Mărturii cu privire la comportament sexual, adulter şi divorţ

44/47

Secțiunea 10 — Dragoste pentru cei greșiți și ispitiți

Capitolul 41 — Dragostea lui Dumnezeu pentru cel păcătos

Cerul și inima omului — În timp ce Domnul Hristos deschide cerul pentru om. Viața pe care El o pune la dispoziție face posibilă deschiderea inimii omului pentru cer. Păcatul nu numai că ne îndepărtează de Dumnezeu, dar și distruge în sufletul omului dorința și capacitatea de a-L cunoaște. Misiunea Domnului Hristos este aceea de a înlătura această lucrare a răului. El are puterea de a revigora și de a reface capacitățile noastre, paralizate de păcat, mintea întunecată și voința pervertită. El deschide înaintea noastră comorile Universului și împarte putere de a discerne aceste comori. — Education, 28, 29. MCS 253.1

Fiecare om este cunoscut în mod individual de Domnul Isus — Domnul Isus ne cunoaște pe fiecare în parte și este mișcat de simțământul neputințelor noastre. El ne cunoaște pe toți pe nume. El cunoaște casa în care locuim și numele fiecăruia dintre cei ce stau în ea. Au fost ocazii când El a dat îndrumări unora din slujitorii Săi să meargă pe o anumită stradă și într-o anumită cetate, la o astfel de casă, pentru a găsi pe una dintre oile Sale. MCS 253.2

Fiecare suflet este atât de deplin cunoscut de Domnul Isus ca și când el ar fi singurul pentru care a murit Mântuitorul. Suferința fiecăruia îi mișcă inima. Strigătul pentru ajutor ajunge la urechea Sa. El a venit să atragă pe toți oamenii la Sine. El le spune: “Veniți la Mine”, iar Duhul Său mișcă inimile lor pentru a-i atrage să vină la El. Mulți refuză să fie atrași. Domnul Isus îi cunoaște. El știe de asemenea cine ascultă cu bucurie chemarea Sa și sunt gata să se supună grijii și păstoririi Sale. El spune: “Oile Mele Îmi cunosc glasul, Eu le cunosc și ele Mă urmează.” El le poartă de grijă ca și când n-ar exista pe lume altele în afară de ele. — (The Desire of Ages, 479, 480.) MCS 253.3

Mustrarea demonilor de șapte ori — Maria a fost privită ca o mare păcătoasă însă Domnul Hristos cunoștea împrejurările care îi influențaseră viața. El ar fi putut stinge orice scânteie de nădejde din sufletul ei, dar nu a făcut așa. El a ridicat-o din ruină și disperare. De șapte ori L-a auzit ea cum a certat demonii care îi stăpâniseră inima și mintea. Ea auzise strigătele Sale puternice către Tatăl pentru binele ei, știa cât de dezgustător este păcatul pentru curăția Lui nepătată și în puterea Lui, biruise. MCS 254.1

Schimbarea Mariei — În timp ce pentru ochiul omenesc cazul părea fără nădejde, Hristos a văzut în Maria capacitatea de a face binele. A văzut părțile bune ale caracterului ei. Prin planul de mântuire se rânduiseră omenirii mari posibilități. și în Maria acestea aveau să fie realizate. Prin harul Său, ea a devenit părtașă de natură divină. Aceea care fusese decăzută și a cărei minte fusese o locuință a demonilor, ajunsese foarte aproape de Mântuitorul prin comuniune și slujire. MCS 254.2

Maria a fost aceea care stătea la picioarele Lui și învăța de la El. Maria fusese aceea care turnase pe capul Lui mirul de mare preț și Îi spălase picioarele cu lacrimile ei. Maria a stat alături de cruce și L-a urmat la mormânt. Maria a fost prima la mormânt după înviere. Maria a fost cea dintâi care a adus vestea despre Mântuitorul înviat. MCS 254.3

