Adevărul despre îngeri
Lucifer își începe campania împotriva Domnului Hristos
Satana și-a început lucrarea de răzvrătire cu îngerii de sub comanda lui, căutând să răspândească printre ei un spirit de nemulțumire. A lucrat într-un mod atât de amăgitor, încât mulți îngeri au fost câștigați de partea lui, înainte ca adevăratele lui scopuri să fie cunoscute pe deplin. — The Review and Herald, 28 ianuarie, 1909. AÎ 34.2
Satana ... dorise onorurile mai înalte, pe care Dumnezeu le acordase Fiului Său. El a devenit invidios pe Domnul Hristos și a susținut în fața îngerilor care îl onorau ca heruvim ocrotitor că el nu are parte de onoarea care i s-ar cuveni prin poziția pe care o are. — The Review and Herald, 24 februarie, 1874. AÎ 34.3
Prin insinuări viclene, prin care a făcut să apară ca și cum Domnul Hristos și-a asumat locul care i se cuvenea lui, Lucifer a semănat semințele îndoielii în mintea multor îngeri. — The Educational Messenger, 11 septembrie, 1908, par. 1. AÎ 34.4
Lucrarea lui [a lui Lucifer] de amăgire a fost făcută atât de secret, încât îngerii din poziții mai puțin înalte au presupus că el ar fi Conducătorul cerului. — This Day With God, 256. AÎ 35.1
Îngerii care erau loiali și credincioși au căutat să-l aducă pe acest înger puternic, răzvrătit, din nou în armonie cu voia Creatorului Său. Ei considerau îndreptățit actul de a-i conferi onoare Domnului Isus Hristos și cu argumente puternice au căutat să-l convingă pe Satana că acum el nu se bucura de mai puțină onoare decât înainte ca Tatăl să proclame onoarea pe care a acordat-o Fiului Său. Ei au arătat cu claritate că Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu, care a existat împreună cu El înainte de crearea îngerilor; și că el stătuse întotdeauna la dreapta lui Dumnezeu, iar autoritatea lui blândă, plină de iubire, nu mai fusese până atunci pusă la îndoială; și că El dăduse doar porunci care au constituit pentru oastea cerească o bucurie de a le îndeplini. Ei au arătat că faptul că Domnul Hristos primise din partea Tatălui, în prezența îngerilor, onoare specială nu micșorase cu nimic onoarea pe care el [Satana] o primise până atunci. — The Spirit of Prophecy 1:19. AÎ 35.2
El [Lucifer] câștigase simpatia câtorva dintre asociații săi, sugerându-le gânduri de critică la adresa guvernării lui Dumnezeu. Această sămânță rea a fost împrăștiată într-un mod foarte convingător; și după ce aceasta a răsărit și a prins rădăcină în mintea multora, a adunat laolaltă ideile pe care el însuși le sădise în mintea lor și le-a prezentat înaintea celor mai înalte ordine îngerești, ca fiind ceea ce gândea mintea altora despre guvernarea lui Dumnezeu. — The S.D.A. Bible Commentary 4:1143. AÎ 35.3
Lucifer ... a dirijat la început în așa fel ispitirile sale, încât el însuși stătea fără a lua o anumită poziție. Pe îngerii pe care nu-i putea aduce cu totul de partea sa i-a acuzat de indiferență față de ființele cerești. El îi acuza pe îngerii credincioși de lucrarea pe care el însuși o făcea. Era metoda lui de a sădi confuzie, prin argumente subtile cu privire la planurile lui Dumnezeu. Tot ce era simplu el învăluia în mister și, prin convingere dibace, arunca îndoială asupra celor mai clare declarații ale lui Iehova. Iar poziția lui înaltă, atât de strâns legată de guvernarea divină, a dat și mai multă forță expunerilor sale. — Patriarchs and Prophets, 41. AÎ 36.1
Cele dintâi eforturi ale lui Satana de a nimici Legea lui Dumnezeu — întreprinse printre locuitorii fără de păcat ai cerului — au părut pentru o vreme încununate de succes. Un număr imens de înger au fost seduși. — Patriarchs and Prophets, 331. AÎ 36.2
Guvernarea lui Dumnezeu cuprindea nu numai pe locuitorii cerului, ci și toate lumile create; iar Satana gândea că, dacă putea atrage cu el în răzvrătire inteligențele cerului, atunci putea atrage de partea lui și celelalte lumi. — The Review and Herald, 9 martie, 1886. AÎ 36.3
Aici, pentru un timp, Satana era în avantaj; și el tresălta în superioritatea pe care și-a arogat-o în această privință, în fața îngerilor din ceruri și chiar a lui Dumnezeu Însuși.... [Lucifer] s-a deghizat într-un veșmânt de fățărnicie și, pentru o vreme, nu a fost posibil să se dea la o parte acea mantie, astfel ca să se poată vedea hidoșenia caracterului său. El trebuia lăsat să-și descopere singur lucrările teribile, viclene și nelegiuite. — The Spirit of Prophecy 4:319. AÎ 36.4