Dietă şi hrană

Capitolul 9 — Regularitatea în alimentație

Partea 1 — Numărul meselor

Stomacul are nevoie de odihnă

267. Stomacul trebuie să se bucure de o atenție plină de grijă. Nu trebuie să fie ținut într-o continuă activitate. Dați pace, liniște și odihnă acestui organ folosit în mod greșit și îndelung maltratat. După ce stomacul și-a făcut lucrarea pentru o masă, nu îi dați încă și mai mult de lucru înainte de a fi avut șansa de a se odihni și înainte ca organismul să furnizeze o cantitate suficientă de suc gastric pentru altă mâncare. Ar trebui să treacă cel puțin cinci ore de la o masă la alta și țineți minte întotdeauna că, dacă vreți să faceți o încercare, veți descoperi că două mese pe zi sunt mai bune decât trei. — Letter 73a, 1896. DH 173.1

Mâncați un mic dejun substanțial

268. Este în practica și obiceiul societății să se ia un mic dejun lejer. Dar nu acesta este modul cel mai bun de a trata stomacul. La masa de dimineață, stomacul se află într-o condiție mai bună pentru a se ocupa de mai multă mâncare decât la a doua sau a treia masă a zilei. Obiceiul de a mânca un mic dejun sărac și un prânz copios este greșit. Faceți în așa fel, încât micul dejun să fie masa cea mai consistentă a zilei. — Letter 3, 1884. DH 173.2

Cinele la ore târzii

269. Cina târzie este dăunătoare în special pentru persoanele cu obiceiuri sedentare. În cazul lor, tulburarea care se produce este de cele mai multe ori începutul unei boli care sfârșește prin moarte. DH 173.3

În multe cazuri, starea de slăbiciune care duce la dorința de a mânca se produce din cauză că organele au fost suprasolicitate în cursul zilei. După ce termină de prelucrat hrana de la o masă, organele digestive au nevoie de odihnă. Ar trebui să existe cel puțin cinci sau șase ore între mese; iar cele mai multe persoane care vor dori să încerce acest plan vor descoperi că două mese pe zi sunt mai bune decât trei. — The Ministry of Healing, 304, 1905. DH 173.4

270. Mulți își îngăduie obiceiul vătămător de a mânca chiar înainte de culcare. Și se poate ca aceștia să fi servit trei mese obișnuite; cu toate acestea, pentru că au o senzație de slăbiciune, ca și cum le-ar fi foame, vor lua o gustare sau o a patra masă. Îngăduindu-și această practică greșită, ea a devenit obicei și aceste persoane se simt ca și cum nu ar putea să doarmă fără să ia o gustare înainte de a se retrage la culcare. În multe cazuri, cauza acestei slăbiciuni se datorează faptului că organele digestive au fost deja împovărate în mod excesiv de-a lungul zilei, pentru că stomacul a trebuit să se elibereze de mâncarea nesănătoasă pe care este prea adesea silit s-o primească, și aceasta în cantități prea mari. Organele digestive astfel maltratate devin obosite și au nevoie de o perioadă de odihnă totală pentru a-și reface energia secătuită. A doua masă nu ar trebui niciodată consumată înainte ca stomacul să fi avut timp să se odihnească după munca de a digera masa precedentă. Dacă cea de-a treia masă va fi totuși luată, ar trebui să fie ușoară și cu mai multe ore înainte de a merge la culcare. DH 174.1

Însă așa cum este cazul multora, sărmanul stomac obosit se poate plânge de oboseală, dar în zadar. Asupra lui se aduce cu forța mai multă mâncare, lucru care pune în mișcare organele digestive, pentru ca acestea să treacă din nou prin aceeași corvoadă în timpul orelor de somn. Somnul unor asemenea persoane este de regulă deranjat de vise neplăcute, iar dimineața se trezesc neodihnite. Au o senzație de istovire și le lipsește apetitul. Tot organismul resimte o lipsă de energie. În scurt timp organele digestive sunt epuizate, căci nu au avut deloc timp să se odihnească. Aceștia devin niște dispeptici nefericiți și se întreabă ce anume i-a adus în starea aceasta. Cauza a adus rezultatul sigur. Dacă această practică este îngăduită pe o durată mare de timp, sănătatea este șubrezită serios. Sângele devine impur, sunt trași la față și apar în mod frecvent erupții (pe piele). Pe aceștia îi veți auzi adesea plângându-se de sensibilitate și dureri frecvente în regiunea stomacului, iar stomacul devine atât de obosit în timp ce își împlinește lucrarea, încât aceștia sunt obligați să-și înceteze lucrul și să se odihnească. Par să nu poată explica această stare de lucruri; căci, lăsând aceasta deoparte, sunt în mod aparent sănătoși. — How to Live, 1:55-57 (1865). DH 174.2

