Adevărul despre îngeri

Alte apariții după înviere

După-amiază târziu, în ziua învierii, doi dintre ucenici se aflau pe cale spre Emaus, un orășel situat la opt mile de Ierusalim.... Ei auziseră vestea despre luarea trupului lui Hristos din mormânt și, de asemenea, pe aceea că femeile au văzut îngerii și L-au întâlnit pe Isus. Acum, ei se întorceau la casele lor.... AÎ 216.3

Nu au mers prea mult când iată că li se alătură pe cale un străin, însă ei erau atât de cuprinși de întristare și dezamăgire că nu i-au dat prea multă atenție. Și-au continuat discuția, dând glas gândurilor inimilor lor.... Pe când discutau despre evenimentele care avuseseră loc, Isus dorea mult să le aducă mângâiere.... Însă trebuia să le dea mai întâi niște lecții pe care să nu le uite niciodată.... AÎ 216.4

Începând de la Moise.... Hristos le-a expus din toate Scripturile ce era cu privire la Sine.... Pornind de la profeții, Hristos a dat ucenicilor o interpretare corectă a ceea ce trebuia El să fie pentru omenire.... AÎ 217.1

În timpul călătoriei, soarele se îndrepta spre apus.... Când au vrut să intre în casa lor, se părea că străinul vrea să-și continue călătoria. Însă ucenicii au stăruit de El.... “Rămâi cu noi”, I-au spus ei. Nu prea părea că le va accepta invitația, însă ei au repetat-o, spunând “este spre seară și ziua aproape a trecut”. Hristos a cedat acestei insistențe și “S-a dus să rămână cu ei”.... AÎ 217.2

Masa simplă de seară alcătuită din pâine este curând pregătită și pusă în fața musafirului care S-a așezat în capul mesei. Acum El Își întinde mâinile pentru a binecuvânta mâncarea. Ucenicii se dau înapoi cu uimire. Tovarășul lor Își întinde mâinile exact cum făcea Domnul lor. Ei privesc din nou și văd în palmele Lui semnele cuielor. Amândoi exclamă deodată : Este Domnul Isus! A înviat din morți! AÎ 217.3

Ei se ridică pentru a se arunca la picioarele Lui ca să I Se închine, însă El S-a făcut nevăzut din fața lor.... Cu o asemenea veste, ei nu puteau zăbovi ca să stea de vorbă.... Își lasă mâncarea neatinsă și plini de bucurie pornesc din nou pe aceeași cale pe care veniseră, grăbindu-se să spună vestea cea bună ucenicilor din cetate. — The Desire of Ages, 795-801. AÎ 217.4

Ajungând la Ierusalim, cei doi ucenici intră pe poarta de răsărit, care, cu ocazia sărbătorilor, era deschisă și noaptea.... Ei se duc în camera de sus unde Isus petrecuse orele în seara dinaintea morții Sale.... Dar găsesc ușa camerei bine baricadată. Bat la ușă, însă nici un răspuns. E liniște. Apoi, își spun numele. Ușa este deblocată cu grijă, ei intră, și un Altul, nevăzut, intră o dată cu ei. Apoi, ușa este din nou baricadată, pentru a se păzi de spioni. AÎ 217.5

Călătorii îi găsesc pe toți într-o încântare surprinzătoare. Glasurile celor din cameră izbucnesc în mulțumiri și laudă, zicând: “Domnul a înviat cu adevărat și S-a arătat lui Simon”. Apoi, cei doi călători.... povestesc felul minunat cum li S-a arătat Isus. Tocmai au terminat de vorbit, ... când iată, o altă Persoană stă în fața lor.... Apoi, ei aud un glas care nu este altul decât glasul Domnului lor.... AÎ 218.1

“Însă ei au fost îngroziți și înspăimântați, căci au crezut că văd un duh. Și El le-a spus: ‘Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Priviți mâinile și picioarele Mele; sunt ale Mele; pipăiți-Mă și vedeți; un duh n-are nici carne, nici oase, așa cum am Eu’. Și pe când le vorbea astfel, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.” — The Desire of Ages, 802, 803. AÎ 218.2

Un număr dintre ucenici făcuseră acum din camera de sus căminul lor și seara, toți, cu excepția lui Toma, erau adunați acolo. Într-o seară, Toma s-a hotărât să se întâlnească cu ceilalți.... În timp ce ucenicii luau masa de seară, ei discutau despre dovezile pe care Hristos le dăduse lor în profeții. “Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor și le-a spus: Pace vouă.” AÎ 218.3

Întorcându-se spre Toma El a spus: “Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”... [Toma] nu a mai vrut alte dovezi. Inima lui a tresăltat de bucurie și s-a aruncat la picioarele Mântuitorului strigând: “Domnul Meu și Dumnezeul meu.” — The Desire of Ages, 807. AÎ 219.1

Isus Își propusese să-i întâlnească pe ucenici în Galilea; și curând după ce a trecut săptămâna Paștelui, ei și-au îndreptat pașii într-acolo.... Erau șapte dintre ucenici.. Erau îmbrăcați în veșmintele umile de pescari.... Toată noaptea au trudit, fără succes.... În tot acest timp un Veghetor singuratic i-a urmărit de pe țărm, El fiind nevăzut de ei. În sfârșit s-au arătat zorii dimineții ... și ucenicii au văzut un străin stând pe țărm.... Ioan L-a recunoscut pe străin și a strigat către Petru: “Este Domnul”. — The Desire of Ages, 809, 810. AÎ 219.2

La o întâlnire pe un munte, în Galilea, erau adunați laolaltă toți credincioșii care au putut fi chemați.... La timpul rânduit, cam cinci sute de credincioși erau adunați în grupuri mici pe coasta muntelui, dornici de a învăța de la cei care Îl văzuseră pe Isus după învierea Sa.... Deodată, Isus a stat în mijlocul lor. Nimeni nu a putut spune de unde sau cum a venit.... Acum El le-a spus că I-a fost dată “toată puterea”. Cuvintele Lui au îndepărtat mintea ascultătorilor Săi de la lucrurile pământești și vremelnice spre cele cerești și veșnice. — The Desire of Ages, 818, 819. AÎ 219.3

Timp de patruzeci de zile Hristos a rămas pe pământ, pregătindu-i pe ucenici pentru lucrarea pe care o aveau înaintea lor și explicându-le ceea ce până atunci nu au putut să înțeleagă. El le-a vorbit despre profețiile cu privire la venirea Sa, despre respingerea Lui de către iudei și despre moartea Sa, arătând în ce fel s-a împlinit fiecare amănunt din aceste profeții. Le-a spus că ei trebuie să privească această împlinire a profeției ca o asigurare a puterii care avea să-i însoțească în eforturile lor din viitor. — The Acts of the Apostles, 26. AÎ 219.4