Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Iubirea între frați

Scumpi frați și surori din _____,

Mintea mea a fost foarte mult tulburată în legătură cu starea voastră. N-am putut să dorm și m-am sculat la orele douăsprezece noaptea, pentru a scrie lui J. și vouă, ca biserică. Eu nu știu care ar fi putut să fie starea lui J. în prezent, dacă ați fi avut o atitudine dreaptă, creștinească față de el, o astfel de atitudine pe care fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie s-o aibă într-un asemenea caz. Unii dintre voi nu veți fi în stare să înțelegeți cuvintele mele, pentru că propria voastră atitudine, v-a așezat acolo unde nu puteți avea un discernământ spiritual. Voi ați îngăduit ca simțăminte puternice să pună stăpânire pe inimile voastre și să se manifeste împotriva lui și v-ați îndreptățit, tratându-l cu indiferență și chiar cu dispreț. Ați crezut că, datorită necredinței și purtării sale rele, făcea rău comunității și punea în pericol sufletele și de aceea nu trebuie să aveți comuniune cu el. Dar vreți ca, în lumina marelui standard al neprihănirii lui Dumnezeu, să examinați în mod critic fiecare cuvânt și act al vostru, ca să vă puteți aminti și să comparați acestea cu viața Domnului Hristos? Dacă ați făcut voia lui Dumnezeu, atunci lumina și aprobarea Sa vor însoți eforturile voastre și prosperitatea vă va însoți. Aș dori ca membrii acestei comunități, prospere cândva, să înceapă fiecare să construiască alături de el și nu împotriva sa. Când își vor vedea cursul vieții lor în adevărata lumină, vor cunoaște faptul că și ei au făcut o greșeală foarte mare atunci când au îngăduit spiritului lor critic, fariseic, să controleze limba lor și să se dezvolte singur în tratamentul aplicat de ei fraților lor. Această asprime necreștină L-a exclus pe Isus din comunitate și a adus un spirit de neînțelegere. S-a nutrit o dispoziție de a judeca și condamna, o ură pentru aceia care nu văd lucrurile așa cum le vedeți voi. Chiar dacă frații voștri spun și fac multe lucruri care într-adevăr vă vatămă, oare pentru aceasta trebuie să-i dai la o parte și să spui: “Eu sunt mai sfânt decât tine”? 5M 341.3

“După roadele lor îi veți cunoaște.” Domnul Hristos n-a fost descoperit în comportamentul vostru față de unii care erau mult mai aproape de Împărăția cerurilor decât voi. Domnul v-a arătat greșelile voastre față de copiii Săi, nevoia voastră de milă și iubire, hotărârea voastră de a controla mintea și a-i face să vadă lucrurile așa cum le vedeți voi. Și atunci când lumina va ajunge la voi, ce atitudine veți lua? Veți admite simplu că ați greșit sau vă veți mărturisi sincer greșelile și vă veți umili inimile voastre mândre înaintea lui Dumnezeu? Ați dat la o parte căile voastre și acceptați învățăturile lui Dumnezeu? Mergeți la cei pe care i-ați lovit și rănit și să spuneți: “Am fost greșit; am păcătuit împotriva ta. Iartă-mă. Am dat greș; am lucrat după capul meu. Am avut zel, dar nu în armonie cu cunoașterea. A fost mai degrabă spiritul lui Iehu decât blândețea și smerenia lui Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu sfătuiește: ‘Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați.’ Vrei să te rogi pentru mine ca Dumnezeu să mă ierte pentru necazurile și durerile pe care ți le-am pricinuit?” 5M 342.1

Dacă voi, care v-ați angajat în această lucrare de lovire și condamnare, nu v-ați pocăit în mod sincer, atunci lumina, pacea și iubirea nu vor veni în sufletele voastre. Atunci când sunteți atenți, buni și miloși față de frații voștri, în aceeași măsură în care ați fost aspri, neiertători și asupritori, vă veți mărturisi greșelile și, pe cât este posibil, veți repara răul făcut; și când veți face tot ce stă în puterea voastră, Îi puteți cere lui Dumnezeu să facă pentru voi ceea ce este imposibil — să vindece rănile pe care le-ați făcut, să vă ierte și să șteargă păcatul. Când este o atât de mare șovăială în a mărturisi răul ce este arătat clar și deschis celor greșiți, aceasta arată că ei sunt controlați mai degrabă de natura lor neîmblânzită și nesfințită decât de spiritul Evangheliei lui Hristos. 5M 343.1

