Dietă şi hrană

Apendice 1

Experiența personală a Ellenei G. White ca reformatoare în domeniul sănătății

[Citind declarațiile scrise de Ellen White în privința practicilor sale în domeniul alimentar, studentul atent va recunoaște următoarele principii: DH 481.1

Primul: “Reforma alimentară ar trebui să fie progresivă.” — The Ministry of Healing, 320. La început, lumina nu a fost dată în toată plinătatea ei. A fost revărsată cu o putere din ce în ce mai mare de-a lungul timpului, pe măsură ce poporul era pregătit să înțeleagă și să acționeze în conformitate cu ea, fiind adaptată la practicile și obiceiurile generale de a mânca, existente în timpul în care au fost date instrucțiunile. DH 481.2

Cel de-al doilea: “Nu trasăm nici o linie precisă care să fie urmată în dietă.” — Testimonies for the Church 9:159. Au fost date avertizări repetate împotriva anumitor alimente vătămătoare. De regulă însă, au fost stabilite principii generale și trebuie ca, uneori, aplicații detaliate ale acestor principii sumare să fie determinate prin experimentare și prin cele mai bune concluzii științifice existente. DH 481.3

Cel de-al treilea: “Nu fac din mine un criteriu pentru nimeni.” — Letter 45, 1903. Ellen White, adoptând ea însăși anumite reguli printr-o experimentare în cunoștință de cauză, a descris uneori regimul alimentar din căminul său, dar nu ca o regulă după care să se conducă în mod rigid și alții. DH 481.4

Compilatorii.]

Prima viziune despre reforma sănătății

1. Marele subiect al reformei sănătății a fost deschis înaintea mea în viziune în casa fratelui A. Hilliard, în Otsego, Michigan, la 6 iunie 1863. — The Review and Herald, 8 octombrie, 1867. DH 481.5

Descoperită ca o lucrare progresivă

2. În lumina ce mi-a fost dată cu atât de mult timp în urmă (1863), mi-a fost arătat că necumpătarea va fi răspândită în lume într-un grad îngrijorător și că fiecare membru al poporului lui Dumnezeu trebuie să ia o poziție înaltă în privința reformării obiceiurilor și practicilor.... Domnul a desfășurat înaintea mea un plan general. Mi s-a arătat că Dumnezeu dorește să dea instrucțiuni cu privire la o reformă în alimentație poporului care păzește poruncile Sale și că, la primirea acesteia, bolile și suferințele lor aveau să fie mult ușurate. Mi-a fost arătat că această lucrare se va dezvolta. — [The General Conference Bulletin, 12 aprilie, 1901] Counsels on Health, 531. DH 481.6

[Să se înainteze în mod susținut către dieta ideală — 651.]

[O avertizare împotriva înaintării prea rapide — 803.]

O acceptare personală a soliei

3. Am acceptat lumina despre reforma sănătății de îndată ce am primit-o. A fost o mare binecuvântare pentru mine. În ciuda faptului că sunt în vârstă de șaptezeci și șase de ani, am astăzi o sănătate mai bună decât am avut în zilele tinereții mele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru principiile reformei sănătății. — Manuscript 50, 1904. DH 482.1

După o încercare de un an — foloase primite

4. Ani de-a rândul am crezut că, pentru a avea putere, depindeam de o dietă cu carne. Am servit trei mese pe zi până acum trei luni. Îmi era foarte greu să ajung de la o masă la alta fără să sufăr de slăbiciune la stomac și amețeală. Când mâncam, aceste simțăminte dispăreau. Rareori îmi îngăduiam să nu mănânc ceva între mesele mele obișnuite dar mi-am făcut un obicei să mă retrag adesea fără a lua cina. Dar am suferit mult din cauza lipsei de mâncare între micul dejun și prânz și adesea am leșinat. Când mâncam carne, aceste senzații de sfârșeală erau îndepărtate. Din această pricină, am hotărât că în cazul meu carnea era indispensabilă. DH 482.2

Însă de când Domnul a prezentat înaintea mea, în iunie 1863, subiectul legăturii dintre consumul de carne și sănătate, am renunțat să mai folosesc carne. Pentru un timp, mi-a fost destul de greu să-mi obișnuiesc apetitul cu pâinea, care, mai înainte, nu îmi plăcea mai deloc. Prin perseverență însă, am reușit să fac aceasta. Am trăit timp de aproape un an fără carne. Aproape șase luni de zile, pâinea cel mai des văzută pe masa noastră era franzela fără aluat, din făină integrală, apă și foarte puțină sare. Folosim din belșug fructe și legume. Am trăit opt luni de zile cu două mese pe zi. DH 482.3

