Mărturii pentru comunitate, vol. 5

“Lăudați pe Domnul”

“Tot ce are suflare să laude pe Domnul.” S-a gândit vreunul dintre noi așa cum se cuvine pentru cât de multe lucruri trebuie să fim recunoscători? Ne amintim de faptul că îndurările lui Dumnezeu se înnoiesc în fiecare dimineață și credincioșia Lui ține în veci? Recunoaștem dependența noastră de El și ne exprimăm recunoștința pentru toate darurile Sale? Sau, din contră, prea adesea uităm că orice ni se dă bun și “orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”? 5M 315.1

De câte ori aceia care sunt sănătoși uită de îndurările minunate care le sunt date continuu, zi de zi, an după an? Ei nu aduc nici un cuvânt de laudă la adresa lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale. Dar atunci când vine suferința, își aduc aminte de Dumnezeu. Dorința puternică de refacere a sănătății conduce la rugăciune stăruitoare, și lucrul acesta este drept. Dumnezeu este refugiul nostru atât când suntem bolnavi, cât și atunci când suntem sănătoși. Dar mulți nu lasă cazurile lor în seama Lui; ei încurajează slăbiciunea și boala, îngrijorându-se. Dacă ar înceta să se plângă și s-ar ridica mai presus de deprimare și tristețe, atunci vindecarea ar fi mult mai sigură. Ei trebuie să-și aducă aminte cu multă recunoștință cât de mult s-au bucurat de binecuvântarea sănătății, iar dacă acest prețios bine le va fi redat, ei n-ar trebui să uite că au obligații reînnoite față de Creatorul lor. Când cei zece leproși au fost vindecați, numai unul s-a întors să caute și să găsească pe Isus și să-I dea slavă. Să nu fim ca cei nouă leproși nechibzuiți, ale căror inimi au fost neatinse de mila lui Dumnezeu. 5M 315.2

Dumnezeu este dragoste. El are grijă de creaturile cărora El le-a dat viață. “Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de oricine se teme de El.” “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” Ce privilegiu prețios este acesta, să fim fii și fiice ale Celui Prea Înalt, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Isus Hristos! De aceea, să nu jelim și să nu ne întristăm, pentru că în această viață nu suntem scutiți de dezamăgiri și suferințe. Dacă, în providența lui Dumnezeu, suntem chemați să trecem prin încercări și să ne acceptăm crucea și să bem cupa amară, să ne amintim că mâna Tatălui este aceea care o ține la buzele noastre. Să ne încredem în El în întunericul nopții și în lumina zilei. Nu putem crede noi oare că El ne poate da tot ce este spre binele nostru? “El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” Chiar în noaptea suferinței, cum putem refuza să înălțăm inima și glasul în laude pline de recunoștință, când ne amintim de iubirea exprimată față de noi pe crucea Golgotei? 5M 315.3

Ce subiect de meditație este jertfa pe care Domnul Isus o face pentru păcătoșii pierduți! “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” Cum vom aprecia binecuvântările care au fost puse astfel la dispoziția noastră? Putea oare Domnul Hristos să sufere mai mult? Putea El oare să ne asigure binecuvântări mai abundente? Nu se va topi până și cea mai împietrită inimă, atunci când ne amintim că de dragul nostru El a părăsit fericirea și slava cerului și a îndurat sărăcia și rușinea, cruzimea suferinței și o moarte teribilă? Dacă El nu ne-ar fi deschis, prin moartea și învierea Sa, ușa speranței, n-am fi cunoscut nimic altceva decât groaza întunericului și mizeria disperării. În starea noastră prezentă, așa favorizați și binecuvântați cum suntem, nu ne putem da seama din ce adâncuri am fost scăpați. Noi nu putem măsura cât de mult mai profunde ar fi fost suferințele noastre, cât de mult mai mari ar fi fost durerile noastre, dacă Domnul Hristos nu ne-ar fi cuprins cu brațul omenesc al simpatiei și iubirii Sale și nu ne-ar fi înălțat. 5M 316.1

Noi ne putem bucura în nădejde. Mijlocitorul nostru este în Sanctuarul ceresc, pledând în favoarea noastră. Prin meritele Sale, noi avem iertare și pace. El a murit ca să ne poată spăla păcatele, să ne îmbrace cu neprihănirea Sa și să ne facă gata pentru societatea cerului, unde putem locui totdeauna în lumină. Scumpe frate, scumpă soră, când Satana vă umple mintea cu deznădejde, tristețe și îndoială, rezistați sugestiilor lui. Spune-i despre sângele lui Isus care ne curățește de orice păcat. Singur nu te poți salva de sub puterea ispititorului, dar el tremură și fuge atunci când sunt implorate meritele acelui sânge prețios. Apoi nu vei accepta plin de recunoștință binecuvântările pe care Isus le revarsă? Nu vei bea cupa mântuirii pe care ți-o întinde El și nu vei chema Numele Domnului? Nu da pe față neîncredere în El, în Acela care te-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Nu întrista nici chiar pentru un singur moment inima milostivă a Mântuitorului, prin necredință. El veghează cu cel mai mare interes progresul tău pe calea spre ceruri; El vede eforturile tale pline de zel; reține căderile și revenirile tale, speranțele și temerile tale, luptele și biruințele tale. 5M 316.2