Cauza și remediul stării de “sfârșeală”

Cei care trec de la trei mese pe zi la două vor fi tulburați la început, mai mult sau mai puțin, de o stare de slăbiciune, mai ales pe la ceasul la care aveau obiceiul să servească cea de-a treia masă. Dacă însă vor persevera pentru scurt timp, această slăbiciune va dispărea. DH 175.1

Când ne întindem pentru a ne odihni, stomacul trebuie să-și fi terminat toată lucrarea, pentru a se putea bucura de odihnă asemenea celorlalte părți ale corpului. Digestia nu ar trebui să continue în timpul somnului. După ce stomacul — care a fost muncit în exces — și-a îndeplinit sarcina, ajunge să fie epuizat, lucru care provoacă o stare de slăbiciune. În acest punct, mulți sunt amăgiți și gândesc că lipsa de hrană este cea care provoacă asemenea senzații și, fără să dea stomacului un răgaz de odihnă, mănâncă din nou, acțiune care îndepărtează pe moment slăbiciunea. Și cu cât va fi apetitul îngăduit mai mult, cu atât vor fi mai mari protestele lui pentru a fi satisfăcut. Această slăbiciune este în general rezultatul alimentației cu carne, al faptului că se mănâncă prea des și prea mult. Stomacul devine obosit pentru că este pus continuu la lucru, pentru a se debarasa de o hrană nu din cea mai sănătoasă. Neavând deloc timp de odihnă, organele digestive se anemiază și de aici acea senzație de “sfârșeală” și dorința de a mânca frecvent. Remediul de care au nevoie asemenea persoane este de a mânca mai rar, mai puțin și să se mulțumească cu mâncare simplă, nesofisticată, luând masa de două, maximum de trei ori pe zi. Stomacul trebuie să aibă perioadele lui regulate de lucru și odihnă; de aici înțelegem că a mânca neregulat și între mese este o încălcare extrem de periculoasă a legilor sănătății. Cu obiceiuri regulate și o mâncare potrivită, stomacul își va reveni treptat. DH 175.2

271. Stomacul poate fi educat în așa fel, încât să dorească mâncare de opt ori pe zi și să se simtă slăbit dacă nu este alimentat. Dar acesta nu este un argument în favoarea unei alimentații atât de frecvente. — The Review and Herald, 8 mai, 1883. DH 175.3

[Trezirea cu o respirație urât mirositoare și cu limba încărcată — 245.]

Planul de două mese pe zi

272. În majoritatea cazurilor, două mese pe zi sunt de preferat în loc de trei mese. Când este luată mai devreme, cina dăunează digestiei mesei anterioare. Când este luată mai târziu, nu este nici ea digerată înainte de ora de culcare. Astfel, stomacul nu reușește să asigure o odihnă corespunzătoare. Somnul este deranjat, creierul și nervii sunt obosiți, apetitul pentru micul dejun este scăzut, întregul organism nu este împrospătat și nu este pregătit pentru îndatoririle zilei. — Education, 205 (1903). DH 176.1

[Planul de două mese pentru copii — 343, 344.]

273. Obiceiul de a mânca numai două mese pe zi este în general binefăcător pentru sănătate; totuși, în unele situații, persoanele pot avea nevoie de o a treia masă. Aceasta ar trebui, când este totuși servită, să fie foarte ușoară și să constea în alimente dintre cele mai ușor de digerat. “Crackers” — biscuiții englezești — sau pesmet și fructe sau cafeaua din cereale sunt alimentele cele mai potrivite pentru masa de seară. — The Ministry of Healing, 321 (1905). DH 176.2

274. Cei mai mulți oameni se bucură de o mai bună sănătate când servesc două mese pe zi în loc de trei; se poate ca alții, după cum sunt împrejurările din viața lor, să aibă nevoie de ceva mâncare la cină; dar această masă ar trebui să fie foarte ușoară. Nimeni să nu se ia pe sine ca etalon pentru toți ceilalți, crezând că fiecare trebuie să facă întocmai cum face el. DH 176.3

Nu păcăli niciodată stomacul neoferindu-i ceea ce reclamă sănătatea și nu-l maltrata niciodată, punând asupra lui o povară pe care nu ar trebui s-o poarte. Cultivă autocontrolul. Înfrânează-ți apetitul; ține-l sub controlul rațiunii. Să nu te simți obligat să îți încarci masa cu hrană nesănătoasă când aveți oaspeți. Trebuie avute în vedere sănătatea familiei tale și influența asupra copiilor la fel de mult ca obiceiurile și gusturile musafirilor. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 58] Counsels on Health, 156 (1890). DH 176.4

275. Pentru unii, a-i vedea pe alții cum iau cea de-a treia masă este o ispită prea mare pentru a-i rezista și își imaginează că sunt flămânzi, când senzația nu este o cerere a stomacului pentru mâncare, ci o dorință a minții care nu a fost întărită printr-un principiu ferm și disciplinată în tăgăduire de sine. — Testimonies for the Church 4:574 (1881). DH 176.5

[Pentru context, vezi — 260.]