M-am dedicat scrisului mai tot timpul mai bine de un an. Opt luni de zile am scris majoritatea timpului. Creierul a fost solicitat în mod constant și nu am făcut decât puțin exercițiu fizic. Cu toate acestea, sănătatea mea nu a fost niciodată mai bună decât în ultimele șase luni. Senzațiile de leșin și amețeală pe care le aveam înainte m-au părăsit. În fiecare primăvară eram necăjită prin pierderea poftei de mâncare. Ultima primăvară nu am avut nici o neplăcere în această privință. DH 482.4

De hrana noastră simplă, consumată de două ori pe zi, ne bucurăm cu o satisfacție adâncă. Nu avem deloc pe masă carne, prăjituri sau alte mâncăruri grele. Nu folosim untură, ci, în locul acesteia, lapte, smântână și ceva unt. Mâncarea noastră este preparată doar cu puțină sare și ne-am debarasat de orice fel de condimente. Luăm micul dejun la șapte, iar prânzul la ora unu. Am rareori o senzație de leșin. Apetitul meu este satisfăcut. Mănânc cu o mai mare plăcere decât am făcut-o vreodată înainte. — Spiritual Gifts 4a:153, 154 (1864). DH 483.1

[Puțină sare este esențială pentru sânge — 571, 572.]

Bătălia pentru victorie

5. Nu am deviat de la calea mea câtuși de puțin de când am adoptat reforma sănătății. Nu am făcut nici un pas înapoi de când a strălucit prima dată pe cărarea mea lumina cerului asupra acestui subiect. M-am dezlipit dintr-o dată de toate lucrurile — de carne, unt și de trei mese pe zi — și aceasta în timp ce eram angajată într-o lucrare intelectuală epuizantă, scriind dis-de-dimineață până la apusul soarelui. Am ajuns la două mese pe zi fără să-mi schimb modul de lucru. DH 483.2

Am fost o persoană care am suferit mult din pricina bolilor, având în acea perioadă cinci atacuri de paralizie. Am avut brațul drept legat într-o parte luni de-a rândul, pentru că aveam dureri de inimă foarte mari. Când am făcut aceste schimbări în dieta mea, am refuzat să cedez în fața gustului și să mă las condusă de el. Să stea acest lucru în calea faptului de a dobândi o putere mai mare, prin care să-L pot slăvi pe Domnul? Să-mi stea aceasta în cale pentru vreo clipă? Niciodată! DH 483.3

Am suferit o foame teribilă deoarece eram o mare consumatoare de carne. Dar când eram slăbită, îmi puneam mâinile deasupra stomacului și spuneam: “N-am să gust nici măcar o bucățică. Voi mânca hrană simplă sau nu voi mai mânca deloc”. Pâinea îmi era dezagreabilă. Rareori puteam mânca o bucată cam de mărimea unui dolar. Mă puteam descurca foarte bine cu unele lucruri legate de reformă; dar când ajungeam la pâine, eram în mod deosebit pornită împotriva ei. Când am făcut aceste schimbări, am avut de dus o luptă aparte. Primele două sau trei mese nu am putut să mănânc. Am spus stomacului meu: “Poți să aștepți până când vei putea mânca pâine”. După puțin timp, am putut mânca pâine și de asemenea pâine graham. Înainte nu puteam consuma aceste lucruri; dar acum sunt gustoase și nu mi-am pierdut niciodată pofta de mâncare. DH 483.4

A acționat din principiu

Când scriam Darurile Spirituale, volumele III și IV [1863-1864], ajungeam epuizată de munca în exces. Am văzut atunci că trebuie să-mi schimb modul de viață și, după ce m-am odihnit câteva zile, mi-am recăpătat iarăși forma. Am renunțat la aceste lucruri din principiu. Din principiu am luat poziție pentru reforma sănătății. Și de atunci, fraților, nu m-ați auzit că înaintez vreo variantă extremistă a reformei sănătății, pe care să fiu nevoită s-o retractez. Nu am prezentat nimic în afară de ceea ce susțin astăzi. Vă recomand o dietă sănătoasă, hrănitoare. DH 484.1