Dacă Dumnezeu a vorbit vreodată prin mine, atunci aveți cea mai serioasă lucrare de făcut, ca, printr-o pocăință plină de zel, să arătați celor greșiți elementul satanic din caracterul vostru, nu numai răceala și indiferența, ci și neglijența și disprețul. Dacă ei sunt într-adevăr în întuneric, făcând lucruri care pun în primejdie sufletele lor, atunci voi trebuie să manifestați cel mai mare interes față de ei. Arătați-le că, în timp ce veți fi credincioși principiului și nu vă veți abate de la ceea ce este drept, voi îl iubiți. Faceți-i să cunoască, prin cuvintele și faptele voastre, că nu aveți un spirit de răzbunare și contraatacare, ci că, de dragul lor, vă veți sacrifica sentimentele și vă veți supune eul. Reprezentați-L pe Isus, Modelul nostru; manifestați spiritul Său întotdeauna și în orice împrejurare și să fie în voi gândul care era în Hristos Isus. Căile voastre n-au fost căile lui Dumnezeu; voia voastră n-a fost voia lui Dumnezeu. Prețioasa plantă a iubirii n-a fost cultivată și udată de roua harului. Iubirea de sine, îndreptățirea de sine și mulțumirea de sine au exercitat o putere controlatoare. 5M 343.2

Ce a făcut Isus pentru voi și ce anume face El în mod continuu pentru fiecare dintre voi, în mod individual? Ce aveți și care să nu fie primit? Domnul Isus Hristos a spus: “Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic”. “Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă.” Mlădițele nu susțin vița, ci vița susține și hrănește mlădițele. Nu biserica Îl susține pe Hristos, ci Domnul Hristos, prin puterea Sa vitală, susține biserica. Nu este suficient să fii o mlădiță; noi trebuie să fim mlădițe aducătoare de roade. “Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă.” Dar dacă fructele produse sunt acelea din mărăcini, este evident că nu suntem mlădițe ale viței celei vii. 5M 344.1

Viața este disciplină. În timp ce sunt în lume, creștinii se vor întâlni cu influențe adverse. Vor avea loc provocări, pentru a pune la probă temperamentul; și numai făcând față acestora într-un spirit bun, numai așa se dezvoltă harul creștin. Dacă jignirile și insultele sunt suportate cu blândețe, dacă cuvintelor insultătoare li se dau răspunsuri prietenoase, iar actelor de agresiune li se răspunde prin bunătate, aceasta este o dovadă că Duhul Domnului Hristos locuiește în inimă, că seva de la vița cea vie urcă în mlădiță. Noi suntem în școala lui Hristos în această viață, unde trebuie să învățăm să fim blânzi și smeriți cu inima; și în ziua socotelilor finale, vom vedea că toate obstacolele pe care le-am întâmpinat, toate greutățile și toate supărările pe care suntem chemați să le suportăm sunt lecții practice ale aplicării principiilor viețuirii creștine. Dacă sunt trecute cu bine, ele dezvoltă un caracter asemenea lui Hristos și îl deosebesc pe creștin de cei lumești. 5M 344.2

Există un înalt standard pe care trebuie să-l atingem, dacă vrem să fim copii ai lui Dumnezeu, nobili, curați, sfinți și nepătați; și un proces de curățire este necesar, dacă vrem să atingem acest standard. Cum s-ar realiza această curățire dacă n-am avea de întâmpinat nici o dificultate, nici un obstacol de trecut, nimic care să facă apel la răbdare și rezistență? Aceste încercări nu sunt cele mai mici binecuvântări în experiența noastră. Ele sunt destinate să ne facă să avem îndrăzneală, să fim hotărâți să avem succes. Noi trebuie să le folosim ca mijloace ale lui Dumnezeu pentru a câștiga o biruință hotărâtă asupra eului, în loc să le îngăduim să ne împiedice, să ne apese și să ne distrugă. 5M 344.3

