Căminul adventist

Capitolul 25 — Îngrijirea copiilor în nevoie

Copii orfani — Mulți dintre tații care au murit în credință, trecând la odihnă, având în inimă făgăduințele lui Dumnezeu, au lăsat în urmă pe cei iubiți cu deplină încredere că Domnul le va purta de grijă. Și cum poartă Domnul de grijă acestora? El nu face minuni trimițând mană din cer; El nu trimite corbi spre a le duce hrană; însă El lucrează minuni în inimile oamenilor, înlăturând egoismul din suflet și descătușând izvoarele bunăvoinței. El pune la încercare iubirea celor care mărturisesc a fi urmașii Săi, încredințând milei lor pe cei îndurerați și lipsiți. CA 167.1

Fie ca cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să-și deschidă inimile și casele spre a-i primi pe acești copii.... CA 167.2

Există un vast câmp de lucru pentru cei care vor să lucreze pentru Domnul, purtând de grijă acestor copii și tineri care au fost lipsiți de călăuzirea atentă a părinților și de anturajul unui cămin creștin. Mulți dintre ei au moștenit trăsături rele de caracter; iar dacă sunt lăsați să crească în ignoranță, ei vor fi atrași spre tovărășii care îi vor conduce spre viciu și crimă. Acești copii nepromițători trebuie așezați într-un mediu prielnic formării unui caracter drept, pentru a putea deveni copii ai lui Dumnezeu. ¹ CA 167.3

Răspunderea Bisericii — Copiii fără tată și fără mamă sunt aruncați în brațele bisericii, iar Domnul Hristos le spune urmașilor Săi: “Luați acești copii nevoiași, creșteți-i pentru Mine și vă veți primi plata”. Am văzut mult egoism manifestat în aceste lucruri. Dacă nu există vreun motiv special, ca ei înșiși să fie cei care să beneficieze de pe urma adoptării acelora care au nevoie de un cămin, mulți se întorc și răspund: nu. Se pare că nu știu sau nu le pasă dacă unii ca aceștia vor fi salvați sau pierduți. Aceasta, gândesc ei, nu este treaba lor. Ei spun împreună cu Cain: “Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Ei nu vor să intre în necaz sau să facă vreun sacrificiu pentru orfani și, cu indiferență, îi aruncă pe unii ca aceștia în brațele lumii care, uneori, este mai doritoare a-i primi decât cei ce mărturisesc a fi creștini. În ziua lui Dumnezeu, ei vor fi judecați pentru aceia care ar fi putut fi salvați. Însă ei se scuză și nu se angajează în această lucrare bună decât dacă pot avea vreun profit. Mi-a fost arătat că aceia care refuză aceste ocazii de a face bine vor auzi din partea lui Isus: “Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut”. Citiți, vă rog, Isaia 58, 5-11. ² CA 167.4

Un apel către cuplurile fără copii — Cei care nu au copii ar trebui să se pregătească pentru a iubi și îngriji de copiii altora. S-ar putea să nu fie chemați să lucreze în vreun câmp străin, însă să fie chemați să lucreze chiar în localitatea în care trăiesc. În loc să dea atâta atenție animalelor de casă, să se atașeze de animale fără glas, aceștia ar trebui să-și pună în lucru darurile cu ființele umane, care au un cer de câștigat și un iad de evitat. Să dea atenție copilașilor ale căror caractere le pot modela după asemănarea divină. Oferiți-vă dragostea celor micuți, lipsiți de un cămin, care sunt în jurul vostru. În loc să vă închideți inima față de membrii familiei umane, căutați să vedeți pe câți dintre acești orfani îi puteți crește în învățătura Domnului. Există lucru din belșug pentru toți cei ce vor să lucreze. Angajându-se în acest domeniu de efort creștinesc, biserica poate crește ca număr de membri și se poate îmbogăți în spirit. Lucrarea de a-i mântui pe cei fără părinți este o lucrare care îi privește pe toți. ³ CA 168.1

Dacă aceia care nu au copii și pe care Dumnezeu i-a pus ispravnici peste anumite bunuri și-ar devota inimile pentru îngrijirea copiilor care au nevoie de iubire, atenție, afecțiune și ajutor material, ei ar fi cu mult mai fericiți decât sunt astăzi. Atâta timp cât există copii care nu beneficiază de grija plină de milă a unui tată și de iubirea duioasă a unei mame, fiind expuși influențelor vătămătoare ale acestor zile de pe urmă, este datoria cuiva de a suplini locul tatălui și al mamei. Învățați să le dăruiți dragoste, afecțiune, milă. Toți cei care mărturisesc că au un Tată în ceruri și speră că le poartă de grijă, iar în final îi va lua în căminul pe care El l-a pregătit pentru ei, ar trebui să simtă solemna obligație de a fi prieteni cu cei lipsiți de prieteni și tați pentru cei orfani, de a le ajuta pe văduve și de a fi de ajutor practic în această lume în folosul omenirii. ⁴ CA 169.1

Soțiile predicatorilor ar trebui să înfieze copii? — S-a pus întrebarea dacă este bine ca soția unui predicator să înfieze copii. Eu răspund: Dacă nu are înclinație sau nu este potrivită a se angaja în lucrarea misionară în afara căminului ei și simte că ar fi de datoria ei să ia copii orfani, pe care să-i îngrijească, poate face o lucrare bună. Copiii să fie aleși în primul rând dintre cei rămași orfani ai căror părinți au fost păzitori ai Sabatului. Dumnezeu îi va binecuvânta pe bărbații și pe femeile care, cu inimi binevoitoare, vor împărți căminul lor cu cei fără cămin. Însă, dacă soția pastorului poate lucra în activitatea de educare a altora, ea ar trebui să-și consacre puterile lui Dumnezeu, ca lucrătoare creștină. Ea trebuie să fie un adevărat ajutor pentru soțul ei, sprijinindu-l în lucrarea lui, cultivându-și intelectul și contribuind la ducerea soliei. Calea este deschisă pentru femei umile, consacrate, înnobilate de harul Domnului Hristos, pentru a-i vizita pe cei ce au nevoie de ajutor și a aduce lumină sufletelor descurajate. Ele îi pot ridica pe cei doborâți, rugându-se cu ei și îndreptându-i spre Hristos. Astfel de femei nu trebuie să-și consacre timpul și puterea acelor micuți ne-ajutorați, care necesită îngrijire și atenție continuă. Ele nu trebuie să-și întrerupă în mod voit buna lucrare pe care o pot face. ⁵ CA 169.2

Deschideți casele celor orfani și lipsiți de prieteni — Atât cât vă stă în putință, oferiți un cămin celor fără cămin. Fiecare să-și aducă contribuția la această lucrare. Domnul i-a spus lui Petru: “Paște mielușeii Mei”. Această poruncă ne este adresată și nouă și, deschizându-ne casele celor orfani, o putem împlini. Nu lăsați ca Domnul Isus să fie dezamăgit de voi. CA 170.1

Luați-i pe acești copii și oferiți-i Domnului Isus ca pe o jertfă de bun miros. Cereți binecuvântarea Lui asupra lor și apoi modelați-i și creșteți-i potrivit cu rânduiala Domnului Hristos. Va accepta oare poporul nostru această sfântă misiune încredințată? [Pentru mai multe sfaturi la acest capitol, vezi lucrarea Welfare Ministry,] ⁶ CA 170.2

Un test pentru poporul lui Dumnezeu — Ani de-a rândul, mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu va fi pus la probă asupra acestui punct, de a oferi un cămin celor fără cămin; căci aveau să fie mulți fără cămin, ca urmare a atașării lor de adevăr. Opoziția și persecuția îi vor lipsi pe cei credincioși de căminele lor și este datoria celor ce au cămin să deschidă larg ușa acelora care nu au. Mai recent, mi-a fost arătat că Dumnezeu îi va pune în mod special la încercare pe cei care mărturisesc a alcătui poporul Său în legătură cu această problemă. Domnul Hristos a devenit sărac de dragul nostru, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să ne putem îmbogăți. El S-a sacrificat pentru a putea oferi un cămin pentru cei străini și călători pe acest pământ, în căutarea unei patrii mai bune, a uneia cerești. ⁷ CA 170.3