Nu consider ca fiind o mare privațiune faptul de a înceta să folosesc acele lucruri care fac ca respirația să miroasă urât și care lasă în gură un gust rău. Înseamnă tăgăduire de sine să părăsesc aceste lucruri și să îmbrățișez o stare în care totul este la fel de dulce ca mierea, în care nu-mi rămâne nici un gust rău în gură și stomacul nu-mi dă nici o senzație de sfârșeală? Căci de aceste lucruri am avut parte mult timp. Am leșinat iarăși și iarăși cu copilul în brațe. Acum nu mai am așa ceva; și să numesc aceasta privațiune, când pot să stau înaintea voastră așa cum o fac în ziua de azi? Nu există nici o femeie dintr-o sută care ar putea să suporte atâta muncă pe cât suport eu. Am acționat din principiu, nu din impuls. Am acționat pentru că am crezut că Cerul va aproba calea pe care o urmam, aceea de a mă aduce în cea mai bună stare de sănătate, pentru a-L putea slăvi pe Dumnezeu în trupul și duhul meu, care sunt ale Sale. — Testimonies for the Church 2:371, 372 (1870). DH 484.2

O bătălie împotriva obiceiului folosirii oțetului

6. Tocmai am terminat de citit scrisoarea ta. Pari să ai o dorință sinceră de a-ți duce până la capăt mântuirea, cu frică și cutremur. Te încurajez să faci acest lucru. Te sfătuiesc să lași deoparte tot ce te-ar determina să faci pe jumătate lucrarea de a căuta Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa. Îndepărtează orice îngăduință care te-ar împiedica în lucrarea prin care să obții biruința. Cere rugăciunile celor care pot înțelege nevoia ta de ajutor. DH 484.3

A existat o vreme în care eram într-o situație asemănătoare în unele privințe cu cea în care te afli tu. Îmi satisfăcusem pofta pentru oțet. Însă am reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să birui această poftă. M-am luptat cu ispita, hotărâtă să nu fiu stăpânită de acest obicei. DH 485.1

Săptămâni în șir am fost bolnavă; dar am spus iarăși și iarăși: Domnul știe totul despre acest lucru. Dacă mor, mor; dar nu voi ceda în fața acestei dorințe. Lupta a continuat și am fost teribil de afectată timp de mai multe săptămâni. Toți au crezut că-mi va fi cu neputință să supraviețuiesc. Să fii încredințată că noi L-am căutat pe Domnul cu mult zel. Au fost înălțate cele mai arzătoare rugăciuni pentru vindecarea mea. Am continuat să mă împotrivesc dorinței de a consuma oțet și în cele din urmă am biruit. Acum nu am nici o pornire de a gusta așa ceva. Această experiență a fost din multe puncte de vedere foarte valoroasă pentru mine. Am obținut o biruință deplină. DH 485.2

Îți spun această experiență pentru ajutor și încurajare. Sora mea, am credința că poți trece prin această încercare și vei putea observa că Dumnezeu este ajutorul copiilor Săi în orice vreme de nevoie. Dacă te hotărăști să învingi acest obicei și te vei lupta cu perseverență împotriva lui, poți obține o experiență de cea mai mare valoare. Când îți concentrezi voința cu hotărâre să te desparți de această îngăduință, vei primi de la Dumnezeu ajutorul de care ai nevoie. Încearcă aceasta, sora mea. DH 485.3

Atâta vreme cât recunoști acest obicei și ți-l satisfaci, Satana își va păstra puterea asupra voinței tale și o va aduce la ascultare față de el. Dacă însă te vei hotărî să învingi, Domnul te va vindeca și îți va da putere să te împotrivești oricărei ispite. Să-ți amintești mereu că Hristos este Mântuitorul și Păzitorul tău. — Letter 70, 1911. DH 485.4

O dietă frugală, dar suficientă

7. Mănânc suficient pentru a satisface nevoile organismului; dar când mă ridic de la masă, pofta mea este la fel ca atunci când m-am așezat. Iar când vine masa următoare, sunt gata să-mi iau porția și nimic mai mult. Dacă, din când în când, aș mânca o porție dublă pentru că are gust bun, cum m-aș putea pleca să-I cer lui Dumnezeu să mă ajute în lucrarea mea de a scrie, atâta vreme cât mintea mea este incapabilă de vreo idee datorită lăcomiei mele? Aș putea oare să-I cer lui Dumnezeu să Se îngrijească de acea povară nefirească din stomacul meu? Aceasta ar fi o necinstire a Lui. Ar însemna să-I cer să-și petreacă timpul ocupându-Se de pofta mea. Acum mănânc numai ceea ce cred că este potrivit și apoi pot să-I cer să-mi dea putere să îndeplinesc lucrarea pe care mi-a dat-o s-o fac. Și după ce înalț această cerere, știu că Cerul a auzit și a răspuns rugăciunii mele. — Testimonies for the Church 2:373, 374 (1870). DH 485.5