Cu cât este mai mare păcatul, cu atât este mai mare nevoia de Isus — Isus cunoaște cazul fiecărui om. Tu poate zici: “Sunt un păcătos, foarte păcătos.” Se poate să fie așa; dar cu cât ești mai rău, cu atât ai mai mare nevoie de Isus. El nu-i izgonește pe cei care plâng sau sunt întristați. El nu spune nimănui despre tainele inimii tale care vrei să rămână ascunse, ci invită pe fiecare suflet tremurând să prindă curaj. El iartă din toată inima pe toți cei care vin la El, căutând iertare și îndreptare. MCS 254.4

Domnul Hristos ar fi putut însărcina îngerii cerului să reverse cupele mâniei Sale asupra lumii noastre, pentru a-i distruge pe cei care Îl urăsc pe Dumnezeu. El ar putea să șteargă punctul acesta negru din Universul Său. Dar nu face acesta. El stă la altarul tămâierii prezentând înaintea lui Dumnezeu rugăciunile acelora care doresc ajutorul Său. MCS 255.1

Aceia care caută scăpare la El sunt înălțați de Isus mai presus de acuzațiile și de vorbirile de rău ale oamenilor. Nici oamenii, nici îngerii nu pot să-i acuze. Hristos îi face părtași de natura Sa dumnezeiască și umană. Ei stau alături de marele purtător de păcate în lumina care strălucește de la tronul lui Dumnezeu. “Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socotește neprihăniți! Cine-i va osândi? Hristos a murit. Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.” (Romani 8, 33.34.) — (The Desire of Ages, 568.) MCS 255.2

Un ajutor care nu dă greș niciodată — Sufletul care s-a predat lui Hristos este mai de preț decât lumea întreagă. Mântuitorul ar fi trecut prin agonia Calvarului chiar dacă prin aceasta n-ar fi fost mântuit decât un singur om. El nu va părăsi niciodată pe nici unul dintre cei pentru care a murit. El îi va păstra prin puterea Sa pe toți, afară de cazul că urmașii Săi aleg să-L părăsească. MCS 255.3

În toate încercările noastre, avem un ajutor care nu lipsește niciodată. El nu ne lasă să luptăm singuri cu ispita, să ne batem cu răul și să fim în cele din urmă zdrobiți sub poveri și întristare. Cu toate că acum este ascuns de privirea muritorilor, urechea credinței poate auzi glasul Lui, zicând: “Nu te teme; căci Eu sunt cu tine. Eu sunt Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor.” (Apocalipsa 1, 18.) Am suferit întristările tale, am trecut prin luptele tale și Eu am plâns. Cunosc chiar și durerile prea adânci pentru a fi rostite la urechea unui om. Să nu crezi că ești singur și părăsit. Deși suferința ta nu mișcă nici o coardă sensibilă în vreo inimă de pe pământ, privește la Mine și vei trăi. “Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine.” (Isaia 54, 10.) — (The Desire of Ages, 483.) MCS 255.4

Ură față de păcat, iubire față de păcătoși — Isus S-a ridicat și, privind la femeie, a zis: “Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” “Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. și Isus i-a zis: “Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.” MCS 256.1

Femeia stătuse în fața lui Isus tremurând de frică. Cuvintele Lui: “Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea”, au sunat pentru ea ca o sentință de moarte. Nu îndrăznea să ridice ochii către fața Mântuitorului, ci își aștepta soarta în tăcere. Cu inima cuprinsă de uimire, a văzut cum acuzatorii ei se îndepărtează fără cuvânt și plini de neliniște; apoi au ajuns la urechile ei aceste cuvinte: “Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.” Cu inima zdrobită, ea s-a aruncat la picioarele lui Isus, exprimându-și printre suspine iubirea plină de recunoștință și mărturisindu-și păcatele cu lacrimi amare. MCS 256.2

Începutul unei vieți noi — Acesta a fost pentru ea începutul unei vieți noi, o viață de curăție și pace, devotată în slujba lui Dumnezeu. În ridicarea acestui suflet căzut, Isus a săvârșit o minune mai mare decât vindecarea celei mai rele boli trupești. El a vindecat boala spirituală, care duce la moarte veșnică. Femeia aceasta pocăită a devenit una dintre cele mai statornice urmașe a Lui. Prin iubire și devotament pline de sacrificiu de sine, ea și-a exprimat recunoștința față de harul Lui iertător. MCS 256.3

