Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei
Preocuparea excesivă pentru cei din biserică5
Cooranbong, Australia,
1 septembrie 1895
Dragă frate și soră _____, MP 230.1
Fratele _____ mi-a prezentat planurile unor întruniri care urmează să se desfășoare timp de mai multe săptămâni în diferite locuri printre cei ce cunosc deja adevărul. Fără îndoială, ele vor fi benefice pentru unii dintre cei nou-veniți la credință, dar eu știu că nu sunteți pe calea cea bună. Desigur, credința unora dintre cei care se vor aduna va fi întărită și confirmată, dar prin această lucrare solia de avertizare nu le este vestită acelora care se află încă în întuneric și nu cunosc adevărul, Timpul trece, pericolele din zilele de pe urmă se apropie de noi și, în marea zi a judecății, când fiecare va fi răsplătit după faptele lui, cât de mulți ne vor spune: De ce nu ne-ați avertizat? Voi nu ne-ați spus acele lucruri pe care ar fi trebuit să le știm. MP 230.2
Domnul Hristos zice: “Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși”. Pastorii noștri să înainteze, vestind solia solemnă de avertizare. Din moment ce oamenii au avut deja toate posibilitățile de a cunoaște adevărul, de ce să mai fie făcute planuri care îi rețin pe lucrătorii noștri de la lucrarea de salvare a sufletelor aflate în întunericul minciunii? Timpul este scurt. Solia de avertizare trebuie să fie vestită cu claritate. Domnul vine să-i judece pe cei ce nu ascultă de Evanghelie. MP 230.3
În zilele sale, Enoh a proclamat venirea lui Hristos și judecata celor nelegiuiți, iar acum vedem împlinirea profeției lui Enoh cu privire la marea nelegiuire care urma să abunde. Cei care au lumina sunt chemați de Dumnezeu să înainteze într-o luptă neîncetată. Când se va pune întrebarea: “Străjerule, cât mai este din noapte?” trebuie să se răspundă printr-o solie vestită cu credincioșie: “Vine dimineața și este tot noapte!” MP 230.4
Influența adevărului este mult prea restrânsă. Oamenii care cunosc adevărul să fie îndemnați să-l vestească acelora care se află în întuneric. Mulți se mulțumesc doar cu o părere despre adevăr, dar nu și-au ocupat locul, vestindu-le și altora ce au primit. Dumnezeu a făcut ca oamenii să simtă puterea adevărului, dar nu toți își îndeplinesc lucrarea rânduită de a căuta să-i salveze pe cei pierduți. Fiecare credincios trebuie să fie îmbrăcat în armură și pregătit să-i câștige pe alții la ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Am văzut că acelora care deja au, li se oferă atât de mult, iar aceste adunări minunate pentru cei ce vor să obțină mai multă putere păgubesc lumea tocmai de lucrarea ce trebuie să fie îndeplinită pentru ea. Acum, pastorii noștri trebuie să lucreze pentru salvarea celor pierduți. Săptămânile petrecute în adunări menite să-i pregătească pe oameni pentru lucrare ar putea să fie folosite mult mai bine mergând la drumuri și la garduri cu invitația: “Veniți, căci toate sunt pregătite pentru ospăț”. MP 231.1
Mai multă lumină pentru cei care o folosesc
Iluminarea cerească va veni asupra celor ce urmează lumina pe care o au, căci solii cerului așteaptă să conlucreze cu oamenii în avertizarea lumii păcătoase și amăgite. Când poporul lui Dumnezeu se angajează în această lucrare cu un simțământ real de responsabilitate, în orașe și sate se va vedea o schimbare hotărâtă. Această preocupare excesivă pentru cei din biserică, în scopul de a-i susține spiritual, îi face mai dependenți de efortul omenesc. Ei învață să se bazeze pe experiența fraților lor și nu aleg să depindă numai de Dumnezeu și de puterea Sa. Este timpul ca orașele și satele de pretutindeni să audă solia solemnă de avertizare: “Iată că El vine pe nori. și orice ochi îl va vedea.” Pregătiți-vă să fiți găsiți în pace cu Dumnezeu. MP 231.2