O masă bine aprovizionată

8. Eu am o masă bine pregătită pentru orice ocazie. Nu fac nici o schimbare pentru oaspeți, fie că sunt credincioși sau necredincioși. Caut ca niciodată să nu fiu surprinsă în imposibilitatea de a putea ospăta la masa mea între unu și șase musafiri care s-ar putea întâmpla să intre în casă. Am destulă hrană simplă, sănătoasă, gata să satisfacă foamea și să hrănească organismul. Dacă cineva dorește mai mult decât atât, este liber să găsească aceasta în altă parte. Untul și orice fel de mâncare cu carne nu ajung pe masa mea. Prăjiturile se găsesc rar pe ea. În general, am o bogată provizie de fructe, pâine bună și legume. Masa noastră se bucură întotdeauna din plin de oaspeți și tuturor celor care mănâncă le priește hrana și se simt bine. Toți iau loc fără un apetit de gurmand și mănâncă cu poftă darurile oferite de Creatorul nostru. — Testimonies for the Church 2:487 (1870). DH 486.1

[Hrana îndulcită așa cum trebuie; nici un pic de zahăr pe masă — 532.]

Cu trenul

9. În timp ce părinții și copiii mâncau din delicatesele lor, eu și soțul meu luam din alimentele simple pe care le aveam — la ora noastră obișnuită, ora unu după-amiază, pâine graham fără unt și o provizie generoasă de fructe. Ne-am consumat alimentele cu o mare plăcere și cu inimile pline de recunoștință că nu suntem nevoiți să cărăm o întreagă alimentară cu noi pentru a avea ce oferi unui apetit capricios. Am mâncat din belșug și nu am mai simțit nici o senzație de foame până în dimineața următoare. Băiatul care vindea portocale, nuci, floricele de porumb și acadele a considerat că suntem niște clienți săraci. — The Health Reformer, decembrie, 1870. DH 486.2

[În 1873, puțin lapte și ceva zahăr — 532.]

Dificultățile întâlnite și compromisurile care au rezultat

10. Cu mai bine de treizeci de ani în urmă, mă aflam adesea într-o stare de mare slăbiciune. Erau înălțate multe rugăciuni în favoarea mea. Se credea că mâncarea din carne îmi va da putere și, prin urmare, acesta era principalul meu articol alimentar. Însă, în loc să capăt tărie, mă anemiam din ce în ce mai mult. Adesea leșinam de epuizare. Asupra mea a venit lumina, arătându-mi răul pe care-l produc bărbații și femeile facultăților mintale, morale și fizice prin folosirea mâncărurilor cu carne. Mi-a fost arătat că întreaga structură a organismului uman este afectată prin această dietă, că prin ea omul își întărește înclinațiile animalice și pofta pentru băuturile alcoolice. DH 487.1

Am tăiat imediat carnea din meniul meu. După aceea, am fost adusă uneori în situații în care eram silită să mănânc puțină carne. — Letter 83, 1901. DH 487.2

[Silită să mănânce puțină carne când nu mai exista vreun alt aliment — 699.]

[Notă — Încă din vremea în care era doar o fată, Ellen White a avut povara scrisului și a lucrării sale publice și a fost obligată, din această cauză, să pună responsabilitățile lucrărilor casnice din căminul ei mai ales în seama menajerelor și bucătăreselor. Nu a putut să-și asigure întotdeauna serviciile unor persoane calificate în arta culinară sănătoasă. Astfel că au fost în căminul său momente în care a fost nevoie să se facă diferite compromisuri între standardele ideale și cunoștințele, experiența și standardele unei bucătărese noi. Apoi, de asemenea, ea a depins din punctul de vedere al hranei de aceia pe care îi vizita. Deși putea să subziste cu o dietă frugală, uneori părea necesar să consume ceva carne, despre care știa că nu este cel mai bun aliment și care nu era ales de ea. — Compilatorii.] DH 487.3