În actul Său de a ierta pe această femeie și a o încuraja să ducă o viață mai bună, caracterul lui Isus strălucește în frumusețea dreptății desăvârșite. Deși nu acoperă păcatul și nici nu micșorează simțul vinovăției, El nu caută să condamne, ci să mântuiască. Lumea avea numai dispreț și batjocoră pentru femeia acesta greșită, dar Isus îi spune cuvinte de mângâiere și nădejde. Cel nepătat are milă de slăbiciunea celui păcătos și-i întinde o mână de ajutor. În timp ce fariseii fățarnici acuză, Isus îi zice: “Du-te și să nu mai păcătuiești.” MCS 257.1

Dragostea creștină nu critică — Nu este un adevărat urmaș al lui Hristos acela care, întorcând privirea, se îndepărtează de cel greșit, lăsându-l să-și urmeze neîmpiedicat calea spre ruină. Cei care se grăbesc să-i acuze pe alții, și, plini de râvnă, îi aduc în fața justiției, sunt adesea mai vinovați în propria lor viață decât cei pe care îi acuză. Oamenii urăsc pe păcătos, în timp ce iubesc păcatul. Hristos urăște păcatul, dar îi iubește pe păcătos. Acesta va fi spiritul celor care Îi urmează. Iubirea creștină e înceată la mustrare, grăbită să observe pocăința, gata să ierte, să încurajeze, să așeze pe cel greșit pe calea sfințeniei și să-i întărească pașii pe acest drum. — (The Desire of Ages, 461, 462.) MCS 257.2

Domnul Isus, prietenul păcătoșilor — Vreau să vă atrag atenția asupra făgăduințelor prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu. Nu toți cei care sunt copii ai lui Dumnezeu au aceleași puteri, aceleași temperamente, aceeași încredere și aceeași tărie. Sunt cu adevărat fericită că simțămintele noastre nu constituie dovada că nu suntem copii ai lui Dumnezeu. Vrăjmașul vă va ispiti să credeți că ați făcut lucruri care v-au despărțit de Dumnezeu și că El nu vă mai iubește, însă Domnul nostru încă ne iubește și noi putem ști, prin cuvintele pe care le-a lăsat scrise valabile pentru cazuri ca ale noastre. “Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit.” (1 Ioan 2, 1.) “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1, 9.) MCS 257.3

Acum, scumpa mea soră, am dovada că Dumnezeu te iubește și scumpul Mântuitor care S-a dat pe Sine Însuși pentru tine nu te va alunga de la El pentru că ești ispitită și pentru că, datorită slăbiciunii tale, ai putea să fii biruită. El te iubește încă. MCS 258.1

Petru L-a lepădat pe Domnul Său în ceasul încercării însă Domnul nu l-a părăsit pe sărmanul său ucenic. Deși Petru s-a urât pe sine însuși, Domnul l-a iubit și după învierea Sa l-a chemat pe nume și i-a trimis o solie plină de iubire. O, ce Mântuitor bun, îndurător și iubitor avem! El ne iubește chiar dacă noi greșim. MCS 258.2

Făgăduințele scumpe ale lui Dumnezeu — Nu vă faceți atâtea griji în timp ce stați departe de brațele Mântuitorului, ci bizuiți-vă pe El prin credință. El vă iubește; El vă poartă de grijă. El vă binecuvântează și vă va da pacea și harul Său. El îți spune: “Păcatele ți-au fost iertate.” (Matei 9, 2.) Poate suferi datorită unor infirmități trupești, însă acesta nu constituie dovada că Domnul nu lucrează în favoarea ta în fiecare zi. El te va ierta în mod deplin. Strânge în sufletul tău făgăduințele prețioase ale lui Dumnezeu. Domnul Isus este prietenul nostru constant, neschimbător și El dorește ca tu să te încrezi în El. MCS 258.3