Oare toate exercițiile noastre devoționale să constea numai în a cere și a primi? Să ne gândim oare totdeauna la nevoile noastre și niciodată la ceea ce primim? Să fim oare primitori ai milei Sale și niciodată să nu-L lăudăm pentru ce a făcut El pentru noi? Noi nu ne rugăm prea mult, dar suntem prea zgârciți pentru a-I aduce mulțumiri. Dacă iubirea plină de bunătate a lui Dumnezeu cere mai multă mulțumire, recunoștință și laudă, noi ar trebui să avem mai multă putere în rugăciune. Vom abunda mai mult și tot mai mult în iubirea lui Dumnezeu și vom avea mai multă laudă să-I aducem. Voi, cei care vă plângeți că Dumnezeu nu vă ascultă rugăciunile, schimbați ordinea prezentă a lucrurilor și amestecați lauda cu cererile voastre. Atunci când vă veți gândi la bunătatea și mila Sa, veți constata că El va lua în considerare nevoile voastre. 5M 317.1

Rugați-vă, rugați-vă cu ardoare și fără încetare, dar nu uitați să aduceți laude. Este de datoria fiecărui copil al lui Dumnezeu să-I apere caracterul. Voi puteți să preamăriți pe Domnul; puteți să arătați puterea harului Său susținător. Sunt mulțimi care nu apreciază marea iubire a lui Dumnezeu și nici divina împreună simțire a lui Isus. Mii privesc chiar cu dispreț harul nemăsurat arătat în planul de mântuire. Nu toți aceia care sunt părtași al acestui mare plan de mântuire sunt clari în această problemă. Ei nu cultivă inimi recunoscătoare. Dar tema răscumpărării este una la care îngerii doresc să privească; ea va fi știința și cântecul celor răscumpărați, în decursul veacurilor fără sfârșit ale veșniciilor. Nu merită acum o analiză și o studiere atentă? Să nu lăudăm oare pe Dumnezeu cu inima, cu sufletul și cu vocea “pentru minunile Lui față de fiii oamenilor?” 5M 317.2

Lăudați pe Domnul în adunarea copiilor Săi. Când Cuvântul Domnului s-a adresat evreilor din vechime, porunca era: “și tot poporul să răspundă: ‘Amin’”. Când chivotul legământului a fost adus în cetatea lui David și un psalm de bucurie și triumf a fost cântat, “și tot poporul a zis: ‘Amin!’”, era o dovadă a faptului că ei au înțeles cuvântul rostit și s-au alăturat în închinarea adusă lui Dumnezeu. 5M 318.1

Există prea mult formalism în serviciile noastre religioase. Domnul dorește ca slujitorii Săi care predică Cuvântul să fie plini de energie prin Duhul Său cel Sfânt, iar poporul care aude să nu stea într-o indiferență somnolentă sau cu o privire absentă, nedând nici un răspuns la ceea ce s-a spus. Impresia care se face astfel celui necredincios nu este decât nefavorabilă pentru religia lui Hristos. Acești pretinși creștini nepăsători și întunecați nu sunt lipsiți de ambiție și zel atunci când sunt angajați în afaceri lumești; dar lucrurile de importanță veșnică nu-i mișcă profund. Vocea lui Dumnezeu prin solii Săi poate să fie un cântec plăcut, dar avertizările Sale sacre, mustrările și încurajările i-au paralizat. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu sunt rostite în urechi de plumb și la inimi împietrite și neimpresionabile. Trebuie să fie comunități trezite, active, pentru a-i încuraja și susține pe slujitorii lui Hristos și a-i ajuta în lucrarea de salvare de suflete. Acolo unde comunitățile umblă în lumină, acolo va fi bucurie și răspunsuri din inimă și cuvinte pline de laudă și bucurie. 5M 318.2

Dumnezeul nostru, Creatorul cerurilor și al pământului, declară: “Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește”. Tot cerul este unit în a aduce laudă lui Dumnezeu. Să învățăm acum cântecul îngerilor, ca să-l putem cânta atunci când ne vom alătura oștirilor strălucitoare. Să spunem și noi împreună cu psalmistul: “Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi”. “Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă”. 5M 318.3