Plângere din pricina lipsei unei bucătărese

11. Acum sufăr mai mult din pricina lipsei unei persoane experimentate în sfera culinară — care să prepare alimente pe care să le pot consuma.... Mâncarea este pregătită în așa fel, încât nu este îmbietoare, ba are chiar tendința să-ți taie pofta de mâncare. Aș da un preț mai mare pentru o bucătăreasă decât pentru oricare altă parte a lucrării mele. — Letter 19c, 1892. DH 488.1

Angajament final pentru o dietă echilibrată, fără carne

12. De la întâlnirea de tabără de la Brighton (ianuarie 1894), nu am mai pus absolut deloc carne pe masă. Avem o înțelegere ca, fie că sunt acasă sau plecată, nimic de felul acesta să nu fie folosit în familia mea sau să ajungă pe masa mea. Mi-au fost arătate multe lucruri în viziuni de noapte în privința aceasta. — Letter 76, 1895. DH 488.2

13. Avem din belșug lapte bun, fructe și pâine. Mi-am consacrat deja masa. Am eliberat-o de orice mâncăruri din carne. Pentru sănătatea fizică și mintală, este mai bine să ne abținem să trăim cu carnea animalelor. Trebuie să ne întoarcem cât mai mult cu putință la planul originar al lui Dumnezeu. De aici înainte, masa mea va fi debarasată de carnea animalelor moarte și lipsită de acele lucruri din deserturi a căror pregătire consumă atât de mult timp și energie. Putem folosi fructele fără îngrădire, și aceasta în moduri diferite, fără riscul de a contracta bolile care apar prin folosirea cărnii animalelor bolnave. Ar trebui să aducem apetitul nostru sub control, astfel încât să ne bucurăm de o mâncare simplă, hrănitoare, având din abundență așa ceva, pentru ca nimeni să nu sufere de foame. — Manuscript 25, 1894. DH 488.3

Un an după ce s-a făcut pasul înainte

14. Suntem o familie numeroasă și, pe lângă acest lucru, avem mulți oaspeți, dar nu se pune pe masa noastră nici carne, nici unt. Folosim smântâna de la vacile pe care le hrănim noi înșine. Cumpărăm unt pentru gătit de la lăptării la care vacile se află într-o stare sănătoasă și au un loc bun de pășunat. — Letter 76, 1895. DH 488.4

Doi ani după ce s-a făcut pasul înainte

15. Am o familie mare, care atinge adesea șaisprezece membri. În ea sunt bărbați care lucrează la plug și care doboară copaci. Aceștia au parte de exercițiul fizic cel mai viguros, însă pe masa noastră nu este pusă nici o bucățică de carne. Aceasta nu a fost folosită de noi de la întâlnirea de tabără de la Brighton. Nu a fost scopul meu acela de a avea carne vreodată la masă, dar au fost înaintate pretexte presante că o astfel de persoană se putea descurca mai bine cu carne decât cu orice altceva. Am fost momită astfel să pun acest aliment pe masă.... DH 488.5

Sunt bineveniți toți cei care iau loc la masa mea, dar nu pun deloc carne înaintea lor. Cereale, legume și fructe proaspete sau conservate constituie meniul nostru. În prezent, avem din belșug lămâi și portocale dintre cele mai bune. Acestea sunt singurele fructe proaspete pe care le putem obține în această perioadă a anului.... DH 489.1

Ți-am scris aceste lucruri ca să-ți fac o oarecare idee despre modul în care trăim. Nu m-am bucurat niciodată de o sănătate mai bună ca în prezent și nu am scris niciodată mai mult. Mă trezesc la trei dimineața și nu dorm în timpul zilei. Mă scol adesea la ora unu, iar când mintea îmi este deosebit de împovărată, mă trezesc la ora douăsprezece pentru a consemna în scris materialul care a fost adus cu hotărâre asupra minții mele. Îl laud pe Domnul cu inima, sufletul și glasul pentru marea Sa îndurare față de mine. — Letter 73a, 1896. DH 489.2

Folosirea cu moderație a alimentelor pe bază de nuci

16. Nu mâncăm nici carne, nici unt și folosim foarte puțin lapte la gătit. Nu există fructe proaspete în acest sezon. Avem o recoltă bună de tomate, dar cei din familia mea apreciază în mod deosebit nucile gătite în diferite moduri. Folosim a cincea parte din ceea ce scrie în rețetă. — Letter 73, 1899. DH 489.3

[Roșiile sunt deosebit de bune — 523.]