Îi avertizez pe toți cei care ați fost favorizați de Dumnezeu cu o cunoaștere a adevărului, mergeți să lucrați. Pretutindeni este o lucrare de făcut. Câmpurile sunt albe, gata pentru seceriș. Chiar acum este nevoie de semănători și de culegători. Timpul pe care îl dedicați în continuu celor care înțeleg și cunosc solia de avertizare nu le va da nici măcar a zecea parte din puterea pe care ar primi-o, implicându-se în lucrarea de a vesti Cuvântul vieții pentru salvarea sufletelor care pier. Îngerii așteaptă să-i binecuvânteze pe lucrătorii consacrați. Parabola oii pierdute ar trebui să fie o lecție pentru fiecare suflet salvat din capcana lui Satana. Nu trebuie să ne ocupăm în mod excesiv de cele nouăzeci și nouă de oi, ci să mergem în ajutorul celor pierdute, căutându-le în pustia marilor orașe și sate. Cei angajați în această lucrare vor fi făcuți să-și simtă propria slăbiciune și vor alerga spre fortăreață. Prezența divină va fi cu ei, ca să le dea putere, curaj, încredere și speranță. Lucrătorii sinceri vor colabora cu Dumnezeu. MP 232.1
Avertizările pe care Domnul Hristos le-a adresat Ierusalimului nu s-au încheiat odată cu timpul Său. Judecățile rostite asupra Ierusalimului au fost un simbol al evenimentelor venirii Domnului Hristos pentru judecata zilei de apoi, când toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui. “El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” MP 232.2
O lucrare pentru fiecare ucenic adevărat
Fiecare adevărat urmaș al Domnului Hristos are de făcut o lucrare. Dumnezeu i-a încredințat fiecăruia lucrarea lui, în prezent sunt puțini cei ce arată spre sulul profeției care se împlinește cu rapiditate, proclamând: Pregătiți-vă, arătați-vă ascultarea de Dumnezeu prin respectarea poruncilor Sale. Acesta nu este un timp în care solii lui Dumnezeu să se oprească pentru a-i susține pe cei ce cunosc adevărul și au toate avantajele. Ei trebuie să înainteze, înălțând stindardul și vestind solia de avertizare: “Iată, Mirele vine! Ieșiți-i în întâmpinare!” Majoritatea covârșitoare a celor ce aud solia nu vor da atenție avertizării solemne. Mulți vor fi găsiți necredincioși față de poruncile lui Dumnezeu, care sunt un test al caracterului. Slujitorii Domnului vor fi considerați niște fanatici. Pastorii îi vor avertiza pe oameni să nu-i asculte, Noe a fost tratat la fel, dar Duhul lui Dumnezeu îl îndemna să vestească solia, indiferent dacă oamenii îl vor asculta sau îl vor respinge. MP 232.3
Oricând ar avea loc, venirea lui Hristos îi va lua prin surprindere pe falșii învățători care spun: “Pace și liniște”, “toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii”. Așa a spus Cuvântul Inspirației; “Atunci, o prăpădenie neașteptată va veni peste ei”. Ziua lui Dumnezeu va veni ca un hoț peste toți locuitorii pământului. “Dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa.” Singura cale de a fi în siguranță este vegherea neîncetată. Noi trebuie să fim gata în permanență, pentru ca ziua aceea să nu ne surprindă ca un hoț. MP 233.1
Toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să se gândească la faptul că acum, cât este zi, este timpul să lucreze, dar nu printre oile aflate deja în staul, ci să meargă în căutarea celor pierdute, care pier, Acestea sunt oile care au nevoie de ajutor pentru a fi readuse în staul. Este timpul ca toți cei nepăsători să se trezească din somnolența lor. Este timpul ca sufletele să fie îndemnate stăruitor nu doar să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ci să-și asigure fără întârziere untdelemnul de rezervă pentru candelele lor. Undelemnul este neprihănirea lui Hristos. El reprezintă caracterul, iar caracterul nu este transferabil. Niciun om nu poate să-l obțină pentru altul. Fiecare trebuie să-și formeze pentru el însuși un caracter curățat de orice pată a păcatului. MP 233.2