Dumnezeu este la lucru, dar și Satana este la lucru. Satana vrea să ne îndepărteze mintea de la Ajutorul nostru cel puternic, să ne concentrăm atenția asupra stării noastre decăzute și să simțim că toate puterile sunt irosite și Dumnezeu este dezonorat. Numai priviți la voi înșivă ci către desăvârșirea lui Hristos. MCS 258.4

Neprihănirea lui Hristos în dreptul nostru — Noi nu putem fabrica o neprihănire pentru noi înșine. Domnul Hristos are în mâinile Sale haina cea curată a neprihănirii cu care vrea să ne îmbrace. El va rosti cuvinte dulci de iertare și nădejde. El prezintă sufletelor noastre însetate fântâni cu apă vie prin care să putem fi înviorați. El ne invită să venim la El cu toate poverile noastre, cu toate durerile noastre, și ne promite că vom avea odihnă. De aceea, dacă venim la El, noi trebuie să credem că El ne iartă și trebuie să ne arătăm credința bizuindu-ne pe dragostea Lui. Inima este mișcată de tot ceea ce este duios și curat și nobil — ambiții înalte, bucurii sfinte, motive nobile, simpatii plăcute și ajutor în nevoie. MCS 258.5

El oferă iertare deplină — Domnul Isus cunoaște greșeala din trecut și iartă, iar noi nu trebuie să-L dezonorăm îndoindu-ne de dragostea Lui. Acest simțământ de vinovăție trebuie depus la picioarele crucii de pe Calvar. Simțământul păcătoșeniei a otrăvit izvoarele vieții și ale fericirii adevărate. Acum Domnul Isus spune: “Puneți totul asupra Mea. Voi lua asupra Mea păcatele voastre. Vă voi da pace. Prețuiți-vă pe voi înșivă pentru că Eu v-am cumpărat cu prețul propriului Meu sânge. Voi sunteți ai mei. Voința voastră slăbită Eu o voi întări, iar remușcările pentru păcat Eu le voi îndepărta.” MCS 259.1

Apoi, întoarceți-vă cu inima mulțumită către Dumnezeu și prindeți-vă de nădejdea pe care v-o pune în față. Dumnezeu primește inima voastră zdrobită, pocăită și vă oferă o iertare deplină. El se oferă să vă adopte în familia Lui, acordându-vă harul Său pentru a vă ajuta în slăbiciunile voastre. Iar Mântuitorul cel scump vă va conduce pas cu pas dacă vă așezați mâna în mâna Lui, lăsându-L să vă călăuzească. MCS 259.2

Căutați prețioasele făgăduințe ale lui Dumnezeu. Dacă Satana aduce amenințări în fața voastră nu le dați atenție, ci agățați-vă de făgăduințe și lăsați ca sufletul să vă fie mângâiat de strălucirea aceasta. Norul, el însuși, este întunecat, însă când este umplut cu lumină, capătă strălucirea aurului, pentru că slava lui Dumnezeu este asupra lui. MCS 259.3

Fie ca Domnul să îți binecuvânteze sufletul prin aceste câteva cuvinte pe care m-a îndrumat să ți le scriu. — (Scrisoarea 99, 1896.) MCS 260.1

Ținta iubirii lui Dumnezeu — Domnul Dumnezeu întinde zi de zi mâna Sa prin Domnul Isus Hristos, invitându-i pe cei păcătoși și decăzuți. El îi va primi pe toți. El spune bun-venit tuturor. Slava Sa constă în faptul că îi poate ierta pe cei mai mari păcătoși. El va lua prada din mâna celui puternic, El va elibera pe cel captiv, El va smulge tăciunele din foc. El va coborî lanțul de aur al îndurării Sale până la cea mai de jos adâncime a nenorocirii omenești, pentru a ridica sufletul degradat, contaminat de păcat. MCS 260.2

Fiecare ființă omenească constituie ținta iubirii Sale, căci El și-a dat viața pentru a-i putea aduce pe oameni înapoi la Dumnezeu. Sufletelor vinovate și deznădăjduite pe punctul de a fi năruite de meșteșugirile și cursele lui Satana, El le poartă de grijă așa cum un păstor poartă de grijă oilor din turma sa. — (The Ministry of Healing, 161, 162.) MCS 260.3