O dietă adecvată — dar nici un pic de carne

17. Când eram în Cooranbong, mi-au vizitat familia mulți oameni care erau mari consumatori de carne și, când stăteau la masă — la care nu serveam nici o fărâmă de carne, ziceau: “Dacă aceasta este hrana pe care o mâncați, m-aș putea lipsi de carne”. Cred că mâncarea pe care o avem satisface familia noastră. Le spun alor mei: “Orice ați face, să nu aveți o alimentație săracă. Puneți suficiente alimente pe masă, încât organismul să fie hrănit. Trebuie să faceți acest lucru. Trebuie să inventați mereu și să studiați tot timpul, ca să descoperiți cele mai bune feluri de mâncare cu putință, pentru a nu avea o dietă săracă”. — Manuscript 82, 1901. DH 489.4

Ceaiul și cafeaua

18. Ani de zile nu am mai cumpărat ceai nici măcar de un bănuț. Cunoscându-i influența, nu aș îndrăzni să-l folosesc, în afara cazului de vomă acută, când îl iau ca medicament, nu ca băutură.... DH 490.1

Nu mă fac vinovată de faptul de a fi băut vreun fel de ceai în afară de cel de flori de trifoi roșu, iar dacă mi-ar plăcea vinul, ceaiul și cafeaua, nu aș folosi aceste narcotice care nimicesc sănătatea, căci prețuiesc sănătatea și pun de asemenea preț pe un exemplu sănătos în toate aceste lucruri. Vreau să fiu un model de cumpătare și fapte bune pentru alții. — Letter 12, 1888. DH 490.2

[Declarație privind alimentația în 1902 — 522.]

Hrană simplă

19. Sănătatea mea este bună. Pofta de mâncare este excelentă. Găsesc că sunt cu atât mai puternică, cu cât hrana mea este mai simplă și mai puțin variată. — Letter 150, 1903. DH 490.3

Urmând lumina în 1903

20. În familia noastră, luăm micul dejun la șase și jumătate și prânzul la ora unu și jumătate. Nu luăm cina. Ne-am schimba puțin orele de masă, dar acestea sunt momentele cele mai convenabile pentru unii membri ai familiei. DH 490.4

Nu mănânc decât două mese pe zi și urmez încă lumina ce mi-a fost dată acum treizeci și cinci de ani. Nu folosesc deloc carne. În ce mă privește, am rezolvat problema untului. Nu-l folosesc. Acest lucru ar trebui să fie pus la punct cu ușurință oriunde nu poate fi obținut untul cel mai curat. Avem două vaci bune de lapte, o Jersey și o Holstein. Folosim smântână și toți sunt mulțumiți de acest lucru. — Letter 45, 1903. DH 490.5

21. Am șaptezeci și cinci de ani; dar scriu la fel de mult ca oricând. Digestia mea este bună și mintea îmi este limpede. DH 490.6

Meniul nostru este simplu și hrănitor. Nu avem deloc unt la masă, nici carne, brânză și nici un fel de amestecuri alimentare pline de grăsimi. Timp de câteva luni, un tânăr care era necredincios și care mâncase carne toată viața a fost găzduit la noi. Nu am făcut nici o modificare în dieta noastră pentru el; și în timp ce a stat cu noi, a luat în greutate în jur de nouă kilograme. Mâncarea pe care i-o ofeream era cu mult mai bună pentru el decât cea cu care fusese obișnuit. Toți cei ce stau la masa mea își exprimă deplina satisfacție pentru hrana servită. — Letter 62, 1903. DH 491.1

Familia, neîncătușată de reguli rigide

22. Mănânc cea mai simplă hrană, pregătită în modul cel mai simplu. Luni de zile, dieta mea principală a constat în paste făinoase și roșii conservate, gătite împreună. Pe acestea le mănânc cu zwieback. Apoi am și compot din câteva feluri de fructe și câteodată plăcintă de lămâie. Porumbul uscat, fiert cu lapte sau cu puțină smântână, reprezintă un alt fel de mâncare pe care îl folosesc uneori. DH 491.2