Caracterul va fi pus la probă. Hristos va fi descoperit în noi, dacă suntem, într-adevăr, mlădițe ale viei celei vii. Vom fi răbdători, buni și iertători, vom fi bucuroși în mijlocul necazurilor și iritării. Zi după zi și an de an, vom birui eul și vom crește până la un eroism nobil. Aceasta este sarcina ce ne revine; dar ea nu poate să fie împlinită fără un ajutor continuu din partea lui Isus, o hotărâre categorică, un scop neșovăielnic, o continuă veghere și o neîncetată rugăciune. Fiecare are o luptă personală de dus. Fiecare trebuie să-și câștige propriul său drum prin lupte și descurajări. Cei care renunță la luptă pierd tăria și bucuria victoriei. Nimeni, nici chiar Dumnezeu, nu ne poate duce în ceruri dacă noi nu facem efortul necesar. Noi trebuie să punem expresia fericirii în viața noastră. Noi trebuie să înlăturăm trăsăturile naturale neplăcute, care ne împiedică să fim asemenea lui Isus. În timp ce Dumnezeu lucrează în noi voința și înfăptuirea după buna Sa găsire cu cale, noi trebuie să lucrăm în armonie cu El. Religia lui Hristos transformă inima. Ea face din cel lumesc un om a cărui minte este îndreptată spre cele cerești. Sub influența ei, egoistul devine altruist pentru că acesta este caracterul Domnului Hristos. Cel necinstit, cel ce se gândește numai la rău devine drept, în așa fel încât este a doua natură a sa să facă altora ceea ce el ar dori ca alții să-i facă lui. Cel destrăbălat este schimbat de la necurăție la curăție. El își formează obiceiuri corecte, pentru că Evanghelia lui Hristos a devenit pentru el un miros de viață spre viață. 5M 345.1

Acum, în vreme ce timpul de probă încă se mai prelungește, nu este potrivit ca cineva să rostească judecăți asupra altora și să privească la el ca fiind un om model. Hristos este Modelul nostru; imitați-L pe El, așezați-vă picioarele pe urmele pașilor Lui. Trebuie să credeți în mod susținut fiecare punct al adevărului prezent. Dar dacă nu practicați aceste adevăruri, ele nu vor avea nici o valoare pentru voi. Noi nu trebuie să-i condamnăm pe alții; nu aceasta este lucrarea noastră; ci trebuie să ne iubim unii pe alții și să ne rugăm unul pentru celălalt. Când vedem pe cineva greșind, abătându-se de la adevăr, noi trebuie să plângem pentru el, așa cum Domnul Hristos a plâns pentru Ierusalim. Să vedem ce spune Tatăl vostru ceresc despre cei greșiți: “Fraților, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, și-l întoarce un altul, să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, și va acoperi o sumedenie de păcate”. Ce mare lucrare misionară este aceasta! O, cât de mare asemănare cu Hristos este necesară, în loc ca bieții muritori șovăielnici să-i acuze mereu și să-i condamne pe aceia care nu corespund în mod exact gândirii lor! Să nu uităm că Domnul Hristos ne cunoaște în mod individual pe fiecare și este mișcat, simțind slăbiciunile noastre. El cunoaște nevoile fiecăreia din creaturile Sale și citește durerea ascunsă, nerostită, a fiecărei inimi. Dacă unul dintre cei mici, pentru care El a murit, este rănit, El vede lucrul acesta și îl trage la răspundere pe cel care a produs această rană. Isus este Păstorul Cel bun. El poartă de grijă oilor Sale slabe, bolnave și rătăcite. Le știe pe toate pe nume. Necazurile fiecărei oi și fiecărui miel din turma Sa Îi ating inima Sa plină de iubire și simpatie și strigătul după ajutor ajunge la urechea Sa. Unul dintre cele mai mari păcate ale păstorilor lui Israel este înfățișat astfel de către profet: “Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită; n-aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați pe cea pierdută, ci le stăpâniți cu asuprire și cu asprime. Astfel, ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns pradă tuturor fiarelor câmpului, și s-au risipit. Turma Mea rătăcește pe toți munții și pe toate dealurile înalte, oile Mele sunt risipite pe toată fața țării și nimeni nu îngrijește de ele, nici nu le caută”. 5M 345.2

Isus îngrijește de fiecare ca și când n-ar mai fi o altă persoană pe fața pământului. Ca unul care face parte din Dumnezeire, El exercită o mare putere în favoarea noastră, în timp ce, ca Fratele nostru mai mare, El simte toate durerile noastre. Maiestatea cerului nu Se ține deoparte de neamul omenesc degradat și păcătos. Noi nu avem un Mare Preot care este așa de sus, așa de înălțat, încât să nu ne bage în seamă sau să nu simpatizeze cu noi, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. 5M 346.1