Domnul va veni cu putere și cu mare slavă. Atunci, lucrarea Sa va fi aceea de a-i separa pe deplin pe cei drepți, de cei nelegiuiți. Dar untdelemnul nu va putea fi transferat în vasele celor care nu-l au. Atunci, se vor împlini cuvintele lui Hristos: “Din două femei care vor măcina împreună, una va fi luată, iar alta va fi lăsată. Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat, și altul va fi lăsat.” în viața aceasta, cei neprihăniți și cei nelegiuiți sunt împreună. Totuși Domnul cunoaște caracterul. El îi vede pe cei ce sunt niște copii ascultători, care respectă și iubesc poruncile Sale. MP 234.1
Grâul și neghina
Cel care privește de la distanță ar putea să nu observe nicio deosebire, dar este Unul care a spus că neghina nu trebuie să fie smulsă de mâini omenești, ca nu cumva să fie smuls și grâul odată cu ea. Amândouă să fie lăsate să crească împreună până la seceriș. Atunci, Domnul îi va trimite pe secerătorii Săi să culeagă neghina și să o ardă, iar grâul va fi depozitat în grânarul ceresc. Timpul judecății este perioada cea mai solemnă, când Domnul îi adună pe cei care sunt ai Săi din mijlocul celor ce reprezintă neghina. Atunci, membrii din aceeași familie vor fi despărțiți. Cei drepți vor primi semnul lui Dumnezeu. “Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește.” Cei care au fost ascultători de poruncile lui Dumnezeu se vor alătura sfinților în lumină. Ei vor intra pe porțile cetății și vor avea dreptul de a mânca din pomul vieții. Aceștia sunt cei ce vor fi luați la cer. Ei vor avea numele scris în cartea vieții, în timp ce alții, cu care au fost împreună, vor avea semnul unei despărțiri veșnice de Dumnezeu. MP 234.2
Grâul și neghina sunt acum amestecate, dar atunci, acea mână, singura capabilă să le deosebească, va pune pe fiecare în locul care i se cuvine. Cei care au avut lumina adevărului, au auzit solia de avertizare și invitația la ospățul de nuntă — fermierul, comerciantul, juristul, păstorii cei falși, care au adus la tăcere convingerile oamenilor, străjerii necredincioși, care nu au vestit avertizarea și nici nu au cunoscut ceasul din noapte — toți cei care au refuzat să asculte de legile împărăției lui Dumnezeu nu vor avea dreptul să intre în ea. Cei care au căutat o scuză pentru a evita crucea despărțirii de lume vor fi luați prin surprindere odată cu lumea. Ei s-au amestecat cu neghina din proprie alegere. Ce se aseamănă se adună în nelegiuire. Este o asemănare îngrozitoare. Oamenii aleg să stea de partea primului răzvrătit, care i-a ispitit pe Adam și pe Eva la neascultarea de Dumnezeu. Neghina se înmulțește, căci ei au semănat neghină și vor avea parte de soarta părintelui fărădelegii — Diavolul. MP 235.1
Pentru cei ce respectă poruncile lui Dumnezeu se va rosti binecuvântarea: “Ferice de cei ce păzesc poruncile, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate” (traducere din versiunea engleză). Ei sunt “o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt”, ca să-I aducă laude Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Cei ascultători sunt declarați neprihăniți. Ei sunt atrași de Isus Hristos ca de un magnet sfânt. Ce este sfânt atrage ce este sfânt. Cei care sunt nedrepți vor rămâne nedrepți și mai departe. Atunci, caracterul nu va mai putea fi schimbat. Untdelemnul harului nu poate fi împrumutat de la unul la altul, iar fecioarele neînțelepte nu vor avea timp să-și cumpere untdelemn. Cei neprihăniți sunt cei ce respectă poruncile lui Dumnezeu și vor fi despărțiți pentru totdeauna de cei neascultători și nelegiuiți, care au călcat în picioare Legea lui Dumnezeu. Aurul curat nu va mai fi amestecat cu zgura. MP 235.2
Care este robul cel bun și credincios?
“Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale?” Putem răspunde la întrebarea aceasta? Sunt cu un ispravnic credincios al lucrurilor sfinte care îmi sunt încredințate? Fiecărui om îi este dată o responsabilitate. Străjerul își are lucrarea sa specifică de a sesiza apropierea pericolului și de a da semnalul de avertizare. Soldații crucii lui Hristos trebuie să aibă un auz fin. Responsabilitatea lor este aceea de a suna din trâmbiță cu putere, așa încât toți să-și poată îmbrăca armura și să fie gata de luptă. MP 236.1
Care este lucrarea pe care o îndeplinim noi, în mod individual, pentru Domnul? Cine le descoperă adevărul celor aflați în întunericul învățăturilor false? Cine vestește cuvintele vieții? Vrăjmașii lui Hristos sunt mulți și, în timp ce pretind că sunt neprihăniți, ei nu au neprihănirea Domnului. Ei se deghizează în îngeri de lumină, dar sunt niște slujitori ai păcatului. Acest fapt ar trebui să fie suficient pentru a determina fiecare suflet să lucreze. Cine sunt ispravnicii credincioși ai harului lui Hristos? Cine sunt cei care organizează activitatea cu înțelepciune, chemând la slujire toate sufletele care cunosc adevărul și încredințându-i fiecăruia o lucrare? MP 236.2
Turnurile de veghere trebuie să fie păzite. În timp ce armatele înaintează, angajându-se în luptă, este nevoie de oameni care să apere fortăreața. Fiecăruia i s-a încredințat o lucrare. Să nu dăm glas declarațiilor celor greșiți, ci să insistăm asupra adevărului. Lucrarea noastră trebuie să le aducă un bine semenilor. Să nu ne angajăm în urmărirea dușmanilor adevărului, ci să vestim solia îngerului al treilea, care zboară prin mijlocul cerului, proclamând avertizarea, poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos. MP 236.3
În dreptul celor ce “nu fac nimic” se va scrie: “Ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit prea ușor”. Ei au cunoscut voia Stăpânului, dar nu au îndeplinit-o. Au avut lumina adevărului și toate binecuvântările, dar au ales propriile interese egoiste, prin urmare, vor fi lăsați împreună cu cei pe care nu s-au străduit să-i salveze. “Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină!’ Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul pe care nu-l știe, îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor, acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” MP 237.1
Aceste cuvinte să fie luate în considerare cu seriozitate! Nimeni să nu spună: “Ele nu se referă la mine, eu sunt creștin”. Cine spune aceste cuvinte, voi sau Acela care cunoaște gândurile inimii? Ispravnicului necredincios i se încredințaseră responsabilități solemne, în fața lumii, el pare a fi un slujitor al lui Hristos, dar, oh, din nefericire pentru el și pentru cei aflați în legătură cu el, acest ispravnic este un rob rău! El pune în pericol bunurile Stăpânului și îi învață pe alții să calce în picioare Legea sfântă a lui Dumnezeu. El îl numește pe Hristos, “Stăpânul meu”, dar spune: “Stăpânul meu zăbovește să vină”. Acest rob nu declară că Stăpânul nu va veni, el nu își bate joc de ideea celei de a doua veniri, dar le spune oamenilor că venirea Domnului a fost amânată. El îndepărtează din mintea celorlalți convingerea că Domnul vine curând. Influența lui îi determină pe oameni să se simtă în siguranță și să fie nepăsători. Ca urmare, ei încetează să mai vegheze și repetă cuvintele străjerului necredincios și mulți alții le preiau împreună cu spiritul rău, în timp, oamenii se adâncesc în deșertăciunea lumească și în starea de letargie. Ei merg în jos, nu în sus, și nu așteaptă cu dor ziua lui Dumnezeu. Mintea lor este luată în stăpânire de pofte pământești și de gânduri murdare. MP 237.2
Robul cel rău își bate tovarășii de slujbă, care caută să îndeplinească voia Domnului său. El mănâncă și bea cu bețivii, cu aceia a căror inimă este firească, în ciuda faptului că se declară a fi creștini. Ei se împotrivesc lui Hristos și lucrării pe care El a venit să o facă în lumea noastră, și anume, să împlinească Legea lui Dumnezeu în natura umană și să fie un exemplu pentru toți oamenii. MP 238.1
În timp ce era înconjurat de ucenici și de marea mulțime care asculta cuvintele Sale, Domnul Hristos a declarat: “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel, ziua aceea să vină fără veste asupra voastră”. “Cel care crede că stă, să ia seama să nu cadă.” MP 238.2