Dar ceilalți membri ai familiei mele nu mănâncă aceleași lucruri pe care le mănânc eu. Nu mă consider un criteriu pentru ei. Las pe fiecare să-și urmeze propriile păreri legate de ceea ce este cel mai bine pentru el. Nu leg conștiința nimănui de conștiința mea. O persoană nu poate sluji drept criteriu pentru alta în ce privește alimentația. Este cu neputință să faci o regulă pe care să o urmeze toți. Sunt unii în familia mea cărora le place foarte mult fasolea, câtă vreme pentru mine fasolea este otravă. Untul nu este niciodată pus pe masa mea, dar dacă membrii familiei mele vor să folosească puțin unt — dar nu la masa comună, au libertatea să facă acest lucru. Masa este pusă de două ori pe zi, dar dacă există persoane care doresc să mănânce ceva și seara, nu există nici o regulă care să le interzică acest lucru. Nu se plânge și nu pleacă nimeni de la masa noastră nesatisfăcut. Avem întotdeauna o varietate de hrană simplă, hrănitoare și gustoasă. — Letter 127, 1904. DH 491.3

O declarație pentru cei ce pun sub semnul îndoielii modul de a mânca al Ellenei White

23. Unii au declarat că eu nu am trăit la înălțimea principiilor reformei sănătății, după cum le-am susținut cu tocul pe hârtie. Însă pot să spun, din tot ceea ce știu, că nu m-am îndepărtat de acele principii. Cei care au mâncat la masa mea știu că nu am pus mâncăruri din carne înaintea lor.... DH 491.4

Sunt mulți ani de când am avut carne la masa noastră. Nu folosim niciodată ceai sau cafea. Când și când, am folosit ceai din floare de trifoi roșu ca băutură caldă, dar puțini membri ai familiei mele beau vreun lichid la mesele luate împreună. La masă există smântână în loc de unt, deși avem oaspeți prezenți. Nu am folosit unt de mulți ani. DH 492.1

Cu toate acestea, nu avem o dietă săracă. Avem din abundență fructe uscate și conservate. Dacă recolta noastră de fructe se epuizează, cumpărăm din piață. Sora Gray ne trimite struguri fără semințe și aceștia sunt foarte apetisanți dacă sunt făcuți compot. Creștem noi înșine zmeură și mure și mâncăm după plac din acestea. Căpșunile nu cresc bine în această localitate, dar noi cumpărăm de la vecinii noștri mure, zmeură, mere și pere. Avem de asemenea roșii din belșug. Cultivăm de asemenea o varietate foarte bună de porumb alb, dulce și uscăm o cantitate mare pentru lunile de iarnă. În apropiere de noi se află o fabrică de produse alimentare, de la care ne putem aproviziona cu preparate din cereale. DH 492.2

[Folosirea porumbului și a mazării uscate — 524.]

Ne străduim să uzăm de o bună judecată pentru a hotărî ce combinații alimentare ni se potrivesc cel mai bine. Este datoria noastră să acționăm cu înțelepciune în privința obiceiurilor noastre alimentare, să fim cumpătați și să învățăm să raționăm de la cauză la efect. Dacă ne vom face partea, atunci și Domnul Își va face partea, păstrându-ne puterea nervilor creierului. DH 492.3

Timp de mai bine de patruzeci de ani nu am mâncat decât două mese pe zi. Iar dacă am de făcut o lucrare deosebită, reduc cantitatea de hrană pe care o consum. Privesc ca fiind o datorie a mea faptul de a refuza să introduc în stomac orice mâncare despre care am motive să cred că îmi va cauza tulburări. Mintea mea trebuie să fie sfințită pentru Dumnezeu și trebuie să mă păzesc cu grijă de orice deprindere care ar avea tendința de a-mi micșora puterile intelectuale. DH 492.4

Mă aflu acum în cel de-al optzeci și unulea an de viață și pot da mărturie că noi, ca familie, nu poftim după oalele cu carne ale Egiptului. Am cunoscut ceva din binefacerile care urmează să fie primite prin trăirea la nivelul principiilor reformei sănătății. Consider că a fi reformator în sfera sănătății este atât un privilegiu, cât și o datorie. DH 492.5

Cu toate acestea, îmi pare rău că sunt mulți cei din poporul nostru care nu urmează cu strictețe lumina reformei sănătății. Cei care, în obiceiul pe care-l au, încalcă principiile sănătății și nu bagă în seamă lumina pe care le-a dat-o Domnul vor suporta cu siguranță consecințele. DH 493.1

