Adevărul despre îngeri

62/173

Capitolul 10 — Lucrarea îngerilor de la judecători până la primii împărați

Domnul Hristos — “Îngerul Domnului”

În vechime, când Dumnezeu Îi trimitea pe îngerii Săi să slujească sau să transmită anumite lucruri oamenilor, în momentul în care aceștia aflau că, de fapt, au văzut și au stat de vorbă cu un înger, erau cuprinși de spaimă și se temeau că vor muri. Ei aveau un respect cu totul deosebit pentru maiestatea și puterea lui Dumnezeu și, prin faptul că intraseră în legătură cu cineva care avea acces direct în prezența Lui sfântă, gândeau că vor muri. Judecători 6, 22.23; 13, 21.22; Iosua 5, 13-15; — Spiritual Gifts 4b:152. AÎ 112.1

După moartea conducătorului lor [Iosua] și a bătrânilor asociați lui, poporul a început să se dedea din nou la idolatrie.... AÎ 112.2

Domnul nu a îngăduit ca păcatele poporului Său să treacă fără a fi mustrate. Existau încă închinători credincioși în Israel; și mulți alții, fiind obișnuiți astfel sau în virtutea obiceiurilor cu care s-au deprins în viața lor, mergeau la cortul întâlnirii, ca să se închine. O mare mulțime era adunată cu ocazia unei sărbători religioase, când un înger al lui Dumnezeu, după ce a apărut mai întâi la Ghilgal, s-a descoperit adunării la șilo.... AÎ 112.3

Acest înger, același care i s-a arătat lui Iosua la luarea Ierihonului, nu era altcineva decât Fiul lui Dumnezeu.... Le-a arătat că El nu și-a încălcat făgăduințele făcute lor, ci ei fuseseră cei ce au încălcat legământul cel solemn. AÎ 113.1

“Și când îngerul Domnului a rostit aceste cuvinte copiilor lui Israel, poporul și-a ridicat glasul și a plâns. Și au adus acolo jertfe Domnului.” Însă pocăința lor nu a produs rezultate de durată. — The Signs of the Times, 2 iunie, 1881. AÎ 113.2