Cât de diferit de acest spirit este sentimentul de indiferență și sfidare manifestat de către unii din _____ față de J. și aceia care au fost afectați de influența sa. Dacă a fost vreodată nevoie de harul transformator al lui Dumnezeu, atunci acesta este necesar în această comunitate. În judecarea și condamnarea unui frate, ei și-au asumat o lucrare pe care Dumnezeu n-a pus-o niciodată în mâinile lor. O împietrire a inimii, un spirit de critică și de condamnare, ce va distruge individualitatea și independența, au fost țesute în experiența lor creștină și au pierdut din inimile lor iubirea lui Isus. Grăbiți-vă, fraților, să scoateți aceste lucruri din sufletul vostru, mai înainte de a se spune în ceruri: “Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe”. 5M 347.1

Veți avea multe necazuri de înfruntat în viața voastră de creștini în legătură cu biserica, dar nu încercați prea tare să-i modelați pe frații voștri. Dacă vedeți că ei nu corespund cerințelor Cuvântului lui Dumnezeu, nu-i condamnați; dacă vă provoacă, nu răspundeți. Când se spun lucruri care vă exasperează, păstrați-vă în liniște sufletul, ca să nu se necăjească. Voi vedeți multe lucruri care par rele la alții și vreți să le corectați. În propria voastră putere începeți să lucrați pentru o reformă, dar nu faceți acest lucru în modul cel drept. Trebuie să lucrați pentru cei greșiți cu o inimă supusă, înmuiată de Duhul lui Dumnezeu, și lăsați ca Domnul să lucreze prin voi, ca un instrument al Lui. Așezați-vă poverile voastre asupra lui Isus. Aveți simțământul că Domnul trebuie să ia cazul acela în care Satana se luptă pentru a pune stăpânire asupra vreunui suflet, dar trebuie să faceți ceea ce puteți, în umilință și blândețe, și să puneți, lucrurile încâlcite și problemele complicate în mâinile lui Dumnezeu. Urmați îndrumările din Cuvântul Său și lăsați rezolvarea problemei pe seama înțelepciunii Sale. Făcând tot ce puteți pentru a-i salva pe frații voștri, nu vă mai îngrijorați, vedeți-vă liniștiți de alte probleme presante. Aceasta nu mai este de acum problema voastră, ci a lui Dumnezeu. 5M 347.2

Nu tăiați prin nerăbdare nodul dificultăților, făcând astfel lucrurile fără speranță. Lăsați pe Dumnezeu să descurce, în locul vostru, firele încurcate. El este destul de înțelept să rezolve complicațiile din viața voastră. El are iscusință și tact. Noi nu putem să vedem totdeauna planurile Lui; trebuie să așteptăm cu răbdare desfășurarea lor, și nu să le stricăm și să le nimicim. El ni le va descoperi atunci când va crede de cuviință. Căutați unitatea; cultivați iubirea și supunerea față de Domnul Hristos în toate lucrurile. El este izvorul unității și tăriei; dar voi n-ați căutat unitatea creștină, ca să puteți lega inimile împreună în dragoste. 5M 348.1

Este de lucru pentru voi în biserică și în afara ei. “Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit.” Roadele pe care le aducem sunt singurul test al caracterului pomului înaintea lumii. Aceasta este dovada uceniciei noastre. Dacă faptele noastre sunt de un asemenea caracter ca ale mlădițelor butucului de viță, și noi aducem ca roadă ciorchini bogați de roade prețioase, atunci purtăm în fața lumii semnul lui Dumnezeu de fii și fiice ale Sale. Noi suntem epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. 5M 348.2

Acum, mi-e teamă că nu veți face lucrarea pe care trebuie să o faceți, de a răscumpăra trecutul și a deveni mlădițe vii, purtătoare de roade. Dacă veți face așa cum dorește Dumnezeu, binecuvântarea Sa va veni asupra comunității. Nu v-ați umilit destul pentru a putea face o lucrare completă și a avea gândul Duhului lui Dumnezeu. S-a dat pe față îndreptățire de sine, mulțumire de sine și autoapărare, în loc de umilință, căință și pocăință. Trebuie să înlăturați orice piedică și să faceți “cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cei ce șchiopătează să nu se abată din cale”. Nu este prea târziu pentru ca ceea ce este rău să fie îndreptat; dar nu trebuie să considerați că sunteți sănătoși și nu aveți nevoie de un medic, căci aveți nevoie de ajutor. Când veniți la Isus cu inima frântă, El vă va ajuta și vă va binecuvânta și veți merge înainte în lucrarea Domnului cu curaj și energie. Cea mai bună dovadă că sunteți în Hristos sunt roadele pe care le aduceți. Dacă nu sunteți pe deplin uniți cu El, lumina voastră și privilegiile avute vă vor condamna și vă vor ruina. 5M 348.3