Vă scriu aceste amănunte ca să știți cum să răspundeți celor care pun la îndoială modul în care mănânc.... DH 493.2

Sunt de părere că unul dintre motivele pentru care am fost în stare să înfăptuiesc o lucrare atât de mare, atât prin vorbit, cât și prin scris, este acela că sunt strict cumpătată în mâncare. Dacă mi se pun înainte mai multe feluri de mâncare, mă străduiesc să le aleg numai pe acelea despre care știu că îmi vor face bine. În felul acesta, sunt capabilă să-mi păstrez limpezi facultățile mintale. Refuz să-i introduc cu bună știință în stomac orice ar provoca fermentația. Aceasta este datoria tuturor reformatorilor din sfera sănătății. Trebuie să raționăm de la cauză la efect. Este datoria noastră să fim cumpătați în toate lucrurile. — Letter 50, 1908. DH 493.3

Principii generale ale reformei

24. Am primit mare lumină de la Domnul în ce privește subiectul reformei sănătății. Nu am căutat această lumină; nu am studiat pentru a o obține; mi-a fost dată de Domnul pentru a o da la rândul meu altora. Prezint aceste chestiuni înaintea poporului, ocupându-mă de principii generale și, uneori, dacă mi se pun întrebări la masa la care am fost invitată, răspund conform adevărului. Dar nu am atacat niciodată o persoană în legătură cu masa sau cu articolele ce o compuneau. Nu aș fi deloc de părerea că un asemenea comportament ar fi potrivit sau politicos. — Manuscript 29, 1897. DH 493.4

Îngăduirea celorlalți

25. Eu nu mă consider un criteriu pentru nimeni. Există lucruri pe care nu pot să le mănânc fără să am mult de suferit. Încerc să deprind ceea ce este bine pentru mine și apoi, fără să spun cuiva vreun cuvânt, consum din lucrurile pe care pot să le mănânc, care sunt adesea doar două sau trei feluri ce nu vor deranja stomacul. — Letter 45, 1903. DH 493.5

26. Există o diferență mare în ce privește constituția fizică și temperamentele, iar cerințele organismului se deosebesc mult de la persoană la persoană. Ceea ce ar fi hrană pentru unul ar fi otravă pentru altul; astfel încât nu pot fi stabilite reguli precise care să se potrivească fiecărui caz. Eu nu pot mânca fasole, căci ea înseamnă otravă pentru mine; dar ar fi pur și simplu ridicol din partea mea ca pentru acest motiv să spun că nimeni nu ar trebui să consume acest aliment. Nu pot să mănânc nici o lingură de sos cu lapte și nici pâine prăjită cu lapte fără să sufăr consecințele; însă alți membri ai familiei mele pot consuma aceste lucruri fără a fi deranjați de un asemenea efect; de aceea, eu consum ceea ce este cel mai potrivit pentru stomacul meu, iar ei fac la fel. Nu avem nici un schimb de cuvinte, nici o dispută; în numeroasa mea familie totul înaintează în armonie, căci eu nu încerc să dictez ceea ce trebuie sau nu trebuie să se mănânce. — Letter 19a, 1891. DH 494.1

“Am fost o credincioasă reformatoare în domeniul sănătății”

27. Când am primit prima dată solia reformei sănătății, eram neputincioasă și anemică, predispusă la dese crize de leșin. L-am rugat fierbinte pe Dumnezeu să-mi dea ajutor, iar El a deschis înaintea mea marele subiect al reformei sănătății. M-a instruit că aceia care păzesc poruncile Sale trebuie să fie aduși într-o legătură sfântă cu El și că, prin cumpătare în mâncare și băutură, ei trebuie să-și păstreze mintea și trupul în cea mai bună stare pentru slujire. Această lumină a fost o mare binecuvântare pentru mine. Am luat poziție ca reformatoare în sfera sănătății, știind că Domnul mă va întări. În ciuda vârstei mele, am o sănătate mai bună astăzi decât am avut în zilele tinereții mele. DH 494.2

Unii au declarat că eu nu am urmat principiile reformei sănătății așa cum le-am susținut cu tocul pe hârtie; însă pot să spun că am fost o credincioasă reformatoare în domeniul sănătății. Cei care au fost membri ai familiei mele știu că acest lucru este adevărat. — Testimonies for the Church 9:158, 159 (1909). DH 494.3