii ascultau atenți în timp ce raportul îi era prezentat lui Moise, ca să nu le scape nici un cuvânt. “Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o țară”, au spus iscoadele, “în care curge lapte și miere și iată-i roadele”. Poporul era entuziast; vor asculta cu dor și nerăbdare voia Domnului și se vor sui îndată să ia țara în stăpânire. 5M 376.1

Dar iscoadele au continuat: “Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac”. Acum scena s-a schimbat. Nădejdea și curajul au dat loc la o disperare lașă, în timp ce iscoadele dădeau pe față sentimentele inimii lor necredincioase, care erau pline de descurajare inspirată de Satana. Necredința lor a aruncat o umbră întunecoasă asupra adunării și puterea lui Dumnezeu, manifestată atât de adesea în favoarea poporului ales, a fost uitată. 5M 376.2

Poporul era distrus în dezamăgirea și disperarea lui. Un bocet al agoniei s-a ridicat și s-a amestecat cu murmurul cauzat de ei. Caleb a înțeles situația și, plin de îndrăzneală, a luat poziție în apărarea Cuvântului lui Dumnezeu, făcând tot cea stat în puterea lui pentru a contracara influența rea a tovarășilor lui necredincioși. Pentru un moment poporul a făcut liniște, ca să asculte cuvintele lui de nădejde și curaj cu privire la țara aceea bună. El n-a contrazis ceea ce se spusese mai înainte; zidurile erau înalte, iar canaaniții puternici. “Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori”. Dar zece dintre iscoade l-au întrerupt și au înfățișat obstacolele în culori mai întunecate decât prima dată. “Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi!… Toți acei pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. Apoi am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor; înaintea noastră și față de ei, parcă eram niște lăcuste.” 5M 376.3

“Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plâns în noaptea aceea.”Bărbații care au avut atât de mult de-a face cu perversitatea lui Israel știau foarte bine care avea să fie scena următoare. Revolta și rebeliunea deschisă au urmat imediat; căci Satana pusese deplină stăpânire pe ei, iar poporul părea că este lipsit de rațiune. Ei îi blestemau pe Moise și pe Aaron, uitând că Dumnezeu aude vorbirea lor răutăcioasă și că, învăluit în stâlpul de nor, Îngerul prezenței Sale era martor al groaznicei lor revărsări de mânie. “De ce n-om fi murit noi în țara Egiptului sau de ce n-om fi murit noi în pustia aceasta? Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 5M 377.1

În umilință și necaz, Moise și Aaron au “căzut cu fața la pământ, în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă”, neștiind ce să facă pentru a-i întoarce de la planul lor nechibzuit și pătimaș. Caleb și Iosua au încercat să liniștească mulțimea. Cu hainele sfâșiate în semn de durere și indignare, au sărit în mijlocul poporului și vocile lor răsunătoare se auzeau peste furtuna vaietelor și durerea răzvrătirii. “Țara pe care am străbătut-o noi s-o iscodim este o țară foarte bună, minunată. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da; este o țară în care curge lapte și miere. Numai nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin. Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei.” 5M 377.2

Raportul fals al iscoadelor necredincioase a fost pe deplin acceptat și, prin el, întreaga adunare a fost înșelată, așa cum a vrut Satana; și vocea lui Dumnezeu, prin slujitorii Săi credincioși, a fost desconsiderată. Trădătorii și-au făcut lucrarea. Toată adunarea, cu un singur glas, a strigat pentru uciderea cu pietre a lui Caleb și Iosua. 5M 378.1

Acum, în această situație, Dumnezeul Cel Atotputernic S-a descoperit spre tulburarea poporului Său neascultător și murmurător. “Slava Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.” Ce povară a fost pusă asupra lui Moise și Aaron și cât de serioasă era mijlocirea lor pentru ca Dumnezeu să nu distrugă pe poporul Său! Moise a cerut înaintea Domnului minunata manifestare a puterii divine care a făcut din numele lui Israel o groază pentru vrăjmașii lor, ca vrăjmașii lui Dumnezeu și ai poporului Său să nu aibă ocazia să triumfe și să spună: “Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da; de aceea l-a omorât în pustie”. Domnul a ascultat rugăciunea lui Moise; dar El a declarat că aceia care s-au răsculat împotriva Lui, după ce au fost martori ai puterii și slavei Sale, vor cădea în pustie: ei nu vor vedea niciodată țara ce le fusese făgăduită ca moștenire. Dar despre Caleb, El a zis: “Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni.” 5M 378.2

Credința în Dumnezeu i-a dat curaj lui Caleb, l-a făcut să nu-i fie teamă de om, nici chiar de puternicii uriași, fiii lui Anac, și l-a făcut în stare să stea cu îndrăzneală și neclintit în apărarea dreptății. Din aceeași sursă înaltă, puternicul general al armatelor cerului, fiecare adevărat ostaș al crucii lui Hristos trebuie să primească tărie și curaj pentru a birui obstacolele ce adesea par de neînfrânt. Legea lui Dumnezeu este făcută fără valoare; și cei care își vor face datoria trebuie să fie întotdeauna gata să rostească cuvintele pe care Dumnezeu li le dă, și nu cuvinte de îndoială, descurajare și disperare. 5M 378.3

Frate M., deși poate că ești susținut de mulți, așa cum au fost și iscoadele necredincioase, cu toate acestea, sentimentele din scrisoarea ta nu sunt inspirate de Duhul lui Dumnezeu. Fii atent ca nu cumva cuvintele și spiritul tău să fie asemenea lor, iar lucrarea ta să fie la fel de rea. Într-o vreme ca aceasta, nu trebuie să nutrim vreun gând și nici să rostim vreun cuvânt de necredință și nici să se încurajeze vreun act de slujire de sine. Acest lucru a fost făcut în Conferințele din Columbia de Sud și Pacificul de Nord; și în timp ce ne găseam acolo, am simțit într-o măsură oarecare durerea, rușinea și descurajarea pe care Moise și Aaron, Caleb și Iosua le-au experimentat. Noi am încercat să îndreptăm curgerea curentului în direcție opusă; dar lucrul acesta s-a făcut cu prețul unei munci severe și al unei mari neliniști și supărări. Și lucrarea reformei în aceste Conferințe de-abia a început. Este o lucrare care cere timp pentru a birui necredința, neîncrederea și suspiciunea adunate de ani de zile. Satana a avut în mare măsură succes în a-și aduce la îndeplinire scopurile sale în aceste Conferințe, pentru că a găsit persoane pe care a putut să le folosească drept instrumente ale sale. 5M 379.1

Frate M., de dragul Domnului Hristos și de dragul adevărului, nu lăsa lucrarea din Conferința ta într-o astfel de situație, căci va fi imposibil pentru cel ce va veni după tine să pună lucrurile în rânduială. Oamenii au o vedere îngustă și limitată a lucrării; a fost încurajat egoismul, iar comportarea lumească a fost nemustrată. Te somez să faci tot ce stă în puterea ta pentru a șterge direcția aceasta greșită pe care ai dat-o Conferinței, să remediezi efectele rele și neglijarea datoriei și în felul acesta să pregătești câmpul pentru un alt lucrător. Dacă nu faci lucrul acesta, Dumnezeu să aibă milă de lucrătorul care va veni după tine. 5M 379.2

Președinții de Conferințe ar trebui să fie oameni ai lucrării lui Dumnezeu în care să se poată avea toată încrederea. Ei trebuie să fie oameni integri, altruiști, consacrați, lucrători creștini. Dacă sunt deficienți în acestea, comunitățile care se află în grija lor nu vor prospera. Ei, chiar mai mult decât alți slujitori ai Domnului Hristos, ar trebui să fie un exemplu de viețuire sfântă și de consacrare neegoistă a intereselor cauzei lui Dumnezeu, pentru ca cei care privesc la ei pentru exemplu să nu fie înșelați. Dar în unele cazuri ei încearcă să slujească atât lui Dumnezeu, cât și lui Mamona. Ei nu dau pe față lepădare de sine și nu poartă o povară pentru suflete. Conștiința lor nu este sensibilă. Când cauza lui Dumnezeu suferă, sufletul lor nu este rănit. Ei pun sub semnul întrebării în inimile lor și se îndoiesc de Mărturiile Spiritului lui Dumnezeu. Ei personal nu poartă crucea lui Hristos; nu cunosc căldura iubirii lui Isus. Nu sunt păstori credincioși ai turmei peste care au fost făcuți supraveghetori; raportul vieții lor nu este unul de care să se bucure atunci când vor sta înaintea lui în ziua lui Dumnezeu. 5M 379.3

Cât de mult se cere de la un slujitor al lui Dumnezeu în lucrarea sa de veghere asupra sufletelor, dacă trebuie să dea o socoteală! Ce consacrare, ce unitate și unicitate a scopului, ce evlavie trebuie să fie văzute în viața și caracterul lor! Cât de mult se pierde prin lipsă de tact și iscusință în prezentarea adevărului în viața și caracterul lor, cât de mult se pierde printr-o purtare neatentă, o vorbire aspră și o comportare lumească, ce în nici un caz nu reprezintă pe Isus și nici atmosfera cerului. Lucrarea noastră este aproape să se încheie. În curând se va spune în ceruri: “Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe”. În acest timp solemn, biserica este chemată să fie vigilentă datorită activității intense a lui Satana. Acțiunile lui se văd pretutindeni, și cu toate acestea, pastorii și credincioșii procedează ca și când ar fi în necunoștință de șiretlicurile lui și paralizați de puterea lui. Fie ca fiecare membru al bisericii să se trezească. Fie ca fiecare lucrător să nu uite că via pe care o lucrează nu este a lui, ci aparține Domnului său, care a plecat într-o călătorie lungă și în lipsa Sa i-a însărcinat pe slujitorii Săi să se îngrijească de interesele Sale; să nu uite, de asemenea, că, dacă este necredincios în lucrarea ce i s-a încredințat, va trebui să dea socoteală Domnului Său atunci când Se va întoarce. 5M 380.1

În timp ce acela care se îndoiește vorbește despre imposibilități, în timp ce tremură la gândul zidurilor înalte și la uriașii cei puternici, Calebii cei credincioși, care au “un alt spirit”, să iasă înainte. Adevărul lui Dumnezeu, care aduce mântuire, va merge înainte la oameni, dacă pastorii și cei ce mărturisesc a crede nu vor bara drumul, așa cum au făcut iscoadele necredincioase. Lucrarea noastră este agresivă. Ceva trebuie făcut pentru a avertiza lumea; și să nu fie auzit nici un glas care să încurajeze interesele egoiste în câmpurile misionare neglijate. Noi trebuie să ne angajăm în lucrare cu inima, cu sufletul și cu vocea; atât puterile mintale, cât și cele fizice trebuie să fie trezite. Întregul cer este interesat în lucrarea noastră și îngerii lui Dumnezeu sunt rușinați de slabele noastre eforturi. 5M 380.2

Sunt alarmată de indiferența din comunitățile noastre. Asemenea lui Meroza, ei nu au venit în ajutorul Domnului. Membrii au fost inactivi. Și-au încrucișat mâinile, considerând că răspunderea stă numai asupra pastorilor. Dar fiecărui om Dumnezeu i-a dat o lucrare de făcut; nu lucrarea sa în lanul de porumb sau de grâu, ci o lucrare serioasă, perseverentă, pentru mântuirea sufletelor. Ferească Dumnezeu, frate M., ca tu sau oricare alt slujitor al Evangheliei să stingeți chiar și o părticică din spiritul de lucru ce există acum. N-ar trebui mai degrabă să-l stimulezi prin cuvintele tale pline de zel? Domnul ne-a făcut depozitarii Legii Sale; El ne-a încredințat adevărul cel sacru și veșnic, care trebuie să fie dus altora prin avertizări credincioase, mustrări și încurajări. Cu ajutorul șoselelor și liniilor navale, suntem legați cu orice parte a lumii și avem astfel acces la orice națiune cu solia adevărului. Să semănăm sămânța adevărului pe lângă toate apele; căci nu știm care va aduce rod, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă vor fi la fel de roditoare. Pavel poate să semene și Apolo să ude; dar Dumnezeu este Acela care face să crească. 5M 381.1

“Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Nu puneți lumina voastră sub obroc, ci într-un sfeșnic, ca să dea lumină tuturor celor din casă. “Voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț”, cu chiar sângele prețios al Fiului lui Dumnezeu. Noi nu avem nici un drept să trăim numai pentru noi. Fiecare slujitor al Evangheliei ar trebui să fie un misionar consacrat; fiecare membru laic, un lucrător, folosind talentele, influența și mijloacele sale în slujba Domnului său; căci bunăvoința activă este un principiu activ al creștinismului. Exercitarea acestui principiu este cel care aduce snopi Domnului secerișului, în timp ce lipsa lui constituie un obstacol în calea lucrării lui Dumnezeu și barează calea pentru salvarea sufletelor. 5M 381.2

Slujitorii Evangheliei au neglijat să întărească dăruirea pentru Evanghelie. Subiectul zecimii și al darurilor nu s-a tratat așa cum ar fi trebuit. Oamenii nu sunt în mod natural înclinați să fie darnici, ci să fie josnici și avari și să trăiască numai pentru ei. Și Satana este totdeauna gata să prezinte avantajele ce pot fi câștigate, folosind toate mijloacele lor în scopuri egoiste, lumești; el este bucuros atunci când îi poate influența să ocolească datoriile ce le revin și să jefuiască pe Dumnezeu de zecimi și daruri. Dar nimeni nu este scuzat în această problemă. “Fiecare din voi să pună deoparte acasă, ce va putea, după câștigul lui.” Cel bogat și cel sărac, tineri și tinere care au salarii — toți trebuie să pună deoparte o sumă; căci Dumnezeu le cere acest lucru. Prosperitatea spirituală a fiecărui membru al bisericii depinde de efortul personal și de o strictă credincioșie față de Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: “Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe, să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață”. Toate sunt cerute pentru a arăta un profund interes pentru cauza lui Dumnezeu în diferitele ei ramuri și încercări foarte amănunțite și neașteptate vor veni asupra lor, spre a vedea cine este vrednic să primească sigiliul viului Dumnezeu. 5M 382.1

Toți trebuie să simtă că ei nu sunt proprietari, ci slujitori, și că vine timpul când va trebui să dea socoteală de modul în care au folosit banii Domnului. Împreună cu David, ei trebuie să spună: “Totul vine de la Tine, și din mâna Ta primim ce-ți aducem”. Trebuie să fie înființate școli în diferite locuri, publicațiile trebuie să fie înmulțite, case de rugăciune trebuie să fie ridicate în marile orașe și lucrători trebuie trimiși, nu numai în orașe, ci și la drumuri și la garduri. Și acum, frații mei care credeți adevărul, este ocazia voastră. Noi stăm, așa cum suntem, la granița vieții veșnice. Așteptăm glorioasa revenire a Domnului nostru; noaptea aproape a trecut; vine ziua. Când ne vom da seama de măreția planului de mântuire, vom fi mult mai curajoși, gata de sacrificiu de sine și consacrare de cum suntem acum. 5M 382.2

Este o mare lucrare de făcut pentru noi, mai înainte ca succesul să încoroneze eforturile noastre. Trebuie să aibă loc o reformă hotărâtă în căminele și comunitățile noastre. Părinții trebuie să lucreze pentru salvarea copiilor lor. Dumnezeu va conlucra cu eforturile noastre atunci când din partea noastră facem tot ceea ce I-a plăcut să pună asupra noastră și ceea ce ne-a pregătit să facem; dar datorită necredinței, atitudinii lumești și a leneviei noastre, sufletele din umbra caselor noastre, cumpărate cu preț de sânge, mor în păcatele lor și mor neavertizate. Este oare Satana totdeauna triumfător? O, nu! Lumina reflectată de la crucea de pe Calvar arată că trebuie făcută o lucrare mai mare decât aceea pe care ochii noștri au văzut-o până acum. 5M 383.1

Îngerul al treilea, zburând prin mijlocul cerului, vestind poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus, reprezintă lucrarea noastră. Solia nu pierde nimic din puterea ei în zborul îngerului, pentru că Ioan o vede crescând în tărie, până când întregul pământ este luminat de slava ei. Drumul copiilor lui Dumnezeu care păzesc poruncile Lui este înainte și tot înainte. Solia adevărului pe care o ducem trebuie să meargă la națiuni, limbi și popoare. În curând, ea va fi vestită cu voce tare și pământul va fi luminat de slava ei. Ne pregătim noi oare pentru această mare revărsare a Duhului lui Dumnezeu? 5M 383.2

Instrumente omenești trebuie să fie folosite în această lucrare. Zelul și energia trebuie să fie intensificate; talentele care ruginesc din cauza inactivității trebuie să fie puse la lucru. Vocea care va spune: “Așteptați; nu îngăduiți să purtați poveri ce v-au fost impuse” este vocea iscoadelor lașe. Noi dorim acum Calebi care să meargă înaintea căpeteniilor lui Israel și, cu cuvinte curajoase, să prezinte un raport puternic în favoarea unei acțiuni imediate. Când oamenii egoiști, iubitori de tihnă și loviți de panică, temându-se de uriașii cei puternici și de zidurile înalte, vociferează în favoarea retragerii, fie ca vocea Calebilor să fie auzită, chiar dacă cei lași stau cu pietre în mâini, gata să-i doboare pentru mărturia lor credincioasă. 5M 383.3

Oare noi nu putem discerne semnele timpului? Nu vedem cât de zelos este Satana la lucru, legând neghina în snopi, unind elementele împărăției sale pentru a putea câștiga controlul asupra lumii? Această lucrare de strângere și legare a neghinei merge înainte mult mai rapid decât ne putem imagina. Satana se opune și ridică orice obstacol în calea înaintării adevărului. El caută să creeze diversitate de opinii și să încurajeze atitudinea lumească și avariția. El lucrează cu subtilitatea șarpelui, și când vede că se poate, acționează cu ferocitatea leului. Ruina sufletelor este marea sa plăcere, distrugerea lor, singura lui preocupare; și să ne purtăm noi oare ca și când am fi paralizați? Oare cei care mărturisesc a crede adevărul vor asculta ispitele vicleanului vrăjmaș și își vor permite să fie egoiști și înguști, iar interesele lor lumești să se amestece cu eforturile pentru salvarea sufletelor? 5M 383.4

Toți aceia care vor intra vreodată pe porțile cerului vor intra ca biruitori. Când cei mântuiți vor înconjura tronul lui Dumnezeu, cu ramuri de palmier în mâini și coroane pe frunțile lor, se va ști atunci ce biruințe s-au câștigat. Se va vedea cum a fost exercitată puterea lui Satana asupra minții, cum a legat de el suflete care se amăgeau singure că făceau voia lui Dumnezeu. Se va vedea atunci că puterea și amăgirea sa n-ar fi rezistat cu succes, dacă puterea divină n-ar fi fost combinată cu efortul uman. Omul trebuie să fie, de asemenea, biruitor asupra sa; temperamentul său, înclinațiile și spiritul trebuie să fie aduse în supunere față de voia lui Dumnezeu. Dar neprihănirea și tăria Domnului Hristos sunt la dispoziția tuturor acelora care apelează la meritele Lui. 5M 384.1

Deci, să lăsăm ca eforturi serioase și hotărâte să se facă pentru a-l înfrânge pe groaznicul vrăjmaș. Avem nevoie de întreaga armătură a neprihănirii. Timpul se scurge și ne apropiem cu repeziciune de încheierea timpului nostru de probă. Vor rămâne numele noastre scrise în cartea vieții Mielului sau vom fi găsiți printre cei necredincioși? Suntem noi din numărul acelora care se vor strânge în jurul marelui tron alb, cântând imnul celor mântuiți? În mulțimea aceea nu va fi nimeni rece sau formal. Fiecare suflet este plin de zel, fiecare inimă plină de mulțumire, de recunoștință pentru iubirea cea minunată a lui Dumnezeu și harul copleșitor care ne-a făcut în stare, ca popor al Său, să biruim în lupta împotriva păcatului. Și cu o voce tare, ei vor cânta: “Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului”. 5M 384.2