Adevărul despre îngeri
“Să-Mi facă un locaș sfânt”
În timpul primei sale șederi pe munte, Moise a primit îndrumări pentru construirea unui sanctuar în care prezența divină avea să se manifeste în mod special. “Să-Mi facă un locaș sfânt și Eu voi locui în mijlocul lor”, aceasta a fost porunca lui Dumnezeu. — Patriarchs and Prophets, 313. AÎ 99.3
Clădirea [cortul întâlnirii] era împărțită în două încăperi, printr-o perdea bogată și frumos lucrată, prinsă de stâlpi poleiți cu aur; iar o perdea asemănătoare închidea intrarea în prima încăpere. Acestea, ca și acoperământul dinăuntru, care forma tavanul, erau din culorile cele mai splendide, albastru, purpuriu și cărămiziu, aranjate frumos, iar în țesătură erau cusuți cu fire de aur și argint heruvimi, reprezentând oastea îngerească, ce este în legătură cu lucrarea din sanctuarul ceresc și care sunt duhuri slujitoare, ce slujesc poporului lui Dumnezeu de pe pământ. — Patriarchs and Prophets, 347. AÎ 99.4
După ce construirea cortului întâlnirii a fost terminată, Moise a cercetat toată lucrarea și a comparat-o cu modelul și îndrumările pe care le primise de la Dumnezeu și a văzut că fiecare parte a acestuia era conform modelului; și el a binecuvântat poporul. Dumnezeu i-a dat lui Moise un model pentru chivot, cu îndrumări speciale, legate de felul cum să-l facă. Chivotul urma să conțină tablele de piatră, pe care Dumnezeu a imprimat cu propriul Lui deget Cele Zece Porunci. Avea forma unei lăzi și era acoperit pe dinafară și pe dinăuntru cu aur. Era împodobit cu cununi de aur, de jur împrejur, în partea de sus. AÎ 100.1
Capacul acestei lăzi sfinte era tronul harului, făcut din aur masiv. La fiecare dintre capetele tronului harului, era așezat un heruvim din aur masiv, curat. Fețele lor erau întoarse unul spre celălalt și ei priveau cu respect în jos spre tronul harului, reprezentându-i pe toți îngerii cerului care privesc cu interes și respect Legea lui Dumnezeu, așezată în chivotul sanctuarului din ceruri. Acești heruvimi aveau aripi. O aripă a fiecăruia dintre îngeri era întinsă înainte, în timp ce cealaltă aripă a fiecărui înger le acoperea chipul. AÎ 100.2
Chivotul sanctuarului pământesc era după modelul adevăratului chivot din ceruri. Acolo, alături de chivotul ceresc, stăteau îngerii vii, la fiecare capăt al chivotului, fiecare umbrind cu o aripă tronul harului, fiind întinsă înainte și în sus, în timp ce celelalte aripi sunt îndoite deasupra chipurilor lor, în semn de respect și umilință. — The Spirit of Prophecy 1:272. AÎ 100.3
Deasupra tronului harului se afla șechina, manifestarea prezenței divine; iar dintre heruvimi, Dumnezeu Își făcea cunoscută voia Sa. Din când în când, marelui preot îi erau transmise solii din ceruri, printr-un glas din nor. — Patriarchs and Prophets, 349. AÎ 101.1
Când Domnul nu răspundea printr-un glas, El făcea ca raze sfinte de lumină și slavă să zăbovească asupra părții din dreapta chivotului, în semn de aprobare sau favoare. Dacă cererile lor erau refuzate, un nor se așeza asupra părții stângi. — The Spirit of Prophecy 1:399. AÎ 101.2
Prin Domnul Hristos avea să fie îndeplinit planul pentru care cortul întâlnirii era un simbol — acea clădire plină de slavă, cu ziduri de aur strălucitor, reflectând în culorile curcubeului perdelele lucrate cu heruvimi, cu mireasma tămâiei care ardea continuu, pătrunzând peste tot, cu preoții îmbrăcați într-un alb fără pată, și în taina adâncă a locului dinăuntru, deasupra tronului harului, între chipurile îngerilor aplecați în închinare, slava Celui Preasfânt. În toate, Dumnezeu dorea ca poporul Său să citească planul Său pentru sufletul omenesc. Era același plan pe care, cu mult după aceea, avea să-l prezinte apostolul Pavel, vorbind prin Duhul Sfânt: AÎ 101.3
“Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” — Education 36. AÎ 101.4
Chiar la poalele muntelui Sinai, Satana a început să-și pună în aplicare planurile sale de a răsturna Legea lui Dumnezeu, ducând mai departe aceeași lucrare pe care a început-o în ceruri. În timpul celor patruzeci de zile cât Moise a fost pe munte cu Dumnezeu, Satana a fost ocupat, îndemnând la îndoială, apostazie și răzvrătire. În timp ce Dumnezeu scria Legea Sa, pe care să o dea poporului legământului Său, israeliții, tăgăduindu-și credincioșia față de Iehova, cereau dumnezei de aur!... AÎ 101.5
Întregul Univers fusese martor al scenelor de la Sinai. În manifestarea celor două conduceri, s-a văzut contrastul dintre guvernarea lui Dumnezeu și cea a lui Satana. Din nou, locuitorii fără păcat ai celorlalte lumi priveau urmările apostaziei lui Satana și felul guvernării pe care el ar fi stabilit-o în ceruri, dacă i s-ar fi îngăduit să aibă stăpânire. — Patriarchs and Prophets, 335, 336. AÎ 102.1
Ne minunăm noi de faptul că “slava desăvârșită”, reflectată de la Cel Atotputernic, strălucea pe fața lui Moise cu atâta măreție, încât poporul nu o putea privi? Amprenta lui Dumnezeu era asupra lui, făcându-l să apară ca un înger strălucitor de la tron. — Testimonies for the Church 4:533. AÎ 102.2
În timpul călătoriilor lor, în timp ce ei [israeliții] s-au plâns de greutățile de pe cale și au murmurat împotriva conducătorilor lor, Moise le spusese: “Nemulțumirile voastre sunt împotriva lui Dumnezeu. Nu eu, ci Dumnezeu a lucrat izbăvirea voastră”. Însă cuvintele lui pripite în fața stâncii: “Vom putea noi oare să vă scoatem apă” erau de fapt o admitere a acuzației lor.... Domnul avea să îndepărteze pentru totdeauna gândul acesta, din mintea lor, interzicându-i lui Moise să intre în țara făgăduită. Aici era o dovadă de netăgăduit a faptului că nu Moise era conducătorul lor, ci Îngerul cel puternic căruia Domnul Îi spusese: “Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum și să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea lui și ascultă glasul Lui ... căci Numele Meu este în El.” — Patriarchs and Prophets, 419. AÎ 102.3