Un remediu pentru iritabilitate

276. Calea urmată de fratele H. nu a fost ceea ce ar fi trebuit să fie. Preferințele și antipatiile lui sunt foarte mari și nu și-a păstrat propriile sentimente sub controlul rațiunii. Frate H., sănătatea ta este vătămată într-o mare măsură printr-o alimentație excesivă și la perioade necorespunzătoare. Aceasta produce o afluență a sângelui spre creier. Mintea devine confuză și nu-ți mai poți controla bine propria-ți persoană. Arăți ca un om a cărui minte este dezechilibrată. Ai porniri agitate, te enervezi ușor și privești lucrurile într-o lumină exagerată și pervertită. Mult exercițiu în aer liber și o dietă cumpătată sunt esențiale pentru sănătatea ta. Nu ar trebui să mănânci mai mult de două mese pe zi. Dacă simți că ar trebui să mănânci seara, bea o gură de apă rece și dimineața te vei simți cu mult mai bine, pentru că nu ai mâncat. — Testimonies for the Church 4:501, 502 (1880). DH 177.1

Să nu fie forțat nimeni să renunțe la cea de-a treia masă

277. În ce privește dieta, această chestiune trebuie cumpănită cu atâta înțelepciune, încât să nu pară deloc ca un dictat. Ar trebui să se arate că a mânca două mese pe zi este cu mult mai bine pentru sănătate decât a mânca trei mese. Dar nu trebuie să se vadă nici o forțare autoritară. Nici o persoană care are de-a face cu sanatoriul nu ar trebui să fie silită să adopte sistemul de două mese. Persuasiunea este mai potrivită decât forța.... DH 177.2

Zilele se scurtează de acum și ar fi un moment potrivit de a prezenta această chestiune. Pe măsură ce zilele se micșorează, faceți așa încât prânzul să fie servit puțin mai târziu și atunci nu veți mai simți că este necesară cea de-a treia masă. — Letter 145, 1901. DH 177.3

278. În ce privește cea de-a treia masă, nu trebuie să fie obligatorii decât două mese. Unii prosperă cel mai bine ca sănătate când mănâncă trei mese ușoare, iar când sunt limitați la două, suferă sever din pricina schimbării. — Letter 200, 1902. DH 178.1

[Posibilitatea de a face rău renunțând la cea de-a treia masă la sanatoriile noastre — 424.]

Nu trebuie să fie un test

279. Eu nu mănânc decât două mese pe zi. Dar nu cred că numărul de mese pe zi ar trebui considerat un test. Dacă există unii care sunt mai sănătoși când mănâncă trei mese pe zi, este privilegiul lor să servească trei mese. Eu aleg două. Am practicat treizeci și cinci de ani sistemul de două mese. — Letter 30, 1903. DH 178.2

Rezultate îndoielnice prin introducerea obligatorie a planului de numai două mese pe zi în școli

280. Mulți înclină să creadă că problema dietei este dusă în extreme. Când studenții combină efortul fizic cu cel intelectual așa de mult cum se face la această școală (Avondale), obiecțiunea față de cea de-a treia masă este într-o mare măsură eliminată. Astfel, nimeni nu trebuie să simtă că este tratat greșit. Cei care mănâncă în mod conștient numai două mese pe zi nu ar trebui să facă deloc această schimbare.... DH 178.3

Faptul că unii, învățători și studenți, au privilegiul de a lua masa în camerele lor nu creează o influență sănătoasă. Trebuie să existe o acțiune armonioasă în administrarea meselor. Dacă aceia care nu iau decât două mese sunt de părere că trebuie să mănânce destul la cea de-a doua masă pentru a compensa lipsa celei de-a treia, își vor vătăma organele digestive. Studenții să servească cea de-a treia masă, pregătită fără legume, dar cu alimente simple, hrănitoare, cum sunt fructele și pâinea. — Letter 141, 1899. DH 178.4

[Pentru pastori două mese sunt mai bune pentru sănătatea fizică și spirituală — 227.]

[Planul de două mese pe zi urmat de E. G. White — Apendice 1:4, 5, 20, 22, 23.]

[Masa Ellenei White, pusă de două ori pe